NU SUNT DE ACORD CU DL BOC.

La vreo doua saptamini dupa constituirea parlamentului din 2000, m-am dus in vizita de curtoazie la un proaspat deputat astazi retras din politica – la noul sau loc de munca. Ca tot eram pe acolo si fiindca omul se temea sa nu-i cer vreun favor s-a gindit sa ma tina ocupat si m-a rugat sa-i pun e-mailul la punct, fiindca nu-i functiona; adica dupa ce ca el era deputat, tot eu trebuia sa dau de la mine. Dupa ce am facut asta, am constatat cu uimire ca deputatul primise, in aproximativ doua saptamini, peste 1500 de mesaje prin e-mail, cu toatele plingeri, reclamatii si petitii de la cetateni, acestea fiind basca la ceea ce probabil sosise prin posta ori depuse direct la registratura. Iar toate acestea se intimplau in conditiile votului pe liste, context in care alegatorii aveau mult mai putin constiinta reprezentarii personale in legislativ. Nu stiu cum si-o fi rezolvat deputatul de atunci mormanul de mesaje primite, am auzit de discursuri in parlament ca urmare a unora dintre ele si parca si de niste investigatii, fiindca nu am mai avut vreme sa-l vizitez pe domnul in cauza, in prezent mai vorbim din cind in cind la telefon intr-o atmosfera mai deschisa, temerile sale ca i-as putea cere ceva fiind acum disparute prin retragerea sa din politica, dar am retinut faptul ca un deputat roman poate ajunge sa se confrunte – dincolo de activitatea sa de baza in legislativ – cu un volum de munca la prima vedere imposibil de acoperit in conditiile unei munci de calitate. Iar odata cu votul uninominal, care leaga parlamentarul de colegiu, ori altfel spus, alesul de alegatori, este de asteptat ca volumul de mesaje ale electorilor catre alesi sa sporeasca si sa fie si mai bine tintite pe probleme.

De aceea sunt contrariat de reluarea discursului dlui Boc pe tema formulei parlamentare unicamerale, formula argumentata de el prin faptul ca mai exista tari cu o astfel de formula, ca prin organizarea UE parlamentul european se suprapune camerelor nationale si, in subinteles, ca parlamentarii maninca degeaba si exagerat din banii poporului. Mai sunt contrariat si pentru ca in aceasta perioada sunt puse simultan in discutie prea multe institutii politice, conducind la mai bine de 128 de versiuni institutionale politice posibile, ceea ce da senzatia fie ca la noi democratia nu functioneaza absolut deloc in formule actuale, fie ca politicienii nostri prefera sa schimbe formula democratiei decit sa se schimbe ei insisi. In plus, reincalzirea acestei supe constitutionale in apropierea campaniei electorale suna grozav a ceea ce a fost reluarea temei mineriadelor in campania pentru locale, adica punerea pe tapet a unei teme care nu prea preocupa electoratul in aceasta perioada, deci a unei teme cu esec sigur, apetitul popular pentru teme constitutionale fiind la cote minime de mai bine de opt ani.

Aceasta nu inseamna ca nu putem discuta o reorganizare parlamentara superioara organizarii de acum, insa nu cu false argumente si cu preconceptii. Faptul ca, in organizarea prezenta, atributiile deputatilor si senatorilor nu prea difera este o vina a politicienilor si nu a poporului. Faptul ca poate sunt intr-adevar multi parlamentari este de discutat, dar nu poporul a decis, ci tot legislatorii, guvernantii si pertidele. Faptul ca multi parlamentari nu au ce cauta in parlament este iarasi o vina a partidelor, care au pus pe liste respectivii indivizi. Si atunci, totul incepe sa semene cu faptul ca politicienii, incurcati in propriile idei si fapte si nereusind sa se mai descurce, incearca sa faca sa para ca incapacitatea lor ar fi de fapt o incapacitate a sistemului institutiilor politice romanesti. Nu eu sunt bou, porc, magar, bandit, spagar, incult, imputit, parvenit, pungas, escroc, tradator, mafiot, oportunist, ticalos, neam prost, zice politicianul roman prin vocea dlui Boc, ci sistemul de institutii politice in care eu evoluez nu este bun si nu-mi permite sa-mi arat calitatile.

