PSEUDOCUGETARI.

          Dl Oprescu zice ca nu vom mai plati taxe. Formidabil, ce inseamna experienta medicala: vom face donatii obligatorii, in buzunarele halatelor.

          Dl Geoana propune tarii un corp de voluntari: fara indoiala se gindeste la un corp cu dimensiunile 90-60-90.

          Dl Iliescu ne arata ca nu prea se gaseste in tara stofa de premier; deh, daca industria textila lucreaza in lohn. Vrea cineva sa se asocieze cu mine si sa facem – cu fonduri europene – o fabrica de stofa de premier?

          Partidele au oferit premieri, desi nu am vazut nici o cerere.

          Dl Tariceanu vrea un rege. Cum ocupatia de rege se arata profitabila, aducind in citiva ani lui mos Tzolern – conform statisticilor – peste 300000000 euro, sunt de acord cu propunerea dlui Tariceanu doar cu o conditie: regele sa fiu eu. Traiasca Instalatorul I, regele romanilor! La toti cei de fata (mai modern si de spate) si viitori, sanatate – si trimiteti-mi paralele.

CITEVA FOTOGRAFII.

          Am scris pe blog si despre casa construita la tara prin eforturile mai ales ale mamei mele si despre merele din soiul Prima si despre vita de vie, dar pina acum nu am pus nici o imagine despre toate aceste subiecte pe care le-am atins. Drept care public acum citeva poze facute astazi cu telefonul mobil.

Mama mea si casa pentru care s-a ostenit.  Mar si mere Prima. Trandafir Queen Elisabeth. Din vita de vie plantata in acest an.

SUFLETELE CARE NU MAI SUNT.

          Citeva luni de zile am ezitat sa dau ba un milion si jumatate vechi, ba sapte sute mii vechi – printre izmenelile vinzatorilor din magazinele de telefonie mobila cum ca s-ar gasi greu - ca sa-mi iau un cablu de date pentru telefonul mobil, in locul celui pe care l-am ratacit. Pentru ca astazi, intr-un magazin general, sa ma strafulgere ideea ca nu ar fi exclus ca marii fabricanti de telefoane mobile sa fie suficient de speculanti pentru a vinde de citeva ori mai scump, sub sigla proprie, banale si ieftine altfel cabluri USB A la USB mini. Asa incit am riscat o suma mult mai mica si am cistigat, drept care tin sa public acest adevar. Reusita mi-a permis sa descarc citeva poze din telefonul mobil, facute in iarna cu Miki si Mishu, puisorii Verei. Miki nu mai traieste astazi, a pierit intr-o molima adusa de oameni iresponsabili, care au strins vreo 15 ciini neingrijiti din vreun oras si i-au abandonat in comuna ca sa scape de ei: au pierit Miki si Amantul - tatal lui Miki – mama s-a straduit sa ii salveze, a chemat veterinarul, dar omul nu a putut face nimic – ca si o buna parte a ciinilor din comuna. Vera a scapat, iar dintre ciinii adusi au scapat doua catele, una botezata de oameni Laica, iar alta botezata de mine Frumoasa: amindoua s-au pripasit sub scarile a doua case nelocuite si traiesc ca vai de lume din pomana oamenilor, nu stiu ce va fi cu ele la iarna; daca voi putea, atunci voi incerca sa o ajut macar pe Frumoasa. Pe Mishu mama l-a dat, mama nu putea tine tine mai mult de doi ciini; poate ca el o fi scapat de molima.

Miki

Mishu.

RASPUNS PENTRU SILVERSTAR.

Doamna Silverstar a facut un comentariu la postarea mea precedenta si cred ca raspunsul meu trebuie sa fie si postat separat.

