MEDIA DIN ROMANIA CENZUREAZA INFORMATIILE?

Publicaţia ucraineană „Segodnia” scrie că orice pretenţii ale României asupra Insulei Şerpilor „vor antrena recunoaşterea imediată de către Kiev a independentei Transnistriei”. Potrivit ziarului de la Kiev, „se ştie de mult că pretenţiile României sunt inventate”, autorităţile române punând ochii pe uriaşele rezerve de petrol aflate sub Insulă, iar NATO şi UE susţin România în disputa teritorială cu Kievul.
„Ucraina are suficiente pârghii pentru a închide gura lacomă a Bucureştiului. Ar fi suficientă simpla menţionare a scenariului conform căruia orice pretenţii asupra platoului va antrena recunoaşterea imediată de către Kiev a independenţei Transnistriei, acest adevărat călcai al lui Ahile al diplomaţiei româneşti”, mai scrie „Segodnia”. Jurnaliştii de aici pun la îndoială competenţa Curţii de la Haga, afirmând că „niciun stat care se respectă nu recunoaşte acest birou”. Potrivit, însă, politologului ucrainean Andrei Ermolaev, citat de agenţia Regnume, „în cazul creării unui precedent odată cu un verdict al Curţii internaţionale de justiţie favorabil României în chestiunea privind Insula Şerpilor, vom avea, de fapt, alt precedent, pe baza căruia va apare posibilitatea unei redesenări paşnice a tuturor graniţelor postbelice”.

Am redat mai sus ceea ce am citit intr-un ziar din Chisinau: cum se exprima despre noi ucrainienii in presa lor, in timp ce Romania s-a chinuit si se chinuie inca sa ii ajute pe ucrainieni cu NATO si chiar poate si cu UE. Asadar, baietii astia cu o tara artificiala, cadou de la rusi, daruiti de Moscova cu paminturi rusesti, tataresti, romanesti si in parte si cu ale lor ucrainiene, ne considera guri lacome daca ne cerem dreptul la o zona economica echitabila la Marea Neagra si daca facem asta prin mijloace civilizate, mint ca dorim sa le luam Insula Serpilor (rapita de sovietici pe baza unui bon de mina semnat de un functionar de rangul al treilea numit Mezincescu, nu cumva din familia marii regaliste de azi?) si profereaza amenintari la adresa Romaniei daca aceasta va cistiga procesul de la Haga, precum si genereaza premisele de a nu recunoaste o sentinta favorabila Romaniei (Curtea de la Haga, in fata careia si ei si-au pledat cauza, ar fi un nimic, fara recunoastere ori valoare). Nu am aflat asta din media romaneasca, vesnic preocupata de sfircuri si de cugetarile parvenitilor miliardari cu cultura de mahala, ci din presa de peste Prut. Ne cenzureaza media din Romania informatiile? Rusine!
Publicat în: on 24 septembrie 2008 at 10:58 pm Scrieti un comentariu

NU SUNT DE ACORD CU DL BOC.

