Tricotajul televizat al dnei Elena Udrea ne confirma – daca mai este cazul – cite lucruri poate face o doamna care are o andrea in mina. Acum imi dau seama ca stia invatatoarea mea – doamna Herbei – ce stia, cu decenii in urma, atunci cind ne indemna si pe noi, baietii, sa ne cumparam andrele nr.3 pentru orele de lucru manual. Reactiile media la fularasul impletit in direct pe sticla de dna Udrea au fost de o ostilitate destul de virulenta, spusele ori scrisele unora dintre domnisoarele si doamnele jurnaliste fiind totusi de inteles: cine stie ce ar fi devenit si ele daca ar fi pus mina pe andrea la vreme ori daca nu ar fi lesinat la vederea tigaii, oricum se spulbera in public mitul mediatic al blondei care nu stie sa faca altceva decit shopping si ajunsa bine prin cochetarii si gratie acelui mariaj norocos visat de o multime de domnisoare, prin adjudecarea unei sanse mai mici chiar decit aceea de la loterie. Reactiile masculilor mediatici au fost chiar mai dure, pentru unul dintre ei dna Udrea intrind direct in categoria fetelor nu de la Capilna ci de la Apaca: si acestea sunt de inteles, diferenta de imagine dintre blonda care mai bine e in costum de baie – fiindca scumpe sunt hainele ei – si cea care l-ar putea face pe dl Cocos sa poarte de Boboteaza domestici ciorapi de lina manufacturati in gospodaria proprie fiind socanta pentru orice barbat mediatic modern. Si uite ca, fata de oamenii din media, am placerea de a constata ca atunci cind am citicat-o pe dna Udrea eu unul am avut in vedere cu totul alte lucruri decit ei.
Repeziti in a comenta, mediaticii par a nu vedea padurea din cauza copacilor. Nici unul dintre ei nu-si aduce aminte de un domn Boc filmat tragind la coasa, de un domn Stolojan in concediu facind declaratii la bustul gol si in budigai, rezultind firesca predictie ca nu peste mult timp, un alt fruntas politic din aceeasi zona va apare dind la peste in salopeta si cu basca pe cap, bind in vazul lumii un ciocanel de basamac tulbure distilat pe sest si pregatindu-si – in salivatia camerelor de luat vederi – o saramurica de ghiborti. Sa le spun eu ce inseamna toate acestea? Pentru banii frumosi pe care ii primesc ei, ar putea sa-si dea seama si singuri.
LOVITURA CU ANDREAUA.
The URI to TrackBack this entry is: http://instalatorul.wordpress.com/2008/09/22/lovitura-cu-andreaua/trackback/
Tot nu pricep. Ce e rau sa fii femeie si sa lucrezi la APACA? De unde pana unde “femeile de la APACA” sunt un exemplu negativ?
Femeile de la APACA fac (faceau) haine cu care se imbraca barbatii si femeile din Romania si din lume.
E atat de simplu.
Si ce e atat de rau ca femeile de la APACA sa se regaseasca in atitudinea Elenei Udrea, de a-si afirma si latura gospodareasca nu doar pe cea politica, publica si de afaceri?
Singurul pericol, dupa parerea mea, este ca femeile din Romania sa realizeze ca pot face si cariera politica si sa lase “impletitul si gatitul” pe seama barbatilor.
In situatia asta, tinand cont ca barbatii nu stralucesc nici in ale gatitului, nici in ale curateniei, nici in ale impletitului, tesutului, crescutului copiilor samd, probabil ca am ajunge sa umblam, cu totii, in fundul gol.
Sau poate ca nu…?
Domnule Comisarul, blogurile au proprietatea ca uneori permit identificarea comentatorilor, iar din informatia furnizata automat de gazda WordPress rezulta ca dumneavoastra sunteti autorul articolului cu dna Udrea si Apaca, daca greseste serverul WordPress atunci gresesc si eu. Asa incit eu, din politete si respectind dreptul la opinie al “Comisarului”, va public comentariul, nici nu am motive de a nu-l publica, dar sa nu impingem lucrurile la o analiza pe text, fiindca v-am spus, fata de serverul WordPress ati aparut cu identitatea reala. Sa lasam lucrurile asa cum au cazut, dumneavoastra cu editorialul care inseamna o opinie, iar eu cu postarea mea care inseamna tot o opinie.