Doamna Silverstar, in primul rind sper ca intre ceea ce eu denumesc piete temporare si ceea ce primaria denumeste piete volante sa fie doar o diferenta lexicala, altfel pietele volante ( care apar in locuri diferite) vor fi bune, dar nu asa grozave, fiidca ar apare in locuri diferite si ar trebui sa alergati dupa ele spatial. O astfel de piata ( eu continui sa o numesc temporara) apare pentru o perioada de citeva ore, in locuri publice dar destinate in mod normal altor activitati curente: ca sa ma refer la ceea ce am vazut in Marea Britanie, in Aylesburry, piata respectiva se deschidea vinerea, intr-o piata (in sens stradal) suficient de incapatoare din fata hotelului (fost han medieval) Capul Regelui (de la Charles I al lor), timp de 8 ore, cu doua ore necesare montarii si alte doua ore necesare demontarii pietei temporare. Primaria asigura montarea, demontarea si depozitarea elementelor constructive ale pietei si, foarte important, curatenia desavirsita a locului atit inainte de montarea pietei cit si dupa demontarea ei, ca si anumite resurse necesare funtionarii pietei – curent electric, apa, canalizare. Care sunt punctele slabe ale ideii aplicate in Bucuresti de dl Oprescu si care ar putea transforma ideea valoroasa in sine tot intr-una doar cu valoare propagandistica? Pe prima ati vazut-o, curatenia cit si faptul ca si o piata temporara are nevoie de utilitati si de curatenie, altfel diferenta intre vinzatorul care iti ofera legume de pe un ziar intins pe trotuar si cel care are o taraba e doar una de estetica. Acest tip de piete nu rezolva principial problema intermediarilor nedoriti si asta din mai multe motive, dintre care acum redau doar unele: in primul rind, o mare parte dintre intermediarii nedoriti au certificate de producator obtinute contra cost de la diverse primarii. Nu in ultimul rind fiindca si taranii autentici sunt acum implicati in revinzarea legumelor si fructelor preluate en-gros si nu crescute in gradina proprie: ca femeie, fara indoiala ca ati observat in piete ca tarani autentici din toata piata vind – sa zicem castraveti – produse de absolut acelasi soi, dimensiuni si grad de prospetime, ceea ce nu este natural: unul seamana Marketmore, altul Cornichon, etc.S-a ajuns pina acolo incit chiar in sate, cei care vind automobilistilor pe parginea drumului, in fata caselor, sa vinda in detaliu legume si fructe luate din en-gros. Iar toti acesti vinzatori se jura ca iti vind produse din propria gradina si au ajuns sa te si certe daca te indoiesti de asta cu voce tare.Urmarea este ca nu trebuie sa-i cainam pe tarani mai mult decit trebuie, de la babuta cu legatura de patrunjel si pina la taranul smecher care are pamintul in zona oraselor care se extind si sta cu ochii pe preturile la imobiliare si revinde marfa luata din en-gros e o distanta astronomica. Urmarea este aceea ca problema afaceristilor tigani din piete este doar una dintre probleme; avem si problema camuflarii legumelor si fructelor importate in produse autohtone, de la mama lor si -peste toate- avem problema lipsei de control a infestarii chimice atit la legumele si fructele produse autentic, cit si la cele de en-gros, cit si la cele vindute de negustorii tigani ori de alta etnie.Din discutii personale, stiu ca pina si producatorii neaosi cultiva separat legumele si fructele destinate consumului propriu de cele destinate vinzarii la piata. Sa va mai spun de ce? Sa va scriu de produsul chimic sub forma de praf care ‘coace’ rosiile in 24 de ore si care genereaza si acele rosii coapte pe dinafara si lemnoase pe dinauntru, cu zeama apoasa? De azotatii si fosfatii aruncati cu lopata pe straturi fara nici o socoteala (care producator mic apeleaza la un agronom?), decit aceea ca nu cumva sa fie atit de mult incit sa ucida planta? De aceea riscul ca la tarabele dlui Oprescu sa apara in fapt astfel de oameni si produse este major, ca sa reusesti sa faci o aprovizionare ideala trebuie sa faci mult mai mult ca primarie; si chiar si legislativ, obligind intermediarii sa adauge valoare; totusi doresc sa consider asta un inceput. Sigur ca sunt constient si de faptul ca as putea sa cad in capcana unei noi smecherii de imagine a dlui Oprescu, faptul ca dl Tariceanu a aparut sa se infrupte si el dintr-un rol de guest star ma face banuitor. Am dorit totusi, cu riscul de a ma insela, sa acord dlui Oprescu un credit si sa nu pornesc cu preconceptii. Cu stima.

PIETELE TEMPORARE – DA, OPRESCU.

Iata ca, daca isi ia gindul de la smecherii ieftine de imagine si de la trucuri politicianiste, dl Oprescu poate face si lucruri bune, concrete. Pietele temporare sunt un exemplu. Recunosc ca nu mi-am imaginat ca ele ar putea fi aplicabile in Bucuresti, desi cunosc ideea de 17 ani: am vazut-o aplicata in 1991, in oraselul englez Aylesburry – chiar am fost entuziasmat atunci – orasel unde, printre altele, este si un centru de perfectionare al Motorola. Foarte adevarat, piata temporara de acolo nu era in domeniul agroalimentar, ci in acela al bunurilor de consum, dar asta nu scade valoarea preluarii ideii, de acolo ori din alta parte. Astfel de intreprinderi implica responsabilitati mai mari pentru primarie si vom vedea modul in care primaria generala va sti sa le rezolve. O prima dovada ca dl Oprescu va avea mai mult succes cu cit se va crede mai putin politician pe durata mandatului sau.

COTETUL POLITIC ROMANESC.

          De multe ori, lumea politica romaneasca poate fi asemuita unui cotet politic plin cu gaini, tot politice: la cite un ou se cotcodaceste triumfator si indelungat, la cite un fosnet suspect intregul cotet se umple de cotcodaceli speriate, dar in majoritatea timpului urechile ne sunt saturate de cotcodaceli fara nici un rost – chiar de dragul cotcodacelilor.

