EXIT POLL, ORA 14:00

November 30, 2008

INSOMAR-RTV

Alianta PSD+PC – 40%

PDL – 29%

PNL – 18,4%

UDMR – 6%

CCSB-Antena 3

Alianta PSD+PC – 39,4%

PDL – 28,8%

PNL – 21,1%

UDMR – 6%

FRUMOSII ANI ‘75 (1).

Astazi cautind o melodie pentru un prieten, mi-am adus aminte de muzica frumosilor nostri ani ‘75, frumosi in sensul tineretii noastre, ai superbilor ani care sunt pentru fiecare dintre noi anii de liceu. Sa ne amintim de ea, ori sa o facem cunoscuta vizitatorilor tineri, care atunci poate ca nici nu se nascusera. O muzica frumoasa, cu voci bune, chiar daca mijloacele tehnice de atunci nu au permis inregistrari pe masura celor de azi. Vizionare si auditie placuta.

Deep Purple – Highway Star

Garry Glitter – Rock and Roll Part 2

Dona Summer – Hot Stuff

Gloria Gaynor – Honey Bee

Diana Ross – Missing You

Tina Turner – Under My Thumb

MENIU PREELECTORAL.

Nu am mai baut strop de alcool de luni de zile. Astazi, cind m-am dus la cumparaturi, am vazut in rafturi niste vin de Husi din care nu mai bausem de vreo 25 de ani cred, asa ca m-am gindit ca ar trebui sa intimpin ziua de vot cu o sticla de vin la indemina si am cumparat iute una din vinatul de Husi, la un pret vivat concurenta. Ajuns acasa cu vinatul, mi-am zis ca tot nu am mai mincat omeneste si asezat, de o bucata de timp, asa incit mi-am incropit un meniu preelectoral rustic. Iata-l:

- mamaliga cu brinza de burduf;

- cirnat de casa;

- cartofi pai prajiti;

- vin de Husi (2005, trosnesc urechile), 1 pahar;

- mar in foietaj;

- suc de coacaze, 1 pahar;

Nu e chiar un meniu de fitness, da’ merge.

Vinul de Husi, mai ales cel vechi, are proprietatea ca te mai face sa cinti chiar si dupa un pahar, asta dupa ce iti trece senzatia pumnului in timpla pe care parca il primesti dupa ce il bei. Deci, ca autolautar (maistre, da-mi un tze!):

De la beat circiuma viu, maaaai

Merg pe gard de drum ma tiu, maaaai

Nici un bate nu ma vint,

Nici un latra nu ma ciine,

Numai unul da din gudla

Si se coada linga mine, of Leano, of!

Deja parca altfel voi merge sa votez! Va recomand acest meniu, care va da voie buna la votare.

SA VOTAM!

Estimarile de acum prefigureaza o prezenta redusa la votul de duminica. Nu este bine. Absenteismul la vot inseamna o optiune pentru fie ce-o fi. Si in fie ce-o fi nu putem sa traim. Sa ne gindim bine, fiindca avem la ce. Si sa votam, fiindca avem pe cine. Sa votam asa cum ne indeamna constiintele si sa le dam parlamentarilor si viitorului guvern reprezentativitate. Ne pot astepta vremuri dificile economic. Iar in aceste vremuri, sa nu lasam Romania sa fie tara lui fie ce-o fi si a lui cum s-o nimeri. Sunt citeva sute de metri pina la sectiile de votare. O plimbare usoara de dimineata, de dupa amiaza, ori de seara. Prieteni, veniti sa votam pentru Romania.

BLOGGERI, RIDICATI-VA IN APARAREA SIBILLEI!