Exista persoane care argumenteaza cererea dlui Boc prin faptul ca, de exemplu, sistemul parlamentar din SUA ar totaliza cam 200 de parlamentari, adica norma de reprezentare in parlament ar fi mult mai mare decit la noi. Nimic mai fals. SUA au cam 200 de parlamentari (reprezentanti si senatori), dar asta doar la nivelul federal. La nivel statal, apar structurile legislative (parlamentare) statale: statul Texas, care are cam 23 de milioane de locuitori, deci tot cam ca Romania, mai are la nivel statal 150 de reprezentanti si 31 de senatori; statul Vermont, care e mai mic, are nu mai putin de 50 de senatori. Acestia se preocupa de legislatia statala, in timp ce parlamentarii de la nivel federal se ocupa de legislatia federala. Chiar daca, prin combinarea celor doua etaje parlamentare americane ar rezulta o norma de reprezentare mai mare, trebuie sa tinem cont de dotarea mai buna si de facilitatile mai mari de care beneficiaza parlamentarii americani ori altii de aiurea. Atunci cind acuzam parlamentarii romani de dotare excesiva, ne referim de fapt la peste 400 de autoturisme Dacia Logan; din cei aproape 500 de parlamentari romani, numai cei cu pozitii de la sefi de comisie in sus beneficiaza de automobile mai scumpe. Apoi, sa fie cu pardon, dar am intrat si in Romania in epoca in care pina si o pasarica proaspat absolventa a unei facultati dubioase, in care nu a invatat sa faca nimic util, cere si primeste la angajare o masina de serviciu de peste 10000 de euro: daca oferi o Logan, ca patron, risti in destule cazuri ca pretendentul la angajare sa-ti intoarca spatele cu dispret. Media s-a mai referit la televizoarele din parlament, dar ele constituie dotari normale intr-o activitate moderna. Si s-a mai afirmat, ba chiar si demonstrat, ca destui parlamentari ciordesc bani: diurne, fonduri de cazare, etc. Bun, asa este, dar nu vorbim de oameni pe care partidele i-au trimis acolo? A vazut cineva dintre noi vreun parlamentar pedepsit de propriul partid pentru astfel de fapte? Si repet. A vazut cineva dintre noi vreun parlamentar pedepsit de propriul partid pentru astfel de fapte?

Bun, sa zicem ca reducem numarul parlamentarilor, ca il injumatatim; ce se va intimpla in acest caz, daca urmarim activitatea lor prin criteriul eficientei, care inseamna productivitate in elaborarea legilor si, pe de alta parte, rezolvarea plingerilor, reclamatiilor, petitiilor, cererilor si sugestiilor cetatenilor? Sa luam in considerare ca vom intra, mai devreme ori mai tirziu, in sistemul uninominal. In acest sistem, un mesaj de la un elector ramas fara raspuns ori fara o rezolvare inseamna cel putin un vot pierdut. In activitatea legislativa, mai putini parlamentari vor lucra cam la un acelasi numar de legi. Consecinta va fi fireasca: ceea ce se pierde prin numarul de parlamentari va trebui compensat in spor de angajati auxiliari si in spor de dotari. Parlamentarii vor pretinde – si pe drept cuvint – personal mai numaros care sa-i ajute sa raspunda si sa rezolve problemelor electorilor, ca si pe problemele activitatii legislative, dotare mai performanta, deci mai scumpa, in special in comunicatii si – fiindca vor fi nevoiti sa alerge mai mult si cu mai mult folos – vor pretinde masini mai bune decit Logan deci mai scumpe. Financiar, ceea ce vom lua pe mere vom da pe pere.

Afara doar daca dl Boc nu ne atita catre un parlament unicameral si redus numeric din urmatorul motiv: dornice de a acapara cit mai multe locuri in parlament care sa le asigure participarea la guvernare, toate partidele umbla sa atraga drept candidati persoane cu notorietate, dintre care multe nu au cu partidele nici in clin nici in mineca. In plus, persoane cu oarecare stare, capabile sa acopere macar o parte din costurile electorale – ce gluma buna fac penelistii care ne dau de inteles ca au candidati cunoscuti care nu-si permit o contributie de 2500 de euro in timp ce dl Tariceanu afirma public ca penelistii sunt cei mai bogati oameni din Romania. Urmarea ar putea fi aceea a unui parlament – casa de nebuni, care numai de legi si de necazurile electorilor nu se va tine. Parvenitul P. isi va da legi pentru el – fiindca altfel, la sutele lui de milioane, ce rost ar avea sa munceasca in serviciul public uneori mai mult de 10 ore zilnic, utilizind si parlamentarii sponsorizati de el in campanie – si va descoperi curind ca e mult mai bine in Bahamas decit in sesiune extraordinara si ca nici nu mai are timp sa treaca de la o televiziune la alta. Manelistul M. ori cintareata C. vor realiza imediat ca e o mare diferenta intre un venit de 5000 de euro neimpozabili luat intr-o ora la o nunta si 1000 de euro pe luna impozabili ca salariu de parlamentar. Vedetuta V. care si-a construit cariera cu soldurile va vedea instantaneu ce inseamna sa ai de rezolvat mai mult de 300 de probleme ale electorilor in fiecare luna. Si repede cu totii vor concluziona ca titlul de parlamentar pe care ei il rivnesc atit de mult este in fapt unul tare pagubos la nivelul lor. Si ce va fi atunci? Vor abandona de facto activitatea, multumindu-se cu eticheta; si mai va atunci motiuni de cenzura si lupte parlamentare. Pe scurt, cererea dlui Boc ar putea fi efectul unei previziuni a unui parlament scapat de sub controlul partidelor. Si atunci, in consecinta, ar fi de prevazut un parlament slab, redus pina la minimum, menit doar sa dea o majoritate initiala de guvernare, compensat insa de un executiv puternic si de o presedintie asisderea. Si se va guverna prin decrete zise si ordonante de urgenta, iar guvernarea prin decrete este considerata un semn preliminar al decaderii formulei respective de stat. Nu sunt de acord, domnule Boc! Cauza a ceea ce se intimpla in politica romaneasca este in partide si acolo trebuie facute schimbarile.