          A fost suficient ca un personaj obscur, auziti cum suna in stiri: presedintele separatist al republicii Abhazia, un soi de limbric cu cipilica din Caucaz - sa spuna ca a fost gasit armament romanesc intr-un depozit al armatei georgiene, ca in cotetul de la Bucuresti s-a si stirnit harmalaie. In loc sa rosteasca, in limbaj diplomatic, ceva de genul ‘pina l-o recunoaste macar Moscova, sa faca bine sa taca’( sa ma scuze doamnele), dl gaina Melescanu s-a aruncat cu placere in niste tirade din care rezulta ca MApN nu a exportat armamament, dar de fapt el nu stie precis, asa ca va face verificari, eventual si prin ceea ce indeobste se numeste surplus militar si pe care de obicei armatele il vind. Motatele de la MAE au cotcodacit si ele un comunicat prin care aratau ca a fost exportat armamament in Georgia doar prin terti licentiati si ca totul a fost legal. O intreaga tevatura pentru un tupeist de doi bani, uns si el sef peste o tarisoara inca neexistenta pe harti. Si daca Romania a exportat niste armament in Georgia, ce? Imi pare rau ca a fost ceva armamament usor de infanterie si nu – de exemplu – si niste MLI-uri, care meritau si ele sa fie vazute in niste lupte, ori poate si niste tunuri – obuziere fabricate la Resita; pina la urma a fost exportat tot un armamament de sorginte sovietica, asa incit nu vad de ce atita tevatura. Si daca a fost capturat de rusi, ori de separatisti, ce? E bine, inseamna ca georgienii  vor trebui sa -si cumpare armament din nou si poate le mai vindem ceva, sa mai luam niste bani. Iar daca ii place si limbricului cu cipilica, atunci ii vindem si lui; ce naiba, i-am mai suntat noi pe sovietici la contracte militare, in trecut.

          A venit apoi votul parlamentar privind dnii Nastase si Mitrea si chiar ca de data asta a fost o cotetareala intreaga: sumedenie de cotcodaceli politciene si mediatice in presa si la televiziuni. In realitate, totul a fost in parametri normali: cum va vota parlamentul se stia dinainte, strategia dlui Nastase este si ea normala – omul are chef ca in toamna asta si in 2009 sa mearga in alegeri si nu sa umble pe salile tribunalelor, indiferent daca o fi comis ori ba faptele de care este acuzat – reactia dlui Mitrea este si ea normala, fiindca dl Mitrea nu are obiectivele dlui Nastase si, deci, are o alta strategie bazata pe faptul ca numai septembrie nu-i octombrie si numai octombrie nu-i noiembrie si ca pina se mai misca parchetarii vin alegerile dupa care dl Mitrea va avea, cu sprijinul probabil al unor sindicalisti, imunitate noua si, in calitate de sef al campaniei electorale pesediste, va putea spera intemeiat si la sprijin de partid, plus ca, vorba aia, cine stie ce va fi dupa alegeri? Pina si pozitionarea dlui Cezar Preda a fost normala, ce putea spune un adversar politic al pesede?

          Ca sa parafrazez un cunoscut roman de capa si spada, dl Nastase a facut ceea ce trebuia sa faca, dar poate ca nu a facut bine. Ceva nu e in regula in toata povestea asta si, fara sa am inca o siguranta a propriei decizii, cred urmatoarele: printre pilonii strategiei dlui Nastase se afla intentia candidaturii la prezidentiale si o unitate relativ buna a pesedeului; pesedeul, desi in surdina, cam scirtiie: o buna parte dintre baietii de acolo par in continuare a considera ca dl Iliescu si-a cam trait traiul si nu prea vor sa-l tina pe post de guru, dar nici nu pot renunta la gindirea fostului presedinte si la procentele pe care le aduce in alegeri pentru pesede, chiar daca nu va candida; de aceea dl Geoana poate sa stea inca linistit in cel mai de sus dreptunghi al organigramei; nici pe dl Nastase intr-o pozitie prea fruntasa nu-l inghit destui, dar fara indoiala ca au observat toti ca revenirea dnilor Nastase si Mitrea a adus o crestere procentuala in recentele locale; cu toate acestea probabil se vor opune unei cresteri nastasiene prea mari; peste toate acestea, odata se supara dl Iliescu care va baga mina in buzunarul de la jiletca si in loc sa scoata de acolo o pastila de tensiune va scoate un nou candidat independent la prezidentiale, de ne va baga pe toti in boala. Urmarea este aceea ca pesedistii apar a fi intr-o unitate de circumstanta, ceea ce face ca acesti doi piloni ai strategiei dlui Nastase sa imi para nitel cam subrezi in acest moment.

