Sala teatrului United Artists din Detroit in ruina, astazi.
Pare ca General Motors nu va rezista cele 6-7 luni necesare SUA pentru a declara oficial iesirea din recesiune, adica inceputul, tot oficial, al iesirii din criza. Creditorii GM au respins planul de restructurare si redresare al companiei, conform unui articol din Time.Disparitia acestui colos auto, in unii ani cea mai profitabila companie din lume, va cobori bursa americana si va deschide portile companiilor auto cu o mai buna situatie financiara Toyota, Honda, Nissan, Hyundai. GM mai poate evita disparitia devenind 70% proprietate a statului american, mai bine zis, proprietate a contribuabililor (de parca noi nu am sti ce inseamna proprietatea contribuabililor, adica a poporului, am vazut asta cu ochii nostri, in Romania). Pentru noi, situatia GM afecteaza marcile Opel si Chevrolet (Daewoo).
Gasitiaiciun proiect al fotografilor Yves Marchand si Romain Meffre despre decaderea Detroit, cetatea industriala a automobilelor americane. Ilustratia prezentului articol este preluata din acest proiect fotografic.
Gasiti aici o prezentare a celor 50 de masini considerate a fi fost cele mai proaste din toate timpurile.
Conform unei prognoze a NABE (National Association for Business Economics), Statele Unite vor inregistra o crestere economica de 1% in trimestrul III/2009 si de 2,1% in trimestrul IV/2009, ceea ce ar insemna iesirea oficiala din recesiune, dar ca revenirea va fi lipsita de stralucire.Concluzia NABE a fost difuzata dupa ce asociatia a parcurs 45 de prognoze profesioniste, a caror concluzie generala este aceea ca iesirea din recesiunea inceputa in 2007 este vizibila la orizont. Datorita faptului ca revenirea va fi mai moderata decit in situatiile similare din trecut, NABE afirma o crestere economica pentru Statele Unite de 2% pentru 2010, ca si o pierdere de 4,5 milioane de locuri de munca in 2009, cu o rata de somaj de 9,8% in 2009, urmata de o usoara scadere a ratei somajului in 2010, pina la 9,3%.
Cum de regula primul trimestru al anului este in Romania un trimestru mai slab, este probabil ca iesirea noastra din recesiune nu va putea fi oficial declarata mai devreme de sfirsitul trimestrului III/2010.
Surse: France Presse, citata de Industry Week.
Am scris despre abatia din Solesmes, cu al ei vestit centru de muzica veche si cu la fel de vestitul cor al calugarilor, considerati cei mai buni din lume in interpretarea cintului gregorian. Cum cele doua piese pe care cu multa eleganta mi le-a trimis chiar abatia s-au dovedit a nu se potrivi pentru decodare din MP3 cu decodoarele din calculatorul meu, am recurs pina la urma tot la Youtube pentru a va aduce catre inimi si suflete cintul gregorian cu cei mai buni interpreti ai sai din lume. Si, fiindca a existat si inca mai exista un curent de a prelucra in stil gregorian piese muzicale moderne, in incheiere cunoscutele melodii Join me si Moment de pace cu formatia Gregorian Chant si Sarah Brightman, respectiv Amelia Brightman – sora lui Sarah Brightman.
