“Cu Ucraina noi utilizăm standarde europene, când vorbim de debite se pare că Ucraina utilizează alt tip de standarde în transmiterea informaţiilor şi sunt probleme.” – iata o fraza de o remarcabila retinere si ezitare daca o raportam la cele rostite in politica noastra interna. Dar poate ca presedintele va realiza ca - odata cu aceasta fraza eleganta, dar palida – maniera in care tratam Ucraina trebuie modificata. Fiindca noi prea ii luam cu duhul blindetii pe niste indivizi care se poarta rau cu toti vecinii si carora le pasa numai de ale lor si pe care ii doare drept in cot de toti cei din jur. Asta nu inseamna ca trebuie sa ajungem sa ne rastim la ucrainieni, ci pur si simplu sa ne vedem de treburile noastre si, fripti de acum de ucrainieni in citeva chestiuni, sa ne purtam cu ei nu cu ostilitate, dar cu necesara suspiciune. Gestul ucrainian de a da drumul la baraje fara a anunta tarile vecine era unul de asteptat daca tinem cont de tipul de comportament al statului vecin. Dealtfel cei din Republica Moldova au fost mult mai fermi in afirmatii. Si sa nu ne imaginam ca vom realiza ceva cu cererea noastra de a trimite la ei experti care sa determine ceea ce ulterior ar putea fi motive pentru pretentii de despagubiri: ucrainienii fie vor nega ceea ce deocamdata oficial sunt insinuari, fie vor ignora cererea sub diverse motive, fie vor permite accesul expertilor doar atunci cind va fi prea tirziu si cind nu se va mai putea dovedi nimic. Tot asa cum nici nu vor permite accesul pe teritoriul lor a unor echipe care sa masoare si sa transmita debite pentru vecini. In viitor va trebui sa ne descurcam singuri in astfel de situatii meteorologice si sa vedem cu cine putem vorbi si ce bani ar trebui sa platim ca sa avem si noi niste imagini satelit din imprejurimile Romaniei, astfel incit in caz de calamitati sa nu mai fim la mina si la bunavointa vecinilor.
Modalitatea mediatica de la noi de a relata evenimentele inundatiilor nu-mi permite sa evaluez cu prea multa precizie modul in care s-au comportat autoritatile centrale si locale, precum si institutiile statului. O fi fost initiativa legislativa Ghise – Funar una deplasata, dar media s-a facut si ca nu a inteles faptul ca ea a aparut totusi ca un semnal de alarma in privinta modului in care la noi se fabrica stirile – si cind spun ca se fabrica ma bazez chiar pe spusele unor factori mediatici care au utilizat chiar aceasta formulare, in timp ce isi laudau activitatea. Parca – parca ar fi fost ceva progrese in raport cu reactiile de la precedentele inundatii, in orice caz – o dovedec si anumite formulari ale presedintelui din conferinta sa de presa – progresele daca au fost atunci au fost destul de palide. Diguri care au cedat, oameni nevoiti sa fuga din calea apelor in ultima clipa, animale lasate de izbeliste sa piara in ape, lucruri care ne-au devenit deja familiare – si, desigur, ar trebui sa fie un nou scandal cu pompele si cu reconstructiile. Acest guvern apare ca nefiind totusi prea constient de faptul ca inundatiile in Romania nu mai sunt fenomene izolate, care apareau odata la citeva decenii, ci fenomene care pot avea loc oricind. Intre momentul codului rosu si cel al vizitelor politicienilor in zonele sinistrate se pot face totusi destule lucruri, cu un minim de investitii, dar cu efect suficient de mare in diminuarea daunelor si pierderilor ca aceste minime investitii sa fie justificate. Altfel, atunci cind vezi ca nu s-a facut tot ceea ce sta in putinta, mai ales in ceea ce priveste organizarea, apelul la solidaritate lansat cu regularitate de guvernanti imi apare ca unul destul de straniu, o invitatie la manifestarea solidaritatii doar intre cei necajiti. Voi dovedi solidaritate, dar pentru ca asa simte inima mea si nu fiindca ma indeamna guvernantii – si cu constiinta ca ei au facut mai putin decit puteau face, iar eu, oricit as oferi din putinul meu, este insuficient si tardiv.
PRIMA PANAMA A ADMINISTRATIEI OPRESCU?