La vreo doua saptamini dupa constituirea parlamentului din 2000, m-am dus in vizita de curtoazie la un proaspat deputat astazi retras din politica – la noul sau loc de munca. Ca tot eram pe acolo si fiindca omul se temea sa nu-i cer vreun favor s-a gindit sa ma tina ocupat si m-a rugat sa-i pun e-mailul la punct, fiindca nu-i functiona; adica dupa ce ca el era deputat, tot eu trebuia sa dau de la mine. Dupa ce am facut asta, am constatat cu uimire ca deputatul primise, in aproximativ doua saptamini, peste 1500 de mesaje prin e-mail, cu toatele plingeri, reclamatii si petitii de la cetateni, acestea fiind basca la ceea ce probabil sosise prin posta ori depuse direct la registratura. Iar toate acestea se intimplau in conditiile votului pe liste, context in care alegatorii aveau mult mai putin constiinta reprezentarii personale in legislativ. Nu stiu cum si-o fi rezolvat deputatul de atunci mormanul de mesaje primite, am auzit de discursuri in parlament ca urmare a unora dintre ele si parca si de niste investigatii, fiindca nu am mai avut vreme sa-l vizitez pe domnul in cauza, in prezent mai vorbim din cind in cind la telefon intr-o atmosfera mai deschisa, temerile sale ca i-as putea cere ceva fiind acum disparute prin retragerea sa din politica, dar am retinut faptul ca un deputat roman poate ajunge sa se confrunte – dincolo de activitatea sa de baza in legislativ – cu un volum de munca la prima vedere imposibil de acoperit in conditiile unei munci de calitate. Iar odata cu votul uninominal, care leaga parlamentarul de colegiu, ori altfel spus, alesul de alegatori, este de asteptat ca volumul de mesaje ale electorilor catre alesi sa sporeasca si sa fie si mai bine tintite pe probleme.
De aceea sunt contrariat de reluarea discursului dlui Boc pe tema formulei parlamentare unicamerale, formula argumentata de el prin faptul ca mai exista tari cu o astfel de formula, ca prin organizarea UE parlamentul european se suprapune camerelor nationale si, in subinteles, ca parlamentarii maninca degeaba si exagerat din banii poporului. Mai sunt contrariat si pentru ca in aceasta perioada sunt puse simultan in discutie prea multe institutii politice, conducind la mai bine de 128 de versiuni institutionale politice posibile, ceea ce da senzatia fie ca la noi democratia nu functioneaza absolut deloc in formule actuale, fie ca politicienii nostri prefera sa schimbe formula democratiei decit sa se schimbe ei insisi. In plus, reincalzirea acestei supe constitutionale in apropierea campaniei electorale suna grozav a ceea ce a fost reluarea temei mineriadelor in campania pentru locale, adica punerea pe tapet a unei teme care nu prea preocupa electoratul in aceasta perioada, deci a unei teme cu esec sigur, apetitul popular pentru teme constitutionale fiind la cote minime de mai bine de opt ani.
Aceasta nu inseamna ca nu putem discuta o reorganizare parlamentara superioara organizarii de acum, insa nu cu false argumente si cu preconceptii. Faptul ca, in organizarea prezenta, atributiile deputatilor si senatorilor nu prea difera este o vina a politicienilor si nu a poporului. Faptul ca poate sunt intr-adevar multi parlamentari este de discutat, dar nu poporul a decis, ci tot legislatorii, guvernantii si pertidele. Faptul ca multi parlamentari nu au ce cauta in parlament este iarasi o vina a partidelor, care au pus pe liste respectivii indivizi. Si atunci, totul incepe sa semene cu faptul ca politicienii, incurcati in propriile idei si fapte si nereusind sa se mai descurce, incearca sa faca sa para ca incapacitatea lor ar fi de fapt o incapacitate a sistemului institutiilor politice romanesti. Nu eu sunt bou, porc, magar, bandit, spagar, incult, imputit, parvenit, pungas, escroc, tradator, mafiot, oportunist, ticalos, neam prost, zice politicianul roman prin vocea dlui Boc, ci sistemul de institutii politice in care eu evoluez nu este bun si nu-mi permite sa-mi arat calitatile.
Exista persoane care argumenteaza cererea dlui Boc prin faptul ca, de exemplu, sistemul parlamentar din SUA ar totaliza cam 200 de parlamentari, adica norma de reprezentare in parlament ar fi mult mai mare decit la noi. Nimic mai fals. SUA au cam 200 de parlamentari (reprezentanti si senatori), dar asta doar la nivelul federal. La nivel statal, apar structurile legislative (parlamentare) statale: statul Texas, care are cam 23 de milioane de locuitori, deci tot cam ca Romania, mai are la nivel statal 150 de reprezentanti si 31 de senatori; statul Vermont, care e mai mic, are nu mai putin de 50 de senatori. Acestia se preocupa de legislatia statala, in timp ce parlamentarii de la nivel federal se ocupa de legislatia federala. Chiar daca, prin combinarea celor doua etaje parlamentare americane ar rezulta o norma de reprezentare mai mare, trebuie sa tinem cont de dotarea mai buna si de facilitatile mai mari de care beneficiaza