          Nici nu s-a stins bine treaba cu votul, ca a si aparut stirea cu dom’Mitica de la Liga, care s-ar fi dorit parlamentar pedelist. PDL nu l-a vrut si bine a facut: desi comportamentul sau parlamentar e unul loial partidului sub care se unge deputat, se pare ca le-a cam stricat listele peremistilor in alegerile trecute, adica s-ar cam tine de fitile prin partidele prin care intra.

          Si uite o stire care a stirnit din nou cotcodaceli intense: dna Musca s-ar dori din nou in parlament si sustinuta de dl Gheorghe Stefan zis si Pinalti, ar dori sa fie candidata pedelista in Neamt. Astazi a fost o intensa dezbatere la un post TV pe acesta tema, la care au cotcodacit gainuse cu gitul gol, adica din cele la 0,5% in voturi. Personal nu imi dau seama ce le-ar mai putea zice dna Musca alegatorilor dupa faza cu deconspirarea – si mai ales sub umbrela unui partid – si cred ca era mai bine daca dna Musca ar fi luptat independent pentru indeplinirea aspiratiilor ei parlamentaricesti; ar avea poate si succes, fiindca in tot locul exista foste retele care ar fi bucurosi sa o sprijine pe una de-a lor. Si de-abia ce se bucurara simpatizantii pesedisti de ghiuleaua pe cale sa si-o atirne pedelistii de picioare ca – uite cum ma influenteaza conflictul georgian in exprimare – a si fost incarcata in avion bomba care le va cadea lor in curte: dl Gigi Netoiu se gindeste sa candideze sub umbrela pesedeului. Cum Zacharias Lichter, eroul unei carti a lui Matei Calinescu, isi imagina lumea ideala ca una alcatuita doar din hoti si cersetori – exact cum e Romania de azi, nici nu de dam seama ca traim intr-o lume ideala – tot asa tindem si noi sa avem un parlament ideal, format din securisti si turnatori.

          Bun – si membrii partidelor care muncesc cu anii, care duc greul in teritoriu, ei ce fac? Care vor putea fi sperantele lor de promaovare pentru munca depusa cind, la spartul tirgului, apar ca si candidati ba niste ziaristi, ba niste femei balcanice din societatea civila ( dovedite insa ca au fost si prin societatea militara), ba niste patroni din fotbal, ba antrenori, ba manelisti ori pseudoactrite? Ce poate deveni un membru al unui partid dupa ani de activitate? Pentru ei nu sunt locuri de candidati? Vedeti daca membrii partidelor nu au furat in tinerete? Acu’ nu au bani sa candideze si nu ii baga nimeni in seama, ei sunt buni sa tropaie prin teritoriu si dupa aia sa fie scuipati in ochi: eventual, daca se ajunge la guvernare, sa fie ajutati sa devina portari la marile restaurante, ca sa poarte si ei o haina cu fireturi si sa le lipeasca don’Gigi ori don’Patriciu cite o bancnota pe frunte, dupa ce or sa scuipe pe ea ca sa se lipeasca. Domnule Boc, noi cind candidam pentru parlament? In viata de apoi?

          Zilele trecute, un prieten care vrea sa mearga la PNL, mi-a zis sa merg si eu cu el acolo; probabil ca ii e frica singur. I-am promis ca ma voi gindi serios si asa voi si face.

DL PUTIN, CA TIGANUL LA MAL.

          De abia ce apucasem sa remarc jocul bun al rusilor in chestiunea georgiana si iata ca imagistic vorbind rusii se inneaca precum tiganul la mal: armistitiul nerespectat de armata rusa in numeroase locuri din Georgia, jurnalisti si reprezentanti ai ONU alergati si jefuiti. Dl Saakasvili, cel plin de minte de nu-i mai are loc sub scufita si curajos de nu-l ajungi din urma la fuga, risca sa se trezeasca erou. A comis-o dl Putin la spartul tirgului, traind satisfactii de Gingis Han, ori premierul prin rocada nu-i mai poate stapini pe Ivani, care dovedesc ca au ramas tot la stadiul de davai ceas? Si uite cum nimeni nu e perfect si ca, prin comportamentul rusesc de la spartul tirgului, sunt alimentate si devin justificate reactii care initial pareau a fi cam fara noima. Ce isi face omul cu mina lui pare a fi valabil si pentru dl Putin. Chiar prin ceea ce fac rusii acum in Georgia, se va ajunge la ceea ce isi doreste cel mai mult Departamentul de Stat: ca lumea sa uite ce a facut dl Saakasvili si sa-si aduca aminte doar de atrocitatile rusesti in Georgia. Dar treaba cea mai serioasa este aparitia turcilor in zona – chiar ma intrebam daca se va produce. Pe tacute de aceasta data, fara muzica ienicerilor, ci prin premierul lor, turcii sunt capabili sa infiripe acolo o frontiera si s-ar putea sa avem din nou meciuri ruso-turce in viitor.

DL SARKOZY OFERA TOT CEEA CE ARE.