Sibilla, sfinx667.wordpress.com, este o tinara din Caras-Severin care, la fel ca noi toti, si-a deschis un blog, avind incredere in democratie, in triumful binelui, in dreptul la opinie si in libertatea cuvintului si, ca multi dintre noi, avind simpatii politice. Deranjind prin activitatea sa bloggeristica una dintre acele gasti locale care se au bine cu toate partidele, azi fiind cu unii si miine cu altii, dupa cum se schimba puterea – grupuri care pina la urma sfirsesc prin a face rau tuturor – Sibilla se vede astazi abuzata si amenintata la locul sau de munca si i se cere, ca o prima conditie si ca un prim semn de supunere, desfiintarea blogului personal. Altfel, i se zice, se poate trezi intr-un proces penal pentru divulgare de secrete de serviciu. Sibilla lucreaza intr-un centru de asistenta pentru copii, va dati seama ce secrete mari si de importanta mondiala sunt acolo.

Prieteni, sa nu asistam impasibili la fapte incalificabile comise asupra unui blogger, pentru ca in esenta este vorba despre dreptul nostru – al tuturor – la libertatea cuvintului, dreptul la opinie, dreptul la informare si la libera circulatie a informatiei, drepturi constitutionale, drepturi ale omului si temelia si liantul activitatii bloggeristice din toata lumea. Sa ne ridicam cu totii in apararea Sibillei, in apararea drepturilor si valorilor umane in care credem cu totii. Sa aratam ca suntem o forta, ca nu permitem stirbirea valorilor in care credem si ca – sub nici un motiv – nu permitem abuzarea si oprimarea nici unuia dintre noi. Aparind-o astazi pe Sibilla, ne aparam pe fiecare. Scrieti in apararea Sibillei pe toate blogurile si canalele de informatii pe care le cunoasteti si la care aveti acces. Sa auda toata lumea glasul nostru si sa nu lasam ticalosii sa-si faca mendrele!

O MUZICA ROMANEASCA PIERDUTA? MUZICA CORALA (1).

Uite, ca tot nu pot dormi s-a intimplat sa ma gindesc in aceasta noapte ca, in demnitate, a disparut din atentie muzica romaneasca pentru cor. Au mai ramas corurile cintind muzica religioasa, restul muzicii corale fiind, cit de gresit, asimilata muzicii comuniste. Pacat, fiindca mari compozitori romani si-au dedicat talentul si inspiratia scrierii muzicii pentru cel mai nobil instrument – vocea umana – si pentru etaloanele perfectei armonii sonore, corurile a capella. Remarcabile creatii corale sunt astazi uitate, ori au o viata abia pipiinda datorita unor entuziasti nebagati in seama aproape de nimeni. Asta in Romania, deoarece in lume compozitiile corale romanesti se bucura de mare pretuire. Pe masura ce voi gasi material muzical, voi aduce macar pe acest blog numele unor mari compozitori romani de muzica corala. Acum, doi maestri ai genului, Alexandru Pascanu si Irina Odagescu.

Alexandru Pascanu este poate cel mai mare compozitor roman de muzica corala din ultimii 30-40 de ani ( a murit in 1989); un mare maestru al armoniei – a scris tratatul de armonie dupa care se invata si azi – piesele sale corale, foarte dificile, sunt adevarate modele muzicale. Alegind cu grija textele, scriind inclusiv pe baza de texte onomatopeice, Alexandru Pascanu si-a vazut piesele corale cintate peste tot in lume, ‘Chindia’ fiind o adevarata referinta in muzica corala mondiala. Am ales doua piese, Chindia si Sirba pe scaun, nu in cele mai bune inerpretari cu putinta, ci in interpretari ilustrative pentru modul in care noi nu ne pretuim valorile si pentru modul in care ni le pretuiesc altii. Chindia este cintata de corul de camera al liceului din North Point – un cor de liceu bunicel si curat, desigur cu problemele clasice ale acestui tip de coruri formate din tineri, adica o partida de tenori mai slab reprezentata (la virsta liceului mai toti baietii vor sa cinte basi) si, in echilibru, o oarecare criza la altiste. Si cine credeti ca striga cu foc Hop s-asa in cintecul Sirba pe scaun? Flacaii si fetele din corul …britanic Pegasus, din Londra, la un concurs coral din strainatate. Pegasus este departe de a avea echilibrul si rafinamentul in cint al corurilor romanesti, dar…cinta piesele corale ale marilor nostri compozitori, ceea ce noi nu mai facem.