parlamentarii americani ori altii de aiurea. Atunci cind acuzam parlamentarii romani de dotare excesiva, ne referim de fapt la peste 400 de autoturisme Dacia Logan; din cei aproape 500 de parlamentari romani, numai cei cu pozitii de la sefi de comisie in sus beneficiaza de automobile mai scumpe. Apoi, sa fie cu pardon, dar am intrat si in Romania in epoca in care pina si o pasarica proaspat absolventa a unei facultati dubioase, in care nu a invatat sa faca nimic util, cere si primeste la angajare o masina de serviciu de peste 10000 de euro: daca oferi o Logan, ca patron, risti in destule cazuri ca pretendentul la angajare sa-ti intoarca spatele cu dispret. Media s-a mai referit la televizoarele din parlament, dar ele constituie dotari normale intr-o activitate moderna. Si s-a mai afirmat, ba chiar si demonstrat, ca destui parlamentari ciordesc bani: diurne, fonduri de cazare, etc. Bun, asa este, dar nu vorbim de oameni pe care partidele i-au trimis acolo? A vazut cineva dintre noi vreun parlamentar pedepsit de propriul partid pentru astfel de fapte? Si repet. A vazut cineva dintre noi vreun parlamentar pedepsit de propriul partid pentru astfel de fapte?
Bun, sa zicem ca reducem numarul parlamentarilor, ca il injumatatim; ce se va intimpla in acest caz, daca urmarim activitatea lor prin criteriul eficientei, care inseamna productivitate in elaborarea legilor si, pe de alta parte, rezolvarea plingerilor, reclamatiilor, petitiilor, cererilor si sugestiilor cetatenilor? Sa luam in considerare ca vom intra, mai devreme ori mai tirziu, in sistemul uninominal. In acest sistem, un mesaj de la un elector ramas fara raspuns ori fara o rezolvare inseamna cel putin un vot pierdut. In activitatea legislativa, mai putini parlamentari vor lucra cam la un acelasi numar de legi. Consecinta va fi fireasca: ceea ce se pierde prin numarul de parlamentari va trebui compensat in spor de angajati auxiliari si in spor de dotari. Parlamentarii vor pretinde – si pe drept cuvint – personal mai numaros care sa-i ajute sa raspunda si sa rezolve problemelor electorilor, ca si pe problemele activitatii legislative, dotare mai performanta, deci mai scumpa, in special in comunicatii si – fiindca vor fi nevoiti sa alerge mai mult si cu mai mult folos – vor pretinde masini mai bune decit Logan deci mai scumpe. Financiar, ceea ce vom lua pe mere vom da pe pere.
Afara doar daca dl Boc nu ne atita catre un parlament unicameral si redus numeric din urmatorul motiv: dornice de a acapara cit mai multe locuri in parlament care sa le asigure participarea la guvernare, toate partidele umbla sa atraga drept candidati persoane cu notorietate, dintre care multe nu au cu partidele nici in clin nici in mineca. In plus, persoane cu oarecare stare, capabile sa acopere macar o parte din costurile electorale – ce gluma buna fac penelistii care ne dau de inteles ca au candidati cunoscuti care nu-si permit o contributie de 2500 de euro in timp ce dl Tariceanu afirma public ca penelistii sunt cei mai bogati oameni din Romania. Urmarea ar putea fi aceea a unui parlament – casa de nebuni, care numai de legi si de necazurile electorilor nu se va tine. Parvenitul P. isi va da legi pentru el – fiindca altfel, la sutele lui de milioane, ce rost ar avea sa munceasca in serviciul public uneori mai mult de 10 ore zilnic, utilizind si parlamentarii sponsorizati de el in campanie – si va descoperi curind ca e mult mai bine in Bahamas decit in sesiune extraordinara si ca nici nu mai are timp sa treaca de la o televiziune la alta. Manelistul M. ori cintareata C. vor realiza imediat ca e o mare diferenta intre un venit de 5000 de euro neimpozabili luat intr-o ora la o nunta si 1000 de euro pe luna impozabili ca salariu de parlamentar. Vedetuta V. care si-a construit cariera cu soldurile va vedea instantaneu ce inseamna sa ai de rezolvat mai mult de 300 de probleme ale electorilor in fiecare luna. Si repede cu totii vor concluziona ca titlul de parlamentar pe care ei il rivnesc atit de mult este in fapt unul tare pagubos la nivelul lor. Si ce va fi atunci? Vor abandona de facto activitatea, multumindu-se cu eticheta; si mai va atunci motiuni de cenzura si lupte parlamentare. Pe scurt, cererea dlui Boc ar putea fi efectul unei previziuni a unui parlament scapat de sub controlul partidelor. Si atunci, in consecinta, ar fi de prevazut un parlament slab, redus pina la minimum, menit doar sa dea o majoritate initiala de guvernare, compensat insa de un executiv puternic si de o presedintie asisderea. Si se va guverna prin decrete zise si ordonante de urgenta, iar guvernarea prin decrete este considerata un semn preliminar al decaderii formulei respective de stat. Nu sunt de acord, domnule Boc! Cauza a ceea ce se intimpla in politica romaneasca este in partide si acolo trebuie facute schimbarile.
Publicat în: on at 7:56 pm Scrieti un comentariu