          Francezii au mai multe intelepte cugetari referitoare la amor. Dintre ele, ‘nu cele mai frumoase femei stirnesc cele mai mari pasiuni’ si ‘cea mai frumoasa femeie din lume nu poate oferi decit tot ceea ce are’ pot fi tranpuse, cu modificarile necesare si in politica.

          Vorbind la Antena 3 despre situatia despre eforturile franceze relativ la situatia din Georgia, dl Valentin Stan afirma ca probabil rusii s-au distrat la auzul propunerilor dlui Sarkozy. Nu sunt de acord. Nu or fi fost propunerile franceze cele mai grozave, dar ele au oferit si rusilor si georgienilor prilejul de a inceta, macar temporar, conflictul. De ocazia oferita georgienilor cred ca nu are sens sa mai scriu, dl Saakasvili trebuie ca a primit interventia presedintelui Frantei ca pe aer. La rusi e un pic mai complicat de rationat si explicat, totusi nu imposibil. Dl Saakasvili a comis nu doar o singura eroare, utilizarea fortei armate, ci un intreg lant compus din citeva zale. Una dintre ele a fost declararea starii de razboi in Georgia, eroare care a pus Rusia sa actioneze in alti parametri decit cei initiali. Chiar daca nu a fost formulata o declaratie de razboi cu Rusia, trecerea Georgiei la starea de razboi obliga toate partile sa introduca o anumita terminologie politica dintre care se detaseaza termenul de armistitiu. Iar, daca nu ma insel, armistitiul inseamna incetarea luptelor de pe pozitiile pe care partile le detin la momentul declararii lui. Urmarile au fost faptul ca nu se mai poate face acum diferenta daca rusii au comis un abuz navalind in Georgia propriu-zisa dupa victoria din Osetia de Sud, ori au actionat tinind cont ca se aflau in fata unei Georgii care se considera in razboi si ca trebuiau sa-si asigure pozitii in teren cit mai favorabile la declararea unui armistitiu, spre a-si crea avantaje la discutiile politicie de dupa aceea. Dl Saakasvili ne face deci sa fim confuzi in ceea ce priveste interpretarea actiunilor militare ale Rusiei pe teritoriul georgian. Declararea Georgiei in stare de razboi, la cererea dlui Saakasvili, pune si liderii politici rusi in imposibilitatea de a opri conflictele oricum, fara pierdere de imagine politica interna. Daotorita propagandei, cetatenii rusi nu ar intelege oprirea trupelor rusesti intr-un moment in care ii aveau pe georgieni si pe dl Saakasvili in mina, fara un motiv bun. Imaginea ar fi cam aceea din primul razboi contra Irakului, cind armata aliata s-a oprit si a facut cale intoarsa aparent fara motiv, intr-un moment in care armata irakiana nu se mai putea opune iar pe Saddam il aveau practic in mina. La cealalta extrema, liderii rusi, din motive de orgoliu popular rusesc, nu puteau da curs apelului presedintelui SUA. Si atunci este probabil ca planul de armistitiu al dlui Sarkozy, fie ca o fi fost perfect fie ca nu, a fost gasit si de rusi ca o buna ocazie pentru incetarea actiunilor militare, astfel incit imaginea populara sa nu le fie afectata. Desigur ca pe plan local lucrurile nu s-au desfasurat fara probleme: miscari de trupe dupa declararea incetarii focului, negari ale acestor miscari de ambele parti, traditionale jafuri ale armatei ruse, etc.

          Dl Sarkozy nu este un mare sef de stat, de talia politica a predecesorilor sai. Pare mai degraba un bufon care, ratacit prin palatul Elysee, s-a asezat din intimplare intr-un fotoliu care s-a dovedit a fi cel prezidential si a fost confundat cu presedintele. Totusi, mai imbatat de dl Putin, mai ciordind un stilou de la dl Basescu, trecind dintr-un moment comico-penibil in altul si din divort in casatorie, dl Sarkozy a reusit sa semneze pentru Franta contracte economice de zeci de miliarde de dolari. Sa nu il subestimam, deci: ca ministru de interne, a reprimat in mod exemplar tulburari in Paris izbucnite in madatul sau, ceea ce i-a si asigurat succesul electoral la prezidentiale. Asa, cu imaginea lui de presedinte fara statura politica, a alergat la Moscova si la Tbilisi, a oferit tot ceea ce a avut si a reusit.

