SOLIDARITATE LA INUNDATII, DAR CE AU FACUT GUVERNANTII?

          “Cu Ucraina noi utilizăm standarde europene, când vorbim de debite se pare că Ucraina utilizează alt tip de standarde în transmiterea informaţiilor şi sunt probleme.” – iata o fraza de o remarcabila retinere si ezitare daca o raportam la cele rostite in politica noastra interna. Dar poate ca presedintele va realiza ca - odata cu aceasta fraza eleganta, dar palida – maniera in care tratam Ucraina trebuie modificata. Fiindca noi prea ii luam cu duhul blindetii pe niste indivizi care se poarta rau cu toti vecinii si carora le pasa numai de ale lor si pe care ii doare drept in cot de toti cei din jur. Asta nu inseamna ca trebuie sa ajungem sa ne rastim la ucrainieni, ci pur si simplu sa ne vedem de treburile noastre si, fripti de acum de ucrainieni in citeva chestiuni, sa ne purtam cu ei nu cu ostilitate, dar cu necesara suspiciune. Gestul ucrainian de a da drumul la baraje fara a anunta tarile vecine era unul de asteptat daca tinem cont de tipul de comportament al statului vecin. Dealtfel cei din Republica Moldova au fost mult mai fermi in afirmatii. Si sa nu ne imaginam ca vom realiza ceva cu cererea noastra de a trimite la ei experti care sa determine ceea ce ulterior ar putea fi motive pentru pretentii de despagubiri: ucrainienii fie vor nega ceea ce deocamdata oficial sunt insinuari, fie vor ignora cererea sub diverse motive, fie vor permite accesul expertilor doar atunci cind va fi prea tirziu si cind nu se va mai putea dovedi nimic. Tot asa cum nici nu vor permite accesul pe teritoriul lor a unor echipe care sa masoare si sa transmita debite pentru vecini. In viitor va trebui sa ne descurcam singuri in astfel de situatii meteorologice si sa vedem cu cine putem vorbi si ce bani ar trebui sa platim ca sa avem si noi niste imagini satelit din imprejurimile Romaniei, astfel incit in caz de calamitati sa nu mai fim la mina si la bunavointa vecinilor.

          Modalitatea mediatica de la noi de a relata evenimentele inundatiilor nu-mi permite sa evaluez cu prea multa precizie modul in care s-au comportat autoritatile centrale si locale, precum si institutiile statului. O fi fost initiativa legislativa Ghise – Funar una deplasata, dar media s-a facut si ca nu a inteles faptul ca ea a aparut totusi ca un semnal de alarma in privinta modului in care la noi se fabrica stirile – si cind spun ca se fabrica ma bazez chiar pe spusele unor factori mediatici care au utilizat chiar aceasta formulare, in timp ce isi laudau activitatea. Parca – parca ar fi fost ceva progrese in raport cu reactiile de la precedentele inundatii, in orice caz – o dovedec si anumite formulari ale presedintelui din conferinta sa de presa – progresele daca au fost atunci  au fost destul de palide. Diguri care au cedat, oameni nevoiti sa fuga din calea apelor in ultima clipa, animale lasate de izbeliste sa piara in ape, lucruri care ne-au devenit deja familiare – si, desigur, ar trebui sa fie un nou scandal cu pompele si cu reconstructiile. Acest guvern apare ca nefiind totusi prea constient de faptul ca inundatiile in Romania nu mai sunt fenomene izolate, care apareau odata la citeva decenii, ci fenomene care pot avea loc oricind. Intre momentul codului rosu si cel al vizitelor politicienilor in zonele sinistrate se pot face totusi destule lucruri, cu un minim de investitii, dar cu efect suficient de mare in diminuarea daunelor si pierderilor ca aceste minime investitii sa fie justificate. Altfel, atunci cind vezi ca nu s-a facut tot ceea ce sta in putinta, mai ales in ceea ce priveste organizarea, apelul la solidaritate lansat cu regularitate de guvernanti imi apare ca unul destul de straniu, o invitatie la manifestarea solidaritatii doar intre cei necajiti. Voi dovedi solidaritate, dar pentru ca asa simte inima mea si nu fiindca ma indeamna guvernantii – si cu constiinta ca ei au facut mai putin decit puteau face, iar eu, oricit as oferi din putinul meu, este insuficient si tardiv.