TOP EXPERT WARNS AGAINST GEORGIA’S NATO AMBITIONS – ARTICOL DE PE UN SITE AL PARLAMENTULUI EUROPEAN.

An Oxford university expert has told a Brussels conference that any US-led efforts to secure Nato membership for Georgia could spark a crisis in transatlantic relations.
The warning, from international relations specialist Prof Richard Caplan, comes as the EU prepares to deploy a 200-strong observer mission around the disputed regions of South Ossetia and Abkhazia on 1 October to monitor Russian withdrawal.
Addressing a conference on the future of Nato in the wake of the short-lived war, he said that Georgia “had not provoked” the conflict but said any moves by the US to press for Tbilisi’s Nato membership could trigger a crisis in international relations.
“Because of the sensitivity of the issue I think it would be best if there were now a pause in Nato enlargement,” said Caplan at a debate organised by the Transatlantic Institute.
“It is difficult to say how long this pause should last but any expansion now to include the likes of Georgia and Ukraine would needlessly irritate Russia.”
Under a French-brokered ceasefire plan, Russia would have 10 days after the deployment of the EU mission to withdraw troops from around South Ossetia and Abkhazia.
Caplan, of Oxford’s international relations department, called on Moscow to demonstrate a desire “not to cause any more trouble” in the south Caucasus, which he said continues to be a potential flashpoint for further unrest.
Drawing a comparison with the continued presence of 30,000 Turkish troops in northern Cyprus, he said there was no way of knowing what it would take to dislodge Russia from the disputed Georgian areas.
What is certain, he said, is that the options facing Nato to resolve the dispute were “few”.
The conflict in Georgia began on 7 August when Tbilisi tried to retake South Ossetia by force after a series of lower-level clashes.
Russia launched a counter-attack and the Georgian troops were ejected from both South Ossetia and Abkhazia several days later.
Moscow recognised the two regions as independent following a brief but intense conflict with Georgia last month. (Martin Banks).

Publicat în: on at 12:32 am Scrieti un comentariu

DE UN LEU, DE DOI LEI.

“România a fost condusă de politicieni de doi lei” – a rostit un politician de un leu.

Publicat în: on 22 septembrie 2008 at 11:17 pm Scrieti un comentariu

LOVITURA CU ANDREAUA.

Tricotajul televizat al dnei Elena Udrea ne confirma – daca mai este cazul – cite lucruri poate face o doamna care are o andrea in mina. Acum imi dau seama ca stia invatatoarea mea – doamna Herbei – ce stia, cu decenii in urma, atunci cind ne indemna si pe noi, baietii, sa ne cumparam andrele nr.3 pentru orele de lucru manual. Reactiile media la fularasul impletit in direct pe sticla de dna Udrea au fost de o ostilitate destul de virulenta, spusele ori scrisele unora dintre domnisoarele si doamnele jurnaliste fiind totusi de inteles: cine stie ce ar fi devenit si ele daca ar fi pus mina pe andrea la vreme ori daca nu ar fi lesinat la vederea tigaii, oricum se spulbera in public mitul mediatic al blondei care nu stie sa faca altceva decit shopping si ajunsa bine prin cochetarii si gratie acelui mariaj norocos visat de o multime de domnisoare, prin adjudecarea unei sanse mai mici chiar decit aceea de la loterie. Reactiile masculilor mediatici au fost chiar mai dure, pentru unul dintre ei dna Udrea intrind direct in categoria fetelor nu de la Capilna ci de la Apaca: si acestea sunt de inteles, diferenta de imagine dintre blonda care mai bine e in costum de baie – fiindca scumpe sunt hainele ei – si cea care l-ar putea face pe dl Cocos sa poarte de Boboteaza domestici ciorapi de lina manufacturati in gospodaria proprie fiind socanta pentru orice barbat mediatic modern. Si uite ca, fata de oamenii din media, am placerea de a constata ca atunci cind am citicat-o pe dna Udrea eu unul am avut in vedere cu totul alte lucruri decit ei.
Repeziti in a comenta, mediaticii par a nu vedea padurea din cauza copacilor. Nici unul dintre ei nu-si aduce aminte de un domn Boc filmat tragind la coasa, de un domn Stolojan in concediu facind declaratii la bustul gol si in budigai, rezultind firesca predictie ca nu peste mult timp, un alt fruntas politic din aceeasi zona va apare dind la peste in salopeta si cu basca pe cap, bind in vazul lumii un ciocanel de basamac tulbure distilat pe sest si pregatindu-si – in salivatia camerelor de luat vederi – o saramurica de ghiborti. Sa le spun eu ce inseamna toate acestea? Pentru banii frumosi pe care ii primesc ei, ar putea sa-si dea seama si singuri.
Publicat în: on at 12:27 pm Comentarii (5)

CU KOIKE LA VEDERE SI ASCUNSE.