Cu doua zile in urma, dl Oprescu isi anunta intentia de a dispune amplasarea experimentala de echipamente de obtinere a energiei eoliene in curti ale termocentalelor, pentru 1-2 luni, ca sa vada si dinsul cum este cu energia asta.
Dl Oprescu, in calitate de medic, nu are cunostinte tehnice, de aceea voi fi cit se poate de tolerant cu dumnealui si nu voi specula o situatie care tine in fond de drumul profesional al fiecarui om.
Dincolo de aspectele tehnice, apar insa citeva intrebari:
– de ce intr-o curte ori in curti de termocentrale? Formele de energie solara si eoliana sunt studiate in Romania de aproape 40 de ani si exista, facute in institutele de cercetari, harti nationale ale radiatiei solare respectiv vinturilor. Chiar daca unele institute or fi disparut, exista arhivele lor. Chiar daca arhivele sunt greu de gasit, mai traiesc inca mari specialisti in domeniu. De exemplu, in domeniul energiei solare, unul dintre marii solaristi ai Romaniei este dl Chebeleu, fratele cunoscutului fost ministru de externe Traian Chebeleu. Prin urmare, una ori mai multe instalatii experimentale pot fi amplasate direct pe locurile vizate ca eventuale viitoare platforme de obtinere a energiei neconventionale. Cladirile din Bucuresti creeaza un microclimat specific fiecarei zone, asa incit turnul unei atfel de instalatii eoliene trebuie ridicat destul de mult deasupra cladirilor din zona. In particular, datorita dimensiunilor cazanelor, cladirile termocentralelor sunt destul de inalte, ceea ce inseamna ca ar trebui ridicate in sens provizoriu (experimental) instalatii destul de inalte, deci costisitoare, poate prea costisitoare pentru un scop experimental.
– de ce pentru 1-2 luni? Obtinerea energiei neconventionale se face bazat pe valori medii ale energiei vintului si solare intr-o anumita zona si nu pe date obtinute in 1-2 luni, care pot fi complet neconcludente: poti nimeri doua luni cu vint slab intr-o zona in care media anuala e de fapt promitatoare, cum poti nimeri doua luni cu vint intr-o zona in care media anuala este ineficienta. In mod normal un experiment de acest gen se intinde pe o durata de la unul la mai multi ani.
– cine plateste costurile acestui experiment? Este destul de greu de crezut ca ar exista cineva care sa imprumute dezinteresat primaria capitalei cu una ori mai multe instalatii eoliene, pentru o durata de una-doua luni. Chiar daca s-ar intimpla ca, de exemplu, firma G.E. (exemplu aleator) care ar urma sa vinda vreo doua sute de instalatii eoliene pentru Dobrogea, ar face un astfel de imprumut, l-ar face probabil in vederea obtinerii unor comenzi municipale si nu in ideea ca primaria ar face experimentari pe instalatiile lor imprumutate iar dupa aceea ar face o licitatie ori chiar ar comanda altui producator. Sa observam si ca dl Oprescu nu nominalizeaza furnizorul instalatiei ori instalatiilor experimentale, nu ne zice nici macar daca este vorba de un producator roman ori strain ori daca primaria are de gind sa se implice in construirea unor astfel de echipamente energetice. Chiar daca experimentarile ar fi facute cu instalatii imprumutate si nu cumparate, ramine problema costurilor constructiei turnului ori turnurilor care vor constitui amplasamentul instalatiei, iar turnuri destul de mari costa.
Concluzia mea este ca fie dl Oprescu este dus de nas de cineva dintre apropiati, profitindu-se de lipsa sa de cunostinte tehnice, fie ca el este constient de ceea ce face. In ambele cazuri, sunt sanse foarte mari, dupa cum ne sunt prezentate informatiile, ca lucrurile sa se indrepte catre prima panama a administratiei Oprescu.
JOC DE VACANTA: GUVERN DE BLOGGERI.