Irina Odagescu este compozitoarea romana a carei muzica imi place cel mai mult. Ca si Alexandru Pascanu, Irina Odagescu nu a scris numai muzica pentru cor – a scris si muzica orchestrala – dar ea are pentru muzica corala o predilectie deosebita. Muzica ei, inclusiv cea orchestrala, m-a impresionat intotdeauna printr-o sensibilitate, o finete si o muzicalitate aparte. Muzica ei corala este un model de perfectiune: rafinanta, foarte echilibrata, sunind intotdeauna bine – cum spun muzicienii in limbajul lor zilnic – si pastrind muzicalitatea, sensibilitatea si finetea. Nu am gasit in imagini, din compozitiile pentru cor ale Irinei Odagescu, decit un Tatal nostru cintat – si aplaudat – la Basel, inregistrat prin grija unui iubitor al muzicii adevarate, dar acest Tatal nostru concentreza in el multe dintre trasaturile compozitiilor corale ale Irinei Odagescu. Si un cor de buna calitate, corul Acustic, dirijor Daniel Jinga; observati ca spectatorii mai intii nu constientizeaza ca piesa corala s-a terminat, atit sunt de patrunsi de cintec, apoi aplauzele dureaza mai bine de un minut; va las acum sa savurati o muzica splendida.

COMENTARIU DE LA CHISINAU DUPA VIZITA LUI PUTIN.

Bogat şi sărac: Beciurile de la Cricova, ca adăpost de Rusia

autor: Petru BOGATU

Cu toate că l-a băgat în prealabil în beciurile cramei de la Cricova, Voronin n-a reuşit să-l înduplece pe Putin. Ruşii nu se îmbată cu una, cu două nici când le sună vodka în cap, darămite vinurile fine!

Ceea ce se zvonea prin târg în ajunul summitului CSI s-a adeverit. Kremlinul spune răspicat că repune pe tapet aşa-zisul memorandum Kozak. Potrivit prim-vicepremierului rus, Igor Şuvalov, Moscova susţine planul, respins de Chişinău în 2003, pentru rezolvarea conflictului dintre Republica Moldova şi regiunea separatistă Transnistria. În opinia sa, acest proiect de reglementare a diferendului rămâne eficient şi poate fi încă implementat.

Totuşi, vinul nu le-a dezlegat limba nici lui Voronin, nici lui Putin. Ambii au preferat să nu se pronunţe asupra acestui subiect după întrevederea confidenţială pe care au avut-o la Chişinău. De unde şi impresia că lucrurile se complică.

Se pare că Rusia refuză să mai forţeze procesul de soluţionare a problemei transnistrene. Chiar dacă a încercat, după intervenţia militară în Georgia, să demonstreze că, în ciuda războiului pe care l-a dezlănţuit în Caucaz, poate acţiona în continuare ca un actor onest în relaţia cu vecinii săi, Moscova acum schimbă macazul. În vorbe, optează pentru reglementarea conflictului transnistrean, în realitate însă, pune piciorul în prag. Ori planul Kozak, dă de înţeles Şuvalov, ori nimic. Cu alte cuvinte, sau Rusia îşi menţine prezenţa militară în Transnistria, sau diferendul rămâne nerezolvat.

La mijloc e o condiţie extrem de rigidă ce se bate cap în cap cu cea impusă recent la Chişinău de Secretarul General al Alianţei Nord-Atlantice Jaap de Hoop Scheffer. Acesta, precum se ştie, a lăsat să se întrevadă că problema transnistreană poate fi soluţionată doar în cazul în care Rusia îşi evacuează din regiunea rebelă trupele şi muniţiile. Nu înainte. Este vorba, deci, de aceeaşi logică „ori-ori”.