Sa nu uit: voi pastra identitatea dumneavoastra in confidentialitate si nu voi utiliza vreodata public informatia furnizata mie de serverul WordPress.
@Instalatorul
Va multumesc pentru discretie. Nu ma dau insa inapoi de la comentariul pe text. Si nici de la asumarea semnaturii.
Eu cred ca dialogul argumentat poate duce la schimbari de optica si de opinie si sunt in permanenta deschis si interesat sa descopar argumente noi, de natura sa imi permita sa abordez o problema din unghiuri cat mai diverse.
V-am lasat un comentariu la acest post pentru ca am apreciat atat substanta cat si stilul scriiturii si mi-am permis sa presupun ca ati putea fi un partener de polemica in sens constructiv.
Domnule Comisarul, daca nu ati fi incercat dedublarea identitatii – si mi-ati fi scris, sub un alt pseudonim decit cel pe care il cunosc si il apreciez de pe bloguri si forumuri, atunci tipul de discutie ar fi fost altul, deoarece eu banuiesc ca ati fost mai degraba deranjat de anumite expresii folosite la adresa persoanelor mediatice decit intr-o interpretare a ceea ce conoteaza fetele de la Apaca in memoria politica populara. Sa consider insa ca ati facut asta si sa va lamuresc: nu am scris postarea ca o aparare a dnei Udrea ori ca o solidaritate cu ea, fiindca dna Udrea se poate apara foarte bine singura si nu are nevoie de solidaritatea mea, ci ca o exprimare a nemultumirii mele fata de media, deoarece mie mi s-a parut ca media a tratat situatia cu superficialitate. Aseara la Sinteza zilei dna Oana Stancu parca a incercat ceva analiza, chiar si un pic dl Ciuvica, repede insa pusi pe fagasul general. Daca persoanele din media ar fi scris clar despre faptul ca avem de-a face cu o strategie politica si ar fi continuat dupa gustul fiecaruia adica ar fi tratat-o ca pe o strategie buna ori ca pe una proasta, atunci eu fie as fi incuviintat, ori nu as fi avut nimic de spus. Reactia mediatica a avut insa o alta nuanta, ceea ce realmente mi-a dat senzatia fie a unei invidii feminine, fie a unei furii masculine pentru pierderea temei vampei politice; ati observat poate ca Sinteza zilei a incercat sa dea imagini de arhiva cu Elena Udrea: mai mult de jumatate din imagini vizau fie decolteul, fie fundul, fie picioarele doamnei Udrea, ceea ce arata destul de clar fie ce indicatii au primit operatorii, fie nivelul lor artistico – ideatic ( inaintasul lor istoric fiind un domn Vasile Caburgan care, fiind in 1969 in clasa a VIII-a si trimis de Casa Pionierilor, ca as in cine-foto, sa filmeze o demonstratie de 1 Mai, cuprins de avintul primilor hormoni, a filmat numai picioarele si inceputul de decolteuri ale pionierelor care defilau). In aceste conditii, eu ma consider indreptatit sa fiu suparat pe media si sa adresez cuvinte cit de aspre pot, macar in ton pamfletar, deoarece si eu, in particica, sustin media in calitate de consumator: platesc un ziar atunci cind il citesc, contribui la cresterea audientei unui post TV ori radio atunci cind vad sau ascult media, adica imi aduc si eu o micro contributie la traiul oamenilor de media. Si atunci, concluzionind, sunt deranjat intuind ca fie media este incapabila sa-mi spuna un lucru de esenta, plimbindu-ma prin alte lucruri, fie ca media cunoaste esenta, dar prefera sa-mi comunice numai ce vrea ea. Din punctul meu de vedere, echivalentul ar fi ca eu sa sa platesc ziarele cu bani falsi ori doar sa ma prefac ca urmaresc un post TV ori radio. Cred ca am reusit acum sa fiu suficient de explicit ca sa intelegeti mai bine punctul meu de vedere si ca, avind aceasta intelegere, v-a mai disparut din senzatia de disconfort personal.