          Pe momentele de confuzie privind originea si motivatia actiunilor militare a dlui Saakasvili, prezenta citorva sefi de state la meetingul de sustinere in sprijinul dlui Saakasvili mi s-a parut a fi nu doar o eroare, ci si o fortare a situatiei. Dealtfel, dl Sarkozy a simtit problema si, prezent si el la acel meeting, a tinut sa spuna ca a fost inainte si la Moscova; fraza cu pricina a fost atit o asigurare data georgienilor cit si o distantare de ceilalti sefi de state prezenti acolo. Dl Basescu a facut bine ca nu s-a dus acolo, dar cred ca putea face ceva mai interesant in legatura cu ajutorul umanitar si anume sa ca Romania sa ofere ajutor umanitar si pentru Osetia de Sud si nu doar pentru Georgia propriu-zisa: nenorocirea si suferinta nu tin cont de frontiere sau de orientarea politica ori culturala. Asocierea acestor sefi de state cu dl Saakasvili printr-un meeting nu era gestul cel mai potrivit: dupa ce va trece criza si georgienii se vor linisti, vor incepe cu siguranta sa-si puna justificate intrebari – fiindca atita lume a murit si a suferit acolo – despre faptele prezidentiale, incepind cu declansarea actiunii militare, trecind prin fuga prezidentiala din Gori si incheind cu instruirea armatei georgiene sub consiliere americana, de au ajuns sa manince de la rusi o bataie pina ce s-au dat pur si simplu la o parte din drum si i-au lasat pe rusi sa se duca pina unde or vrea. Iar eu unul nu cred ca dl Saakasvili va iesi prea grozav dupa punerea respectivelor intrebari. Totusi am senzatia ca dl Saakasvili a reusit ceva si anume crearea inceputului unui soi de isterie antiruseasca, destul de deplasata pe fondul pe care rolul jucat de fiecare actor nu este inca unul clar. Tehnic vorbind, rusilor nu li se poate reprosa mare lucru: au sesizat international conflictele din Osetia de Sud premergatoare actiunii militare georgiene, au intervenit atunci cind trupele lor de mentinere a pacii au fost atacate si, dupa declararea starii de razboi in Georgia, au actionat ca o armata care actioneaza impotriva unei tari care se considera in razboi cu ei; au intreprins actiuni militare pina ce au considerat ca si-au asigurat pozitii in teren suficient de avantajoase pentru negocieri si desigur ca vor mai face miscari militare la cel mai mic prilej care le va fi oferit ori pe care si-l vor crea singuri. Ca sub aceasta aparenta se afla o campanie mediatica de ani de zile impotriva Georgiei, tara care ajunsese sa fie privita, de opinia publica ruseasca, ca primul inamic al Rusiei, ca poate rusii insisi l-or fi momit pe dl Saakasvili sa intervina militar in Osetia de Sus, ca or fi sustinut desprinderea Osetiei de Sud sub acoperirea trupelor lor de mentinere a pacii, acestea sunt lucruri care trebuie totusi clarificate si nu poti trage concluzii fara clarificarea lor. Orice ar fi, rusii sunt invingatori in Georgia mai pe toate planurile: cererea lor ca armata georgiana sa intre in cazarmi este premergatoare cererii ca Georgia sa nu mai aiba trupe de mentinere a pacii in Osetia de Sud – iata o buna ocazie pentru dl Sarkozy de a propune substituirea lor cu trupe europene, cine stie, poate ne bagam si noi cu niste vinatori de munte ca sa le facem in ciuda rusilor ca vinatorii nostri au revenit in Caucaz, iar daca merge acolo si vreun batalion german trimis de dulcea Angelika atunci putem fi satisfacuti pe deplin. Insa acum jocurile in Georgia le fac rusii iar ei chiar daca nu se vor atinge de dl Saakasvili este probabil ca vor manevra lucrurile in asa fel incit cariera politica a acestuia sa se termine. Totodata, rusii le-au dat georgienilor o lectie de putere, desi e adevarat ca lectia ar putea avea ca rezultat primirea foarte rapida a Georgiei in NATO. Oricum, georgienii vor trai multi ani cu frica in sin si lamuriti ca nici consilierii militari americani nu le sunt de mare folos. Despre prezentele reactii internationale, poate intr-o postare urmatoare, fiinda au inceput sa fie interesante si evenimentele politice interne.

DL SAAKASVILI E MINCAT.

          Privind harta Google de mai sus, realizam ca distanta de 30Km dintre resedinta Osetiei de Sud atacata de armata georgiana si localitatea Gori, principalul centru militar al Georgiei si orasul in care s-a nascut Stalin, au fost parcursi de armata rusa intr-o singura zi, ceea ce ma face sa ma gindesc ca armata georgiana a devenit incapabila in aceste zile de a mai lupta in mod organizat. Retragindu-se spre Tbilisi, Georgia si- a abandonat practic restul teritoriului, incercind sa reziste in capitala si sa cistige timp.