După cum se vede, doar situări duale şi ireconciliabile. Ori aşa, ori nimic. Cred ca nimeni dintr-o tabără nu va bate palma cu nimeni din cealaltă, deoarece nu se mai poate. Este prea târziu. Nistrul devine linia frontului unui război mai mult sau mai puţin rece. Bate ora rivalităţii Occident-Rusia.

Ca să înţelegem de ce Moscova schimbă placa, trebuie să privim lucrurile prin prisma ultimelor ei ameninţări la adresa comunităţii euroatlantice. Anunţul preşedintelui rus Dmitri Medvedev privind desfăşurarea de rachete Iskander în enclava rusă Kaliningrad impune, vrând-nevrând, nişte paralele. Oricum ai întoarce-o, Tiraspolul este de fapt cea de-a doua enclavă rusă la frontierele cu UE şi NATO. Şi, dacă e să dăm crezare cotidianului Nezavisimaia gazeta, Moscova va profita şi de Kaliningradul de la Nistru pentru a şantaja Occidentul.

În această situaţie, de autorităţile moldovene nu mai depinde absolut nimic. Cine crede la Chişinău că poate evita dihotomia asta este un naiv. Beciurile de Cricova nu ne vor scăpa de noua confruntare Est-Vest. Conflictul transnistrean are două chei. Una e în buzunarul SUA şi UE, alta e în cel al Kremlinului. Ele pot deschide drumul care duce spre o reglementare efectivă doar în cazul în care vor fi puse în funcţiune simultan şi de o parte, şi de alta.

Singurul lucru rezonabil pe care poate şi trebuie să-l facă puterea de la Chişinău este să nu mai stea concomitent pe două scaune pentru că riscă tare să cadă rău şi să nu se mai ridice. Bălăcindu-se, fără nicio poziţie lămurită, între Occident şi Moscova, oficialităţile moldovene creează impresia că nu vor nimic altceva decât să tragă de timp.

Doar alăturându-se fără echivocuri Occidentului şi declanşând o campanie de proporţii şi durată pentru evacuarea trupelor ruseşti pe care să o ridice la rangul unei cauze naţionale, Republica Moldova va putea ajuta comunitatea internaţională să pună presiune pe Rusia pentru a o determina odată şi odată să se retragă din Transnistria. Acest lucru este posibil, însă, doar în cazul în care cad comuniştii.

Votul PCRM şi PPCD împotriva propunerii lui Vlad Filat de a adopta, cu prilejul summitului CSI de la Chişinău, un document care ar cere clar Kremlinului să se cărăbănească din Transnistria spune totul despre poziţia regimului Voronin şi a aliaţilor acestuia. Mimând o linie politică echidistantă şi echilibrată între Occident şi Rusia, între UE şi CSI, actuala guvernare face de fapt jocul Moscovei.

JOE HISAISHI

Daca de bine de rau muzica clasica sud-americana se mai cunoaste pe la noi, Heitor Vila Lobos (sau Villa Lobos, ambele scrieri sunt utilizate) fiind un nume de compozitor pe care il consideram emblematic, atunci despre muzica asiatica stim foarte putin. De aceea vreau sa aduc aici in atentie numele unui mare compozitor japonez, Joe Hisaishi. Nu vreau sa repet aici date care se gasesc pe internet, doar sa scriu ca Hisaishi si-a dedicat majoritatea creatiei muzicii de film, scriind muzica pentru mai mult de 100 de filme si primind numeroase premii in Japonia pentru muzica sa. Hisaishi este un profund cunoascator atit al muzicii europene cit si al celei asiatice.