Am aflat din media ca mai multe partide politice de la noi si-au elaborat liste ale unui viitor guvern, in ipoteza ca vor ajunge sa guverneze. Jocuri de vacanta. Dar de ce nu ne-am juca si noi, romanii din spatiul internet, elaborind si propunind un guvern al Romaniei format din bloggeri, pe care sa-l trimitem apoi agentiilor de presa? Celor care doresc sa participe le astept listele cu propuneri pentru ministri, eventual si secretari de stat, timp de o saptamina, cu conditia ca toate propunerile sa includa numai nume de bloggeri si comentatori de pe bloguri. Blogul meu fiind public, sinteza optiunilor va fi de asemeni publica. Va astept cu liste in acest joc de vacanta pe care vi-l propun. Iata lista:
1. Premier; 2. ministrul afacerilor externe; 3. ministrul economiei si finantelor; 4. ministrul justitiei; 5. ministrul de interne si reforme administrative; 6. ministrul apararii; 7. ministrul transporturilor; 8. ministrul educatiei, cercetarii si tineretului; 9. ministrul muncii, familiei si egalitatii de sanse; 10. ministru pentru imm, comert, turism si profesii liberale; 11. ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale; 12. ministrul sanatatii publice; 13. ministrul dezvoltarii, lucrarilor publice si locuintelor; 14. ministrul mediului si dezvoltarii durabile; 15. ministrul culturii si cultelor; 16. ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei; 17. ministrul pentru relatia cu parlamentul. Chiar daca este un joc, este un joc intelectual. Implicati-va. Va astept propunerile.
PREMIERA PERSONALA: DE ACORD CU DL BOC!
Este pentru prima oara cind sunt de aceeasi parere cu dl Boc pe un subiect, o dovada ca in viata ti se poate intimpla si un lucru bun daca ai destula rabdare sa il astepti. Este vorba de spusele sale ca alegerile parlamentare trebuie tinute exact la 4 ani, adica la sfirsitul lui noiembrie.
Nu stiu ce gindeste dl Boc, deci nu cunosc care sunt socotelile si motivele sale pentru a spune lucrul respectiv. Eu pot spune doar ceea ce gindesc eu. Iar eu gindesc asa: din 1990 incoace, fiecare guvern a tras cit a putut de timp spre a-si prelungi guvernarea cu citeva luni macar, maximum posibil. Intirzierea alegerilor este permisa de constitutie, dar – moral vorbind – permisiunea trebuie luata ca o exceptie si nu transformata intr-un obicei si in subiect de afaceri guvernamentale pe ultima turnanta si in socoteli electorale. Fiindca, transformind permisiunea constitutionala in obicei ne trezim ca doua mandate de guvernare devin noua ani in loc de opt si ca, cine stie, doua mandate prezidentiale ar putea totaliza unsprezece ani in loc de zece. Si atunci ar trebui sa schimbam constitutia si sa specificam acolo cinstit ca un mandat de guvernare are 4 ani si jumatate iar unul prezidential cinci ani si jumatate, decit sa ne pacalim singuri. Deci, alegeri la exact 4 ani si ce va iesi va iesi.
Atunci cind va da Dumneazeu si voi ajunge sa stau de vorba cu dl Boc, o sa spun si care sunt motivele lui.
VRAJELI MEDIATICE (I).
In zilele trecute am avut si destula treaba si m-am simtit si foarte obosit pentru a ma putea concentra asupra subiectelor pentru blog. Am citit insa cu placere comentariile de pe citeva bloguri si cred ca am facut si eu un comentariu scurt. Parcurgind blogurile, am remarcat sporul lor de calitate, dar si structura subtila care leaga intre ele o serie de bloguri aparent independente. In consecinta, o serie de comentatori simpatizanti politici au fost parcati pe niste bloguri pe care ei combat de zor – asa cred ca isi inagineaza ei – in realitate fiind prinsi in clinciuri din care cu greu vor scapa. Si tot in consecinta, am renuntat cel putin pentru moment sa fac o propunere pe care o gasesc interesanta si pe care nu as fi ezitat sa o fac unor bloggeri politici cu adevarat independenti; ma mai gindesc insa la asta, poate ca voi face totusi propunerea in zilele viitoare, macar ca pe un test.