Baietelul Verei. La nici trei luni trage deja spre 10Kg. Cu o foame permanenta, transmisa genetic parca direct in oase de la tatal sau, Lupiţul, ciine care a fost cindva al cuiva, a fost abandonat in padure, a ajuns de pripas si a facut multa, multa foame. Lupiţul a avut o labuta din fata prinsa si aproape zdrobita intr-un lat pus acum doua luni de un rauvoitor. Atunci, la suferinta, a rabdat durerea si m-a lasat sa ii vad piciorul ranit, stringind din dinti ca un om.Am reusit sa ii desfac sirma, dar numai cu ajutoare. Trage si acum de pe urma acelei rani, inca mai schioapata atunci cind ii oboseste piciorul, umflatura inca nu i-a trecut complet, insa poate vina – sobolani, probabil – si asta este cel mai important deoarece asta inceamna pentru el ca poate trai. Altfel, vesnic flamind, a mincat astazi de la mine doua piini si o mina de oase, iar de la mama o jumatate de cozonac de casa care nu mai era prea proaspat. Labuş are ochii inchisi la culoare, ca ai tatalui sau, dar privirea mamei sale, Vera. Blanita pare sa devina cu firul lung ca al Verei, dar putin mai moale, ca blana Lupiţului.L-am pozat foarte greu pe Labuş, de cite ori vedea telefonul mobil in mina mea, venea intins spre el crezind ca e ceva de mincare. Cind am reusit sa-i fac o poza, dupa ce a obosit mai tare, am constatat ca plasticul de pe camera telefonului mobil se rosese destul prin buzunarele mele ca sa nu mai permita nici o poza ca lumea. Pe cit de delicata e mama lui in manifestari, pe atit de vorbaret si scandalagiu e Labuş. Se anunta insa un ciine de nadejde, ca si mamica lui. Atunci cind ajung la tara, se string in jurul meu Vera si pripasitii: Lupiţul, Ursoaica – fata Lenei, o catea mare si alba disparuta dupa valurile de molime de anul trecut – iar undeva, mai departe, se tine timida Albinuţa – o catea cenusie, cu o expresie foarte placuta a fetei, salvata de dom´Petrica, un vecin, dupa ce aproape fusese sugrumata tot intr-un lat de avusese ochii scosi din orbite si picaturi de singe ii curgeau pe la ochi, de strinsoare – doar i-o ramine si ei nitica piine de la ceilalti. Mama imi zice ca se string toti numai cind apar eu, recunosc sunetul motorului masinii. Lupiţul a impartit clandestin cusca si mincarea cu Vera, asta iarna si a reusit sa iasa in primavara, dar, de cind a aparut Labuş pe lume, Vera il alunga din curte. Ursoaica, o catea foarte frumoasa si prietenoasa, pare suie din cauza ca are pe ea doua feluri de blana: de la cap pina la mijloc o blana mai scurta si neagra, iar de la mijloc la coada o blana mai lunga si maronie. De Ursoaica si Albinuţa a mai avut grija dom´ Petrica , desi ii e greu si lui, e in somaj tehnic si nu o duce usor deloc, dar parca vrea sa-si alunge ceva de pe constiinta de cind au murit, acum cinci ierni, cateaua roscovana si cei doi puisori ai ei, de foame si de frig, linga poarta lui. Toti imi sunt dragi si cit timp voi avea o bucata de piine, vor avea si ei o parte din ea. Dar acum peste toti este Labuş cel mic, puiul Verei. O poza cu Labuş, asa cum s-a putut. Si dedesubt, o poza cu magnolia, luata acum doua luni, cind camera foto a telefonului inca nu era asa de zgiriata.
Desi unii presari incearca sa-i dea copilului la cap cit e mic, politizind pe cit se poate lansarea cartii Blog ´n roll a dlui Adrian Nastase in tentativa de a minimiza evenimentul pina la unul strict de partid si incercind sa-i includa pe toti participanii – unii dintre ei poate chiar dintre comentatorii adversari dlui Nastase, dar incapabili sa reziste ispitei evenimentului – printre pesedisti, Blog ´n roll este o carte foarte importanta atit pentru politica, cit si pentru lumea blogurilor si cea a cartilor.
Fara sa fiu prezent la lansare, am ascultat inregistrarea evenimentului: cartea dlui Nastase a fost frumos caracterizata din punct de vedere editorial, literar, istoric, politic, comunicational. Gasesc insa ca valentele cartii nu sunt doar acestea: Blog ´n roll este o carte generatoare: ea consacra definitiv scriitura de blog ca gen literar, deschizind poarta pentru scriitura de blog catre lumea clasica a cartilor. O trasatura pentru care blogerii – trecind de aspectele politice – ii pot fi recunoscatori dlui Nastase. Blog ´n roll este o carte provocatoare in principal la adresa politicienilor si in secundar la adresa blogerilor: aparitia ei ne obliga sa cernem valorile, punindu-ne pe de o parte intrebarea care dintre politicienii romani au valoarea necesara publicarii in carti a productiilor de pe blogurile proprii – si vom vedea ca rezultatul este unul foarte rarefiat in prezent – iar pe de alta parte care dintre blogerii considerati astazi de succes si staruri ale lumii blogurilor ar rezista si la o publicare a textelor de pe blog in volum – si vom constata ca mai toate textele acestor staruri ale blogurilor fie ca nu pot suporta hirtia, fie , in lumea cartilor, nu vor depasi valoarea productiilor de mahala, prin excesul lor de limbaj argotic si prin lipsa ideilor. Blog ´n roll este o carte de referinta, fixind standarde de limbaj, cultura, valoare si calitate pentru politicieni si pentru blogeri, nu oricine isi va mai permite sa faca pasul dlui Nastase cu succes.Nu in ultimul rind Blog ´n roll este departe de a fi un jurnal uman si politic in care editorul de texte si serverul au inlocuit caietul de notite personale, ci un efect al dialogului intre autorul cartii si comentatorii sai de pe blogul personal.