Mai jos, in ordine: 1. Piesa Vara; 2. Piesa Nebunie – pentru pian si 9 violoncele; 3. Cintec din filmul Printesa Mononoko; 4. Muzica filmului Printesa Mononoko in versiune suita simfonica. In primele trei piese, la pian Joe Hisaishi, in a patra piesa dirijeaza compozitorul. Joe Hisaishi va implini 58 de ani la 6 decembrie, atunci cind pe aici noua oala guvernamentala va fi in plina fierbere. Vizionare si auditie placuta.

ERNESTO LECUONA – MALAGUENA

O cunoscuta piesa a lui Ernesto Lecuona, cel mai mare compozitor cubanez, Malaguena, cintata la pian.Apoi aceeasi piesa cintata la chitara de familia regala a chitarei – familia Romero (care, in acest caz, a ‘colaborat’ zdravan cu compozitorul, dar sunt prea mari, li se permite). Iar apoi, singura data in care la un concert de pian am vazut spectatorii cintind odata cu solistul. Fireste, la o piesa muzicala tot a lui Lecuona, valsul Damisela Encantadora, titlu care nici nu mai trebuie tradus. Asta, ca sa incepem cu totii o saptamina buna. Si, in incheiere – se putea altfel? – Siboney de acelasi Ernesto Lecuona, cinta marea Connie Francis.

INTERVIU CU UN CANDIDAT BASARABEAN.

Pentru mai buna cunoastere a situatiei de dincolo de Prut in perspectiva noastra electorala, reiau mai jos un interviu din Jurnal de Chisinau.

Sa luam aminte: candidatii basarabeni pentru Parlamentul Romaniei nu sunt candidati de doctrina, ci folosesc partidele romanesti ca vehicule pentru aducerea in Parlament a nazuintelor romanilor de peste Prut.

Tudor Panţâru: „Acest teritoriu românesc nu trebuie depopulat”

autor: Raisa LOZINSCHI

La 30 noiembrie curent, basarabenii care deţin cetăţenia română îşi vor putea desemna, pentru prima dată, un reprezentant în Parlamentul României. În cursa pentru colegiul Europa de Est şi Asia, unde este inclusă şi R. Moldova, s-au înscris, deocamdată, trei candidaţi: judecătorul internaţional Tudor Panţâru din partea PSD, consilierul prezidenţial Eugen Tomac din partea PDL şi scriitorul Nicolae Dabija din partea PNL.

JURNAL vă propune un interviu cu candidatul Tudor Panţâru.

- Dle Panţâru, care ar fi trei motive pentru care românii basarabeni ar vota pentru Dvs. în defavoarea celor doi contracandidaţi?

- Marea deosebire dintre mine şi cei doi contracandidaţi este că eu sunt jurist, am experienţă legislativă. Toată ţara asta numită R. Moldova m-a văzut mai bine de doi ani, zi de zi, la microfonul primului Parlament ales al R. Moldova, când eram preşedintele comisiei juridice. Atunci nu a trecut niciun proiect de lege fără să fie avizat sau comentat de mine. Eu am făcut legislaţia de bază a acestei ţări, începând cu declaraţia de independenţă. Şi în Parlamentul României se produc legi, nu sarmale, nu istorie, nu poezie.
Am fost şi judecător la Curtea Europeană timp de cinci ani unde am aplicat legislaţia internaţională, plus cea naţională a majorităţii absolute a ţărilor membre ale Consiliului Europei.
Apoi, e vorba de experienţa mea diplomatică de la ONU. Or, relaţia României cu românii din afara graniţelor se bazează atât pe dreptul internaţional, cât şi pe relaţiile interstatale. Altfel zis, avem de a face cu chestiuni cu caracter juridic, politic şi diplomatic. Eu am experienţa asta. Am fost în cel mai mare centru diplomatic al lumii – la ONU, timp de patru ani. Din 2002 până în prezent, sunt judecător internaţional în Kosovo, preşedinte de tribunal. În paralel, sunt judecător internaţional şi vicepreşedinte al Curţii Constituţionale din Bosnia şi Herzegovina. Adică, am experienţă în drept penal, civil, comercial, internaţional, constituţional, economic ş.a.m.d. Eu am fost invitat să candidez anume în baza criteriilor profesionale. Acesta este, cred eu, atuul meu în comparaţie cu ceilalţi candidaţi.