Mai ieri-alaltaieri, media scria si vorbea despre faptul ca bucurestenii nu trebuie sa fie nelinistiti fiindca vor continua sa primeasca apa calda, intrucit bunul doctor Oprescu va discuta cu si mai bunul vinzator de automobile Tariceanu pentru stergerea datoriei primariei; asta dupa ce, cu doua – trei zile mai inainte media arata pericolul intreruperii apei calde in Bucuresti. Simtiti ca intre aceste doua stiri lipseste ceva? Ei da, lipseste si inca un lucru esential: nelinistea bucurestenilor. Cum bucurestenii nu si-au exprimat nici nelinistea si nici recunostinta pentru binefacerea bunului doctor, media a revenit, subliniind ca dl Oprescu sta pe o bomba creata – evident – de vechea administratie. O doamna ziarista, poate mai naiva, poate dimpotriva, da titlul saptaminii: ‘Sorin Oprescu le va da apa calda bucurestenilor’.Aha, asta era. Si desigur cu sprijinul guest star-ului guvern penelist. Daca e sa ne luam dupa acest tip de presa, atunci ce ar putea sa ne mai dea primarul noua?Desigur lapte, brinza, unt si oua.
Cred ca in acest caz avem de-a face cu o prelucrare mediatica in scop propagandistic a unei afaceri reale si serioase, care intr-adevar il pune pe dl Oprescu in fata unei incercari solide, generata in timp. Sa incercam sa limpezim nitel chestiunea, pentru a deveni mai putin sensibili la vrajelile media. Datoria primariei pentru gigacalorii se cifreza la 750 milioane lei, adica la 200 milioane de euro, avind doua componente: una de 200 milioane de lei prin neplata subventiei guvernamentale si alta de 550 milioane lei creata prin decalajele de timp intre momentele majorarilor preturilor si momentele in care consiliile generale succesive au aprobat respectivele majorari.Prima componenta creeaza zile de fior si ris: un guvern care nu plateste 200 de milioane este rugat sa-si stearga propria datorie; el nu poate plati, adica nu poate preleva din venituri 200 de milioane, dar este rugat sa stearga, adica sa preia 750 de milioane. A doua componenta, cea de 550 milioane, ne pune si ea in fata unor mistere si atitudini. Teoretic, faptele ar cam fi fost urmatoarele: intr-o noapte, preturile au fost majorate, dar consiliul general nu s-a intrunit imediat pentru aprobarea noilor tarife ale gigacaloriei, ci probabil dupa un numar de saptamini. In acest interval de timp, facturile au venit la noile preturi, insa platile s-au facut probabil la preturile vechi. In acest fel ar fi putut sa apara diferente. Las la o parte faptul ca Termoelectrica apare ca o firma de o suspecta sanatate daca reuseste sa fie atit de rubiconda in conditiile in care nu a incasat aproape 200 milioane de euro: cit or avea ei profit, adica in ce masura jumulesc ei clientii, daca o duc bine-mersi cu o asa gaura in buzunar? Un control pe la ei, ceva, o protectie a consumatorilor? Aceasta cea mai probabila modalitate de aparitie a datoriei ridica o intrebare: de ce nu a fost stabilita intre beneficiari, bucurestenii, reprezentati de consiliul general si RADET respectiv furnizorul de gigacalorii o data comuna pentru modificarea preturilor de furnizare respectiv tarifelor? Clar ca aici Termoelectrica nu are decit poate responsabilitatea de a fi lucrat – poate – cu margini de profit excesive. Tot clar imi apare ca vinovat este consiliul general. In aceste conditii, consilierilor generali care s-au succedat in timp li se poate imputa componenta de 550 milioane lei din datoria primariei, suma pe care fiecare cap de consilier ar fi bun de plata fiind undeva intre o jumatate de milion si un milion de euro. Iar printre acesti consilieri generali s-a numarat si dl Oprescu, de-a valma, desigur, cu membri ai tuturor partidelor mai mari. O stingere guvernamantala a datoriei ar conduce la evitarea unui proces pe care primaria (ori poate prefectura) condusa de dl Oprescu ar trebui sa-l deschida contra fostilor consilieri generali, printre care si dl Oprescu, pentru recuperarea acestei pagube produse – din neglijenta- primariei, respectiv bucurestenilor.Mai mult decit atit, dl Oprescu a facut o perioada de timp pe viceprimarul general, perioada pe care a incercat sa o minimalizeze mintind ca s-a ocupat de curatarea statuilor; ca viceprimar, dl Oprescu capata si o oarecare raspundere morala pentru situatia creata si acumulata in timp.