          Am urmarit cu atentie secventele difuzate cu presedintele Saakasvili in Gori si cu fuga sa de acolo impreuna cu garda. Imaginea dezastrului georgian este mai mult decit graitoare: sa reluam mental acele imagini. Deci: seful statului se duce in orasul unde se afla cea mai mare baza militara a tarii; telul vizitei nu poate fi decit acela de a incuraja rezistenta in fata rusilor: a trupelor ramasa, a locuitorilor. Ce am vazut in imagini? Nimeni pe linga presedinte in afara de garda, ceva  notabilitati si multi reporteri. Nici un locuitor nu a iesit pe strada sa discute cu seful statului, fie si sa-l injure pentru situatia in care au ajuns, ori sa discute ce sa faca in nenorocirea pe cale sa le cada pe cap. Nimeni, nici dintre cei care l-au votat si l-au urmat la bine, nimeni dintre cei care nu l-au votat si l-au injurat din opozitie: un presedinte abandonat de locuitori. Doi: in principalul centru militar al tarii, nu s-a gasit nici o protectie in fata unui ipotetic elicopter decit fuga presedintelui. Nici o unitate antiaeriana intr-un astfel de oras? Nici o reactie a celor din apararea antiaeriana? Nici o comunicare intre presedinte si armata, care sa lamureasca situatia? O convingerea prezidentiala ca militarii din Gori l-ar fi putut trada? Trei: exista momente in viata in care sefii de state trebuie sa infrunte pericolul de a fi ucisi, ca pe un risc al meseriei; daca ai venit sa incurajezi rezistenta, atunci nu poti fugi in vazul reporterilor si a camerelor lor de luat vederi ca un sobolan si sa te ascunzi sub un soi de prelata din kevlar – ori altceva anti glont- care oricum nu ar fi facut fata unei rachete aer-sol. Pericolul a fost ipotetic iar reporterii, spre rusinea dlui Saakasvili, nu au figit care incotro ci au ramas sa-l filmeze, infruntind un pericol existent doar in mintea prezidentiala, dovada a panicii de care este subjugat seful statului georgian; dupa cum s-a vazut, nici un foc de arma nu a fost tras.

          Oricum s-ar termina toate acestea, eu unul nu vreau sa mai aud de dl Saakasvili si mai ales nu doresc sa aud laudele aduse de analistii nostri politici. A comis un gest militar prost gindit care a bagat tara in nenorocire – oare nu l-or fi momit tot rusii la actiunea militara? – si, la necaz, arata o imagine de om care si-a pierdut capul. Sa nu mai aud de el, asta nu e sef de stat ci smecheras de cartier.

          Fiidca rusii una au declarat prin dl Putin si alta au facut invadind Georgia, ma intrebam daca nu cumva rusii si americanii s-or fi inteles. Marele tata alb de la Washington a catacdisit insa sa vorbeasca in aceasta seara, confirmind practic invadarea Georgiei si cerind rusilor sa inceteze actiunea.

          Ce concluzii am putea desprinde pentru noi? Pe plan politic, ca trebuie sa ne vedem de treburile si interesele noastre, fara sa stam la mina unora carora le trebuie cite 4-5 zile ca sa ia o atitudine. Pe plan militar, ca rusii lupta bine, sunt bine condusi si ca si-au pus la punct sistemele de comunicatii, esentiale in luptele moderne. Ca aceiasi rusi au un armament bun - desi destul de vechi ca modele – care a facut fata cu succes unei dotari chiar usor superioare calitativ la unele categorii de armament. Urmarea este aceea ca trebuie sa renuntam la toate susele de inzestrare militara. Sa renuntam la ideea de a lua jumate din avioane second hand. Sa-i dam inapoi Majestatii Sale Betty a doua – cea mai frumoasa femeie de pe o bancnota – asa zisele fregate si sa ne luam banii inapoi pe ele – si sa ne tragem naibii doua fregate noi. Sa terminam cu tancurile carcalete, reblindate de germani, dar tragind cu un tun care se trage din antitancul sovietic de 100mm model 1943 si sa discutam cu nemtii pentru niste Leoparduri adevarate. Sa nu mai luam Laromurile – in care am bagat aproape doua sute milioane de taleri  si de-abia avem citeva bucati – ca pe o minune a lumii, fiindca iata ca georgienii nu s-au descurcat deloc cu cele 15 sisteme ale lor in fata nemodernizatelor Katiuse rusesti. Sa nu ne mai grabim sa abandonam industria de aparare ci, asa micuta cum a ramas, sa o punem la lucru pentru arme si munitie noi. Sa incetam cu fanfaronada si laudele din aparare, sa fim mai modesti si sa ne vedem eficient de apararea si de forta militara a tarii.

RAZBOIUL GEORGIAN.