Exista persoane care ii pot contesta dlui Nastase calitatile de politician ori pozitionarea politica, dar, odata cu aparitia acestei carti, sunt nevoiti sa recunoasca cel putin faptul ca dl Nastase devine cel mai important bloger roman.
Astazi am procurat o valoroasa inregistrare a operei Faus, de Charles Gounod, din 1959, cu o distributie de referinta pentru epoca: Victoria de Los Angeles, Nicolai Geda, Boris Kristoff. Si am inceput sa ma gindesc mai mult la muzica de opera, redevenita in Romania de azi un gen muzical doar pentru cunoscatori si pentru asa-zisele vip-uri dornice sa-si etaleze toaletele, bijuteriile si care merg la opera fiinca li s-a spus ca asa se practica in lumea buna. Marile voci – odinioara foarte cunoscute la noi fiindca, desi tributara dogmei, televiziunea nu neglija adevarata cultura – intra incet incet in uitare. Pe Youtube inregistrarile marilor cintareti romani de opera sunt putine, de mult mai putine ori decit manelele, dar comentariile youtubistilor din toata lumea sunt cel putin entuziaste la adresa lor. Cu mijloacele modeste ale blogului, incerc sa-i readuc cit de putin in atentie.
Astazi, soprana Virginia Zeani, mezzo soprana Elena Cernei, baritonul (cu cine altul sa incepi?) Nicolae Herlea si, fiindca tot am scris de Faust, trec si in lumea solistica internationala, cu cel considerat cel mai bun bas al tuturor timpurilor, rusul Feodor Saliapin. In ciuda tehnicilor de inregistrare mai putin performante decit cele de azi, vocile si interpretarile sunt sclipitoare.
Virginia Zeani (Traviata – Violetta).
Din opiniile de pe Youtube:
She was a fabulous Violetta, dramatically thrilling with a hauntingly beautiful timbre.Elena Cernei (Carmen – Carmen).
Din opiniile de pe Youtube:
Quelle superbe Carmen ! Quelle voix magnifique !Nicolae Herlea (Trubadurul – Contele de Luna, Nunta lui Figaro – Figaro).
Din opiniile de pe Youtube:
Unbelievable, the control he has for the timbre and range of his voice is perfect. Its inhuman, he is a master at his craft.
Dealtfel, Trubadurul lui Verdi se inscrie perfect in definitia glumeata a operei: “un tenor si o soprana vor sa se iubeasca si un bariton ii impiedica”.
Feodor Saliapin (Faust – Mefisto):
Vii multumiri si adinci plecaciuni acelora care au postat inregistrarile.
Bucurati-va, adevarata muzica nu a murit. Ea nu este Eurovisionul.
Conform afirmatiilor de pe blogul dnei Corina Cretu, eurodeputatul danez Mogens Camre a facut recent o declaratie jignitoare la adresa inteligentelor poapoarelor din Balcani si a cerut, conform articolului dedicat subiectului al dnei Cretu, ca nuarul de mandate in parlamentul european si drepturile de vot ale tarilor sa fie alocate in functie de “inteligenta” cetatenilor ei. Dupa cum gindeste dl Camre si daca el este cu adevarat reprezentativ pentru tara sa, probabil ca in acest caz Danemarca nu ar avea nici un eurodeputat si nici un vot.
In urmare, am transmis pein mail dlui eurdeputat danez, la adresele eumoca@ft.dk; mogens.camre@europarl.europa.eu; dfhemo@ft.dk; anna.rosbach@europarl.europa.eu, ultimele doua fiind adresele asistentilor care sai, care sa il ajute sa citeasca, urmatorul mesaj:
Mr. Camre, I have recently heard about your declaration referring to the intelligence (on the sense of the mind) of the people of the Balkans. On my opinion, your declaration shows that you are the happy owner of a negative IQ (an IQ less than zero, to help you to understand better and without the humanitarian help of your assistants). Kindly please [let me know - cuvinte disparute din mesaj datorita editorului, sorry] how many stupid people – like as you – do Denmark have in the own and in the European Parliaments. Are you realizing (calculating on your fingers) that you are a new ways opener in the criteria of the classifications of the European people, like as: the length of the penises (Oh, Lord, you are probably the last one in the Europe, bad for you), the capacity to be drunk (nice, you are surely the first one), and a lot of other criteria like as above? Please do not answer, your younger sister shall be too tired writing an thinking for you.