- În general, candidaţii care aspiră la un loc în Parlamentul României cu ajutorul voturilor basarabenilor, promit rezolvarea definitivă şi rapidă a problemei redobândirii cetăţeniei române pentru populaţia din stânga Prutului. Cât de reală este această promisiune?

- Adevărat că problema cetăţeniei române pentru basarabeni este una dureroasă, determinată de o mare nedreptate istorică şi la fel stimulată de situaţia economică deplorabilă din R. Moldova. Legislaţia ambelor state permite dubla cetăţenie. Astfel, acordarea cetăţeniei române basarabenilor este una legală. Realizarea acestei promisiuni depinde de dorinţa reală a celor de aici, dar şi de crearea unui cadru legislativ preferenţial pentru redobândirea cetăţeniei.
Repet, oamenii vor cetăţenie şi, din cauza condiţiilor economice precare, ei sunt disperaţi şi vor să plece să câştige un ban. România şi R. Moldova trebuie să intensifice şi mai mult cooperarea economică, aşa încât acest teritoriu istoric românesc să nu rămână depopulat. În acest sens, semnarea Convenţiei privind micul trafic de frontieră ar fi un prim pas în această direcţie.

- Cum vedeţi dumneavoastră, atunci, problema redobândirii cetăţeniei?

- Modul în care ea este rezolvată în prezent este inacceptabil. Oamenii sunt umiliţi, sunt ţinuţi la cozi interminabile. Am studiat Legea cetăţeniei şi am găsit că procedura de redobândire pentru basarabeni este, de fapt, similară cu cea de dobândire a cetăţeniei de către orice străin. Basarabenii plătesc aceleaşi taxe ca şi străinii care dobândesc cetăţenia României. Am analizat mai multe legi din alte ţări ale UE care acordă cetăţenie etnicilor lor şi am proiecte prin care voi propune simplificarea şi reducerea la minimum a termenului de acordare a cetăţeniei româneşti. Restul sunt probleme tehnico-juridice care nu ştiu dacă sunt de interes pentru cititori. Cetăţenia pentru basarabenii născuţi cetăţeni români trebuie restabilită, şi nu redobândită. Nu e posibil ca printr-un act ilegal să creezi consecinţe legale. Adică, a venit un stat străin, i-a făcut pe toţi peste noapte cetăţeni sovietici. În spiritul Articolului 5 al Constituţiei României, nimeni nu avea dreptul să le ia cetăţenia română. Aceşti oameni trebuie să fie consideraţi în continuare cetăţeni români, numai că nu au documentul la mână. Şi pentru ei trebuie să existe o procedură simplă – ai certificatul de naştere eliberat pe teritoriul României până la ocupaţia sovietică, automat primeşti paşaport românesc.

- Cum calificaţi relaţiile actuale dintre România şi R. Moldova?

- Inacceptabile.

- Dacă ajungeţi în Parlamentul României, ce o să faceţi să schimbaţi această situaţie?

- Parlamentul nu este cel care face politica externă a României. Aceasta este coordonată de preşedintele României. Dar, la nivel parlamentar, se pot stabili relaţii interparlamentare între cele două legislative, se poate iniţia un dialog cu cărţile pe masă, pot fi date la o parte toate tiparele ideologice, emotive şi de altă natură şi pot fi puse în capul mesei interesele vitale ale românului de pe ambele maluri ale Prutului. Eu nu cred că avem altă soluţie decât să negociem deschis. Chiar este şi o cutumă în relaţiile internaţionale, se numeşte principiul bunei vecinătăţi. Statele sunt obligate, prin forţa dreptului internaţional, să păstreze relaţii de bună vecinătate. Şi R. Moldova, şi România au această obligaţie. R. Moldova este foarte interesată, dacă se vorbeşte sincer aici la Chişinău despre integrarea europeană, să aibă relaţii bune cu România. Nu poţi să intri în UE, dacă ai un neprieten, mai ales la frontiera ta. Nu e posibil. Intrarea în UE se face cu acordul tuturor membrilor. Dacă măcar un membru zice nu, s-a terminat.