Dar sa vedem ce zice si predecesoarea administratiei Oprescu, desigur daca media relateaza corect. Despre o declaratie a dlui Videanu nu am aflat inca, poate mi-a scapt mie, dar dl Videanu tranquille cum il stim, imi cam dau seama ce a facut: fiind el obligat sa aplice deciziile consiliului general, nu cred ca s-a aplecat asupra situatiei cit timp lucrurile au mers. Lucru pe care de altfel l-a facut si dl Oprescu, care a abordat cu totul alte probleme, doar ca o comunicare a Termoelectrica l-a silit sa se confrunte cu situatia. Dl Murgeanu a raspuns si se pare ca raspunsul a fost dat in numele amindurora, dar raspunsul nu este satisfacator si marturisesc ca il coboara pe dl Murgeanu in ochii mei: el afirma ca nu a fost informat corect in legatura cu situatia reala. In primul rind, ne apare ca un om pe care executivi din subordine l-au dus de nas rau de tot, din moment ce i-au putut ascunde aproape 200 de milioane de euro. In al doilea rind, o astfel de suma nu avea cum sa nu fie remarcata in balantele si bilanturile contabile ale primariei. Iar ca manager, te mai uiti si tu pe o situatie contabila si chiar daca nu te pricepi prea bine, tot mai pui niste intrebari si mai verifici acolo pe unde apar sume mari, mai remarci si tu cind vezi ca 200 de milioane de lei de la guvern nu au aparut in pusculita primariei Bucurestilor.Totusi, daca stau sa imi amintesc ca am citit odata pe internet bugetul primariei si acolo nu ieseau 140 de milioane de euro – adica totalurile la venituri si cheltuieli erau egale, dar nu mai ieseau egale daca adunai coloanele separat – ma gindesc si ca dl Murgeanu s-ar putea sa fi fost mai naiv in ale cifrelor decit as fi crezut, desi totusi nu-mi explic care ar fi fost interesul executivilor primariei de a ascunde adevarul.
Paleta de solutii pe care le are dl Oprescu la dispozitie este destul de saraca. Cea dorita de el are, din punctul lui de vedere, doar avantaje: i-ar permite sa rezolve situatia fara costuri suplimentare integrale pentru bucuresteni, urmind ca aceasta datorie sa fie transferata, prin bugetul de stat, catre toti contribuabilii romani. I-ar permite prietenului Tariceanu sa-si bage si el capul in fotografia cu binefacatori ai orasului. In sfirsit, nu ar fi nevoie de un proces civil impotriva fostilor consilieri preintre care s-a numarat si el. Solutia unei subventii suplimentare (foarte apropiata de subventia totala anuala in incalzire si apa calda) ar fi doar un paleativ, fiindca aici nu e vorba de subventionarea unei categorii restrinse prin impozitarea suplimentara a mai multora, ci de subventionarea a aproape tuturor bucurestenilor de catre ei insisi, adica primaria ar trebui sa creasca niste taxe. In plus, recunoasterea unei daune care trebuie platita din buzunarele cetatenilor nevinovati duce cu gindul ca ar trebui cautati si trimisi la raspundere vinovatii, cu trimitere directa la fostii consilieri generali. Solutia corecta pentru viitor ar fi aceea a cresterii veniturilor primariei printr-un spor de servicii publice oferite cetatenilor si prin alte activitati suplimentare taxabile suplimentar, ceea ce ar evita cresterea taxelor curente, dar este o solutie care cere timp, minte, munca si gindire iar eu nu stiu la ce se gindeste dl Oprescu pentru 2009. In sfirsit, primaria s-ar putea implica mai mult in activitati legate de producerea energiei, dar aici ajung deja la amaritul de proiect de program al meu pe care l-am publicat pe blog si care a cules aplauze in spatiul internet, dar a primit numai tacere din spatiul politic. Ratiunea este aceea ca un oras cu doua milioane de oameni este cit o tara mai mica, adica are datoria de a nu fi doar un simplu client intr-un domeniu atit de vital cum este cel energetic. Dl Oprescu a ales, ramine sa vedem ce va face, fiindca media de citeva zile tace pe acest subiect.
IARBA VERDE DIN HERASTRAU.