Best Regards,
The Installer,
Romanian and European Citizen
Nu aruncati piinea! – ne spuneau, pe cind eram copii, parintii mei si parintii prietenilor din copilarie, romani, turci, greci, evrei, lipoveni, tigani. Martea si vinerea, era buna pentru umplut burtile cu piine cu sos. Nu doar un reflex dupa copilariile lor chinuite, cu razboi si foamete, ci si ca o porunca devenita aproape una genetica, din vremurile precrestine, in care piinea si carnea insemnau belsugul si viata si in care sarbatorile erau aceleasi, dar purtau alte nume. Nu aruncati piinea! – ne spuneau invatatorii, profesorii si directorul scolii generale, luptatori in al II-lea razboi mondial ca infanteristi si vinatori de munte – si copii flaminzi in timpul crizei din ‘33. Aproape ne terorizau in excursiile scolare, ei mincind repezit spre a avea timp sa ne controleze ca nici o farimitura de piine sa nu existe cazuta pe sub mese ori in jurul meselor si ca nici o bucatica de piine sa nu ramina abandonata la sfirsitul meselor. O firimitura de piine pe jos putea insemna uneori o palma, o convorbire cu parintii la intoarcere asupra caracterui neglijent al copilului, tinerea de minte in cursul anului scolar ca pe un copil care nu pretuieste darul dumnezeiesc cel mai de pret, piinea.
Au trecut anii ai am vazut cum sfertul de piine, pe care brutarul ori vinzatoarea de la magazin ti-l taia cu cutitul lung de o jumatate de metru, a inceput sa nu mai fie taiat si piinea a inceput sa fie vinduta mai intii in cel mai rau caz la jumatati iar apoi doar ca piine intreaga. Este adevarat si ca azi o piine intreaga este parca sfertul de piine din copilaria mea, cum este la fel de adevarat si ca iaurtul scump de acum, zis din lapte ales, de oaie si bivolita, este la consistenta si gust exact ca iaurtul popular de 1,15 lei de pe cind eram eu un piciulica. Am vazut piinea, sub diverse motive, unele reale iar altele doar pretexte, ajunsa hrana de baza pentru porci. Si, apoi, dupa 1989, am vazut cumparindu-se multa piine si aruncindu-se tot multa. Am vazut piinea risipita. Am vazut piine aruncata, in timp ce la tara sunt animale, suflete si ele, pentru care piinea inseamna viata.
A venit criza si s-ar putea sa redescoperim cit este de importanta piinea pentru noi.
Nu aruncati piinea!
Framintarile dlui Vanghelie care, pentru voturi, ar fi dat cite un mic prostimii ba la Bucuresti ba la Cluj si publicitatea pe care si le-au facut femeile Udrea si Ridzli (pare nume polac) au reusit sa imi faca pofta de mici si de bere. Asa incit astazi am dat fuguta la cumparaturi si mi-am cumparat o caserola cu carne de mici si berea de cuviinta, ca doar si pentru mine este 1 Mai si nu doar pentru politicienii care se cred desptepti – ei fiind de fapt doar smecheri – si electorii care se lasa dusi de ei.. Micii s-au dovedit a fi excelenti si berea buna asa incit Vaghelie si Udrea va sfidez! Trei mici au ramas, nu i-am mai putut minca si nu i-am dat acum nimanui, fiindca daca i-as fi dat ar fi trebuit lumea sa ma voteze iar eu nu candidez. I-am pus in congelator la pastrare si, in viitor, atunci cind voi putea si eu sa candidez, de abia atunci ii voi imparti lui Vanghelie, Udrea si Ridzli, cu cite o bere. Si voi avea si eu trei voturi. Voi mai cauta sa mai procur un mic si pentru dl Tariceanu, ca sa am patru voturi.
Interesante tentativele dlui Calinescu de a vorbi impotriva pesedeului, dupa ce s-a chivernisit fiind fruntas la ei. Ca destui romani, scuipa si el acolo unde a mincat.