- Dle Panţâru, în Parlamentul României, dacă o să ajungeţi acolo, o să aveţi un singur vot. Cum credeţi că o să puteţi promova interesele basarabenilor?

- Eu am în spate un partid, poate cel mai mare din România – Partidul Social Democrat, care s-a angajat, când m-a invitat să candidez, să-mi susţină toate iniţiativele legislative. Eu nu am fost membru al niciunui partid din România. Eu pot să-i coagulez pe cei cu intenţii bune care înţeleg problemele românilor din afară ca ei să voteze iniţiativele mele. Eu nu sunt văzut ca unul venit din partidul lui Tăriceanu sau din cel al lui Boc. Eu am fost invitat acolo pentru profesionalismul meu. Şi vă asigur că oamenii înţeleg foarte bine lucrul ăsta. Eu nu voi cere cum zic unii: eu voi cere, eu voi pleda, eu voi striga, nu. Eu voi pune pe masă proiecte de legi, argumentate din punct de vedere al dreptului intern al României, al ţării vecine în cauză unde se află români, al dreptului internaţional şi european.

- Care ar fi primele două-trei proiecte de legi concrete pe care le veţi propune?

- În primul rând, trebuie revizuită procedura de redobândire a cetăţeniei române de către basarabeni, trebuie creat un regim preferenţial pentru ei. Doi – regim preferenţial de vize, fără taxe, pentru cetăţenii din stânga Prutului, acordarea de permise de muncă şi permise de şedere în România. Odată cu permisele de muncă, sigur că oamenii trebuie încadraţi în sistemul social, să poată contribui la fondurile de pensionare etc. Astea sunt chestiuni vitale care trebuie soluţionate. Dar sunt şi chestiuni mai generale – de integrare economică, de cooperare politico-diplomatică sinceră şi deschisă între cele două ţări. Să vă dau un exemplu cu Ucraina. Nu era nevoie ca reprezentanţii Departamentului pentru românii din afara ţării să se plimbe de zeci de ori prin Ucraina sau Serbia ca să descopere că românii sunt acolo ucrainizaţi sau serbizaţi forţat. Acesta este un fapt pe care îl citeşti din ziare sau ţi-l raportează misiunea diplomatică a României din acea ţară. România însă păstrează tăcerea. Până în prezent nu s-a făcut nimic pentru stoparea acestui proces ilegal. Dar era şi este posibilă stoparea acestei asimilări!

- Cum?

- Ucraina este semnatară a unor acte regionale care impun anumite standarde pentru minorităţi care trebuie respectate. Ucraina este membră a Consiliului Europei şi este, la urma urmei, semnatara statutului CEDO. Dacă vezi că omul nu înţelege, de ce nu apelezi la organismele europene, la CEDO, să stopezi aceste lucruri? Că orice stat are dreptul să apeleze la Curtea Europeană când alt stat încalcă drepturile fundamentale ale omului. De aceea e important ca alegătorii să nu cadă în plasa pălăvrăgelilor, propagandei electorale împachetată frumos în pliante, în culori, în prezentări somptuoase. Să se uite dincolo de baloane colorate, să vadă cine e competent să producă legi care le-ar respecta drepturile. Eu vreau să-i ajut sincer şi pot s-o fac. Sunt gata să mă pun în serviciul lor, dacă vor să facă uz de competenţele mele.