          La o analiza cu stop cadre, cunoscuta de acum imagine cu soldatul georgian care trage de sub un copac in ceva ori cineva din fata unui bloc de peste drum se dovedeste a fi una inselatoare: ostasul, de fapt, trage citeva lovituri scurte in praful drumului, in urma unor ciini care tocmai au traversat strada, cu grija ca sa nu-i loveasca; poate ca viata lor nu era inclusa in vodca platita de reporteri. O secventa mai tirziu, o mitraliera de 7,62 de pe o masina blindata Cobra trage si ea citeva rafale de-a lungul aceleiasi strazi pustii, speriind probabil o alta haita de ciini. Iluzia ca reporterul ar fi pe front, in mijlocul luptei, este aproape deplina. Fabricanti de stiri si imagini de o vodca. Asta ma face sa am dubii si in privinta avionului a carui prabusire a fost filmata si care a fost dat drept georgian. Sa nu-i invinovatesc totusi prea mult pe reporterii care isi apara si ei pielea: oricum, din spatiul ex-sovietic stirile vin greu si in general sunt insuficiente si deformate. Ultimul exemplu, stirea ca ar fi fost ranit ori chiar omorit comandantul diviziei 58 a rusilor: nu, nu este vorba de divizia 58, dragi facatori de stiri inclusiv romani, ci de armata 58: dar cine dintre voi, pe la televiziuni, sta sa se documenteze pentru salarii de mizerie de doar ceva mai mult de 10000 de euro pe luna pentru vedetele stiriste care probeaza ca au absolvit clasa a VIII-a, citind de pe promptere?

          De aceea nu imi dau seama foarte clar de ce armata georgiana (gruzina) a atacat in Osetia de Sud. Partial ma lamureste dl Putin , care critica atacul georgian. Doar ca Osetia de Sus este, deocamdata, parte a Georgiei si un astfel de atac nu poate fi motivat decit de faptul ca guvernul de la Tbilisi pierduse total controlul asupra zonei: un act disperat si probabil fara alternativa; ceea ce inseamna ca, sub umbrela trupelor lor de mentinere a pacii, rusii au sustras Osetia de Sud de sub orice control georgian.

          Probabil ca georgienii au contat pe o reusita a unui atac fulger, fiindca altfel nu se explica faptul ca s-au expus riscului de a infrunta forte rusesti superioare, cele ale districtului militar al Caucazului de Nord, cu comandamentul la Vladicaucaz. Armata georgiana nu este deloc rau inarmata asa cum o descriu analistii nostri politici, care stiu ca pe lume totul e greu, inclusiv o scurta documentare prin internet, numai sa dai din gura-i usor: 32000 de militari si peste 120000 de rezervisti, mai bine de 250 de T-72, inclusiv sisteme de armament pe care armata romana nu le are ori nu le are in cantitati suficiente: sisteme de artilerie grea cehesti Dana, sisteme israeliene LAR-160 ( versiunea originala a LAROM): cum ar veni, o combinatie de frumoase realizari ale industriilor de armament sovietice, israeliene, cehesti si ceva iugoslave. Ce-i drept, georgienii stau mai prost cu aviatia militara, desi, ciudat, au avut uzine sovietice de avioane de lupta pe teritoriul lor, probabil insa ca au procedat la fel ca noi cu industria de aparare si acum dau din buze: superioritatea numerica a rusilor in avioane de lupta este foarte mare, mai mare de 10:1. In materie de armata si dotare terestra, superioritatea rusilor pare a fi cam de 2-2,5:1 (armata 58 terestra cu doua divizii motorizate din trei chiar la frontiera cu Georgia si armata a 4- aeriana), poate chiar de 1:1 in primele doua zile de lupte, lucru care ar fi trebuit sa nu conteze prea mult in zona muntoasa in care s-au derulat evenimentele.

          Faptul este ca planul georgian a esuat si ca acum georgienii se afla la mila rusilor. Iar noi putem remarca faptul ca rusii joaca in oglinda exact cartea americanilor din Balcani: ei nu se considera in razboi cu Georgia, dar ii piseaza sub bombardamente, cer judecarea unor militari georgieni pentru crime de razboi si mai devreme ori mai tirziu georgienii isi pot lua practic adio de la cele doua teritorii in disputa cu rusii. Posibil ca rusii sa fi aflat din timp despre planurile georgiene si asta ma face sa ma intreb si daca serviciile noastre secrete au sapat suficient de adinc in afacerea cu arme romanesti degradate pentru Georgia: nu ar fi exclus ca persoana care a ordonat schimbarea armelor noi cu lotul degradat sa mai primeasca un salariu ori o solda de pe undeva. Vom vedea ce o mai fi si pe acolo, deocamdata georgienii pun retragerea lor din Osetia de Sud nu pe seama paparei mincate, ci pe spinarea dnilor Sarkozy si Bush: o maniera de a-i face responsabili pentru urmarile eventuale.

 

         Imagini din surse internet si Google, de sus in jos: 1. Avion de atac/bombardament SU-24; 2. Avioane SU-24 pe baza aeriana Marinovka, zona Caucaz; 3. Avioane SU-27 pe baza aeriana Krasnodar, zona Caucaz; 4. Tanc T-72, Georgia; 5. Sistem autopropulsat de artilerie 152mm Dana, Georgia; 6.Obuziere autopropulsate rusesti de 152mm 2S3 Akatsyia bat pozitiile georgiene (zice reporterul, dar o fi o poza de la niste exercitii) .