S-a intimplat ca ieri sa gasesc, pe blogul unui domn candidat, o postare referitoare cam la ceea ce as fi dorit sa abordez. Drept care, in locul unei noi expozitii de tip clasic, plictisitoare, m-am gindit sa utilizez postarea gasita pentru o hai sa-i zicem analiza si expunere comparata. Voi trece sub tacere si numele candidatului, deoacerece nu doresc sa-i influentez sansele electorale, ca si numele localitatilor la care face referire, pe care le voi inlocui in text cu X si Y, oricum lucrurile avind o valabilitate mai larga. Restul textului este cel original. Si acum sa vedem textul candidatului nostru, la rosu:
Campania este in plina desfasurare. Zilnic am sute de intalniri, incerc sa vorbesc cu toata lumea. Este foarte greu sa ajungi in fata unor oameni si sa constati la fata locului cat de greu o duc, este absolut dezamagitor sa vezi ca de ani de zile nimeni nu ii baga in seama.
Am vorbit cu oamenii din X si Y ( oameni harnici care daca sunt ajutati putin sa porneasca o afacere nu ar mai sta cu mana intinsa dupa ajutor de la stat). Cum ii ajutam noi pana acum- nefacand absolut nimic.
Pe hîrtie şi în decizii guvernamentale lucrurile stau bine. „Acesti bani se acordă pentru o suprafaţă de maximum 3 ha, de pe care sunt recoltate unul sau mai multe produse care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, aparţin organizării comune de piaţă în sectorul legume-fructe”. Aproape clar. În practică însă, producătorii ajung să vândă tot la intermediari şi tot la preţuri sub-evaluate. Pentru că, dacă doresc să vândă la comercianţi (hyper-market-uri) trebuie să fie organizaţi într-o formulă asociativă de producţie, conform prevederilor legislative. Pentru a se organiza însă, trebuie să prezinte dovada unei cifre de afaceri, obţinute din comercializarea leguminoaselor (puţin probabil, când vând la intermediari şi speculanţi). Şi uite-aşa, se învârt într-un cerc vicios. Sigur, pentru unii dintre ei există posibilitatea înscrierii în Registrul electronic al operatorilor de agricultură ecologică de la nivelul MADR-ului şi al DADR, însă pentru aceasta oamenii au nevoie să fie îndrumaţi în hăţişul normelor şi prevederilor, pentru că la produs legume se pricep. Un prim pas ar fi ca domnii cu strategiile să ia la talpă realitatea, dacă chiar sunt interesaţi ca agricultura noastră să funcţioneze. Dacă nu, vom continua să ne mirăm că 80% din fructele şi legumele pe care le consumăm sunt din import.
Sa speram ca dupa 30 noiembrie noul Guvern va lua in seama mult mai atent si soarta producatorilor de legume.
De la bun inceput, candidatul isi subliniaza efortul. Merge in teritoriu, sta de vorba cu sute de oameni intr-o zi. Am fost si eu in teritoriu – ca militant de rind – si am stat si eu de vorba cu sute de persoane. Nu sute intr-o singura zi, deoarece, daca reusesti sa trezesti interesul cetateanului pe care il abordezi, nu poti limita dialogul la -sa zicem – un minut. Dialogul il inchei atunci cind simti ca persoana abordata nu prea mai are nimic de spus si in nici un caz inainte. De aceea am niste indoieli ca subiectul nostru, candidatul a reusit sa aiba multe sute de dialoguri intr-o zi, dar prefer sa nu ma adincesc prea mult in chestiunea aceasta. Tot in primul sau paragraf, candidatul nostru ne relateaza ca a gasit colegiul nelucrat de politicienii care au fost alesi anterior, pe liste. De asteptat, pentru politicienii romani, dar surprinzator este faptul ca in judet au fost si parlamentari ai partidului domnului candidat, iar unul dintre ei l-a sustinut pe domnul candidat spre a deveni exact domn candidat cu aspiratii de a fi parlamentar, in acelasi judet. Dl candidat isi critica, deci, superiorul de partid care l-a sustinut. In paragraful urmator, aflam opinia domnului candidat despre electori – oameni harnici, dar care stau cu mina intinsa dupa ajutor de la stat, fiindca nu sunt ajutati, de cine ajutati, domnul candidat nu ne zice. In acelasi paragraf, domnul candidat afirma singur ca el si echipa sa nu fac nimic pentru electori.
Apoi dl candidat intra in miezul lucrurilor: producatorii de legume – inteleg ca individuali – isi vind produsele la preturi subevaluate intermediarilor si speculantilor si nu pot vinde catre comercianti – dar intermediarii si speculantii sunt tot comercianti, nu numai hipermarketurile! – fiindca nu sunt organizati intr-o forma asociativa de productie, iar organizarea in aceasta forma pretinde etalarea unei cifre de afaceri, ceea ce producatorii nu o pot face, intrindu-se, dupa dl candidat, intr-un cerc vicios. Inscrierea in registrul agricultorilor ecologici ar fi plina de hatisuri.
In final, domnul candidat ne prezinta solutia sa: domnii cu strategiile – cine or fi acestia? – sa ia la talpa realitatea – ce o fi vrind sa oare sa scrie prin a o lua la talpa? – si isi exprima speranta ca, dupa alegeri, guvernul cel nou va lua in seama problema. Si facem cea ma importanta observatie: dl candidat nu isi propune nimic de facut pentru el: nici ca si candidat si nici ca posibil parlamentar. Nu: misteriosii domni cu strategiile si viitorul guvern sa rezolve. Tot asa, dl candidat nu ne zice ce raspuns si, eventual, ce sfat le-a dat el producatorilor de legume. Le-a tras probabil clasica lozinca, aceea cu votati-ma pe mine si o sa vedeti voi.
Si acum, dupa ce ne-am lamurit cu competenta – apropo, stie cineva vreo lege care conditioneaza o asociere de o cifra de afaceri? – si dorinta candidatului nostru de a gindi si de a face, sa luam putin lucrurile la disecat, fiindca ele au valabilitate aproape peste tot si sa incerc sa scriu ce ar putea face un domn candidat si un parlamentar. Dar asta intr-o postare urmatoare.