Onor dl Oprescu, primar general – oare de ce viceprimarii nu sunt numiti primari colonei? – prin vointa lui Dumnezeu si a electoratului, cel putin in aparenta, reda cetatenilor spatiul verde prin demolarea constructiilor neautorizate din parcul Herastrau. Nimic neobisnuit pentru un om care face un exercitiu de imagine menit sa stirneasca aplauze. Nimic neobisnuit nici pentru un om care ar dori sa fie corect fata de bucuresteni. Nimic neobisnuit nici pentru un om venit la guvernarea Bucurestilor fara un program coerent si care trebuie sa faca uitat acest lucru si care trebuie nu doar sa le arate cetatenilor cum ca ar avea unul in cap ci si sa cistige timp spre a-si face totusi o strategie si un program de guvernare a orasului. Fiindca, iata, ne apropiem cu pasi repeze de sfirsitul primei luni de primariat si deocamdata dl Oprescu se ocupa cu restructurari si demolari, pe plan constructiv el anuntindu-ne inceperea construirii unor spitale exact in sectoarele unde pesedistii si penelistii stau mai slab electoral si asta taman in perioada alegerilor si, cu o jumatate de gura, continuarea unor proiecte ale fostei guvernari urbane, adica a tuturor proiectelor fiindca nu am aflat sa fi fost oprit vreunul.
In tot acest cistig mediatic al dlui Oprescu, sunt citeva lucruri care imi atrag atentia. Primul si cel mai important lucru este solidaritatea mediatica strinsa in jurul dlui primar in legatura cu aceasta noua fapta de arme administrativa. In Romania, momentele de solidaritate mediatica sunt extrem de rare – le poti numara pe degete in cele aproape doua decenii de asa-zisa democratie – au aparut doar in momente mult mai importante decit cel al darimarii unor circiumi si au avut un caracter artificial, nefiresc, ca si cum media ar fi ascultat niste ordine secrete. Cam asa ceva pare a se intimpla si acum, desi, ciudat, relativ la un eveniment lipsit de importanta.
Dar, poate veti spune dumneavoastra, Instalatorule esti absurd, este vizibil pentru toti ca dl Oprescu face o fapta buna, cum ai dori sa se puna media impotriva binelui? Pai sa ne reamintim impreuna de ceea ce s-a intimplat in trecut. Haideti: in 2006, dl Videanu a demolat sase astfel de constructii, tot in acea zona. Mai stie cineva astazi? Nimeni, daca nu amintea totusi un ziar asa, mai in subsol; atunci media a tratat mai in surdina o actiune finalizata pe sase constructii, in timp ce acum este toata surle si trimbite pentru o actiune a dlui Oprescu aflata doar la prima demolare. Si sa ne amintim ce s-a intimplat in unul din cazuri, atunci cind demolatorul a fost dl Chiliman: demolatul, nimeni altul decit dl Dumitru Dragomir, a gasit spatiu mediatic din abundenta spre a-si expune punctul de vedere si spre a protesta: aparut pe mai bine de 10 posturi TV si publicate citeva articole si chiar interviuri pe subiect: a fost difuzat pe posturi protestind impotriva demolarii chiar la locul faptei, a putut incrimina pe larg maniera de actiune a primariei, a vorbit pe mari spatii mediatice despre investitia sa neautorizata, spunind ca a cheltuit cu ea o jumatate de milion de euro, bani munciti, ca avea o arhitectura deosebita, ca de fapt cea mai mare parte era facuta pe un ponton, adica nu prea ocupa spatiu verde, ca era – ce mai – o minune in domeniu, ca mincare si cafea ca pe acolo nu se faceau nicaieri in lume, media i-a permis dlui Dragomir sa-si argumenteze pozitia de victima atit de intens incit eu unul tin minte si azi aceste detalii. Asta pe cind primar general era dl Videanu. Acum, cind primar este dl Oprescu? Mucles. Se incalca principiul de a audia si cealalta parte. Un ziarist care pare a-si face niste probleme de morala profesionala scrie ca administratorul primei constructii demolate de dl Oprescu este un oarecare X. Exprimarea cu ‘oarecare’ surprinde: cineva care are circiuma, teren de fotbal si exploateaza alte spatii din Herastrau nu poate fi un oarecare, tot asa cum se pomeneste de administrator, dar nu de patron, al carui nume este trecut sub tacere. Tot asa, media abia aminteste ca o parte dintre constructii si-au pierdut autorizarea inca din 2006 si nu ne zice deloc care au fost motivele pierderii acestei autorizari. Cu alte cuvinte, media nici nu vrea sa ne spuna ca, in fapt, dl Oprescu continua cu hotarire ceea ce incepuse dl Videanu mult mai bilbiit. Ca si in cazul celor 46 de semnaturi pentru creioane, media ignora si in acest caz aproape totul dincolo de vorbele si faptele dlui Oprescu. Si ma intreb din nou, ca si in trecut, care este acea forta capabila de a coaliza intreaga media romaneasca?
