Baietelul Verei. La nici trei luni trage deja spre 10Kg. Cu o foame permanenta, transmisa genetic parca direct in oase de la tatal sau, Lupiţul, ciine care a fost cindva al cuiva, a fost abandonat in padure, a ajuns de pripas si a facut multa, multa foame. Lupiţul a avut o labuta din fata prinsa si aproape zdrobita intr-un lat pus acum doua luni de un rauvoitor. Atunci, la suferinta, a rabdat durerea si m-a lasat sa ii vad piciorul ranit, stringind din dinti ca un om.Am reusit sa ii desfac sirma, dar numai cu ajutoare. Trage si acum de pe urma acelei rani, inca mai schioapata atunci cind ii oboseste piciorul, umflatura inca nu i-a trecut complet, insa poate vina – sobolani, probabil – si asta este cel mai important deoarece asta inceamna pentru el ca poate trai. Altfel, vesnic flamind, a mincat astazi de la mine doua piini si o mina de oase, iar de la mama o jumatate de cozonac de casa care nu mai era prea proaspat. Labuş are ochii inchisi la culoare, ca ai tatalui sau, dar privirea mamei sale, Vera. Blanita pare sa devina cu firul lung ca al Verei, dar putin mai moale, ca blana Lupiţului.L-am pozat foarte greu pe Labuş, de cite ori vedea telefonul mobil in mina mea, venea intins spre el crezind ca e ceva de mincare. Cind am reusit sa-i fac o poza, dupa ce a obosit mai tare, am constatat ca plasticul de pe camera telefonului mobil se rosese destul prin buzunarele mele ca sa nu mai permita nici o poza ca lumea. Pe cit de delicata e mama lui in manifestari, pe atit de vorbaret si scandalagiu e Labuş. Se anunta insa un ciine de nadejde, ca si mamica lui. Atunci cind ajung la tara, se string in jurul meu Vera si pripasitii: Lupiţul, Ursoaica – fata Lenei, o catea mare si alba disparuta dupa valurile de molime de anul trecut – iar undeva, mai departe, se tine timida Albinuţa – o catea cenusie, cu o expresie foarte placuta a fetei, salvata de dom´Petrica, un vecin, dupa ce aproape fusese sugrumata tot intr-un lat de avusese ochii scosi din orbite si picaturi de singe ii curgeau pe la ochi, de strinsoare – doar i-o ramine si ei nitica piine de la ceilalti. Mama imi zice ca se string toti numai cind apar eu, recunosc sunetul motorului masinii. Lupiţul a impartit clandestin cusca si mincarea cu Vera, asta iarna si a reusit sa iasa in primavara, dar, de cind a aparut Labuş pe lume, Vera il alunga din curte. Ursoaica, o catea foarte frumoasa si prietenoasa, pare suie din cauza ca are pe ea doua feluri de blana: de la cap pina la mijloc o blana mai scurta si neagra, iar de la mijloc la coada o blana mai lunga si maronie. De Ursoaica si Albinuţa a mai avut grija dom´ Petrica , desi ii e greu si lui, e in somaj tehnic si nu o duce usor deloc, dar parca vrea sa-si alunge ceva de pe constiinta de cind au murit, acum cinci ierni, cateaua roscovana si cei doi puisori ai ei, de foame si de frig, linga poarta lui. Toti imi sunt dragi si cit timp voi avea o bucata de piine, vor avea si ei o parte din ea. Dar acum peste toti este Labuş cel mic, puiul Verei. O poza cu Labuş, asa cum s-a putut. Si dedesubt, o poza cu magnolia, luata acum doua luni, cind camera foto a telefonului inca nu era asa de zgiriata.