Candidata la sefia PLD si a guvernului japonez, Yuriko Koike – si candidatul nostru la sefia guvernului, Theodor Stolojan (zis Theodor Tarzan), cu koikele ascunse sub budigai (foto: AP si Agerpres).
Publicat în: on 17 septembrie 2008 at 2:35 pm Scrieti un comentariu

CE NE MAI OFERA CARREFOUR.

Pentru 12 lei, putem minca Pulyka Becs. O fi din partea guvernului?
Publicat în: on at 2:16 pm Scrieti un comentariu

PREMIER, ASTEPT PROVINCIA.

Una dintre poantele uninominalului pur in doua tururi propus de presedinte si de care se temea nu doar dl Tariceanu era aceea ca permitea, ba chiar incuraja esecul electoral al unor fruntasi ai unor partide, inclusiv prin aliante in cel de-al doilea tur. Legea electorala a dlui Tariceanu, cu toate complicatiile aduse, nu elimina total acest risc. In particular, desi situatia lui nu este chiar singulara (cred ca si dl Geoana ar putea fi cam in aceeasi situatie) la dl Tariceanu functiile se interconditioneaza in sensul ca fiecare functie o sustine pe cealalta. Desi se spune ca nu ar fi nici un pericol pentru ca dl Tariceanu sa redevina premier chiar dupa un esec parlamentar personal, lucrurile nu stau chiar asa. Pierderea locului de deputat creeaza pentru dl Tariceanu un risc major de a pierde si posibilitatea de a redeveni premier si, in urmare, de a pierde presedintia PNL. Pragmatismul penelistilor care nu au ezitat niciodata sa-si arunce liderii peste bord cind a fost la o adica este prea cunoscut. Din nefericire pentru el, un moment care atent urmarit si speculat ar putea fi inceputul sfirsitului pentru dl Tariceanu, premierul a masurat gresit inainte de a taia colegiile; s-a visat alesul protipendadei si parvenitilor din Primaverii si a constatat ca ar cam fi bine sa o stearga din Bucuresti. A masurat gresit, fiindca in nordul capitalei sunt zone liberale, dar asa este atunci cind vrei sa fii VIP peste VIP-uri si parvenit peste parveniti, smecher peste smecheri, muschiul ginditor al muschilor ginditori, alesul celor care si-au facut averile cu gastile si telefoanele si care declara cu nesimtire ca nu mai au ce face cu banii (furati), iar acum trebuie sa ia in calcul provincia si – din pacate pentru el – in vazul lumii asa incit intimplarea se va pastra undeva intr-un ungher al memoriei electorale. Dl Nastase, optind de la bun inceput pentru un colegiu fara pretentii, a fost incomparabil mai intelept. Marturisesc ca, daca as fi dispus de banii necesari unei campanii, m-as fi dus ata sa candidez – fie si ca independent – in colegiu cu dl Tariceanu ca sa-l termin acolo, fiindca o victorie in fata premierului te aduce direct sub lumina reflectoarelor, in prim planul politic. Lucrul il poate face insa PDL: nu un contracandidat celebru trebuie pentru dl Tariceanu, ci un contracandidat care sa-l faca praf.
Publicat în: on 16 septembrie 2008 at 11:47 pm Scrieti un comentariu

ULTIMII TRANDAFIRI.

Publicat în: on 15 septembrie 2008 at 9:46 am Scrieti un comentariu

HOARDA CONSERVATOARE NAVALESTE DUPA PRADA.

          Peisajul BIG-ului Berceni s-a imbogatit cu un cort cu arhitectura tatarasca, cu mai bine de doua saptamini inainte de inceperea campaniei electorale. Este un cort destinat a aduna prada electorala pentru insusi Hanul Dan Voiculescu. Marea Hoarda s-a strins si a pornit turbata dupa agoniseala nemuncita. Doar ca voturile nu se string astazi cu sabia, ci prin eludarea legii, asa ca pe cort scrie “Fundatia Dan Voiculescu”. Uite ce inseamna sa alegi primar pe Piedone: ne umplem de fundatii gazduite in corturi, iar comportamentul electoral este fara indoiala ca la usa cortului. Partidele nu zic nimic? Nu au observat nimic? Nu protesteaza?  Nu zic de pesedisti, ei s-au pitit probabil cu totii prin case, ori s-or fi ascuns prin padurile de pe centura, nu cumva sa pericliteze succesul Marelui Han (ori bulibasa?). Dar PDL? PNL? Lasati oamenii in robia astuia?
Publicat în: on 13 septembrie 2008 at 8:19 pm Scrieti un comentariu