Si mai este ceva. In cazul parcarilor, media a vehiculat ideea ca spatiile concesionate catre Dalli sa devina – prin ruperea contractului facuta de dl Oprescu – spatii de parcare gratuite pentru bucuresteni. Recunosc aici o schema clasica. Bucurestii nu-si pot permite sa nu aiba venituri, orasul nu se poate sustine doar facind cheltuieli. A transforma parcarile cu plata de acum in parcari gratuite inseamna nu doar a renunta la venituri de citeva milioane de euro anual, ci de a le pune in scop de intretinere la cheltuielile primariei, din taxele platite de toti. Se poate discuta daca contractul cu Dalli a fost ori ba avantajos pentru primarie, se poate discuta daca Dalli si- a indeplinit obligatiile, se poate discuta daca acest contract a fost un izvor de bani pentru unii politicieni, se poate discuta despre tarife, despre sumele primite de primarie, dar nu se poate discuta de gratuitatea acestor spatii. Ori cineva va veni la un moment dat si va spune aceste lucruri si ce se va intimpla? Parcarile, cum sunt si o afacere grozava, vor fi reconcesionate. Catre cine oare?
Tot asa, Herastraul este pina la urma un parc public si nu curtea unei manastiri prin care se plimba credinciosii cintind imnuri de slava primarului si nici un loc care poate fi rezervat doar pentru alergarile nocturne ale unor personaje mediatice. Cu tot statutul sau de monument istoric, Herastraul este un loc de distractie populara si nu numai, ci si al protipendadei. Chiar daca putem discuta de civilitate, de spatiu verde, de locuri de joaca, de alei si banci, este o zona din care nu pot lipsi cofetarii, locuri cu mici si bere, circiumi adica, zone de practicare a diverselor sporturi, fiindca lumea nu se duce acolo doar pentru plimbare si pentru navigat wireless prin internet. Urmarea este aceea ca, in locul acestor constructii care si-au pierdut autorizarea si sunt demolate, vor trebui autorizate si construite altele, pe spatii care daca nu vor fi pontoane, atunci nu vor putea fi decit spatii verzi, fiindca asta are parcul, alei si spatii verzi. Diferentele ar putea fi acelea ca noile spatii ar putea fi concesionate pe termene lungi spre a le pune la adapost de avinturile succesorilor dlui Oprescu – ar putea sa mai doreasca si altii in viitor sa-si faca imagine din constructiile din Herastrau – si cine credeti ca vor obtine noile autorizari si chiar concesiuni? Cumva dusmanii dlui Oprescu?
MI se pare mie ca sub acoperirea de imagine cu trecere la popor are loc stravechea miscare scoala-te tu ca sa ma asez eu.
DL OPRESCU BINE, DIRECTORII RAU.
Dl Oprescu a inceput deci eliminarea directorilor din primaria generala. A inceput cu cei cu imagine mai proasta in fata locuitorilor. Capetele Motocilor au inceput sa cada, dupa ce dl Oprescu le-a intins acestora o capcana, anuntind mai intii ca nu va concedia pe nimeni. Orbiti de speranta ca li s-a dat o sansa de a se pune bine cu noul stapin si mai mult ca sigur hamesiti sa isi pastreze veniturile, directorii au cazut in capcana dlui Oprescu. A urmat un control. Nu cunosc daca respectivii directori au comis ilegalitati ori ba, daca au furat ori ba – ca oricare cetatean presupun ca da, dar de la a presupune la a clama este totusi o cale – insa stiu ca, chiar in destul de putin probabila situatie a corectitudinii absolute, dupa patru ani de activitate este imposibil sa nu ti se gaseasca ceva de reprosat. Urmarea este ca s-a petrecut exact ceea ce isi si dorea dl Oprescu: directorii au inceput sa demisioneze in urma controaleleor, lasind cel putin senzatia ca au fost gasiti vinovati cu ceva. In acest fel dl Oprescu a reusit sa creeze imaginea ca trecuta guvernare a Capitalei nu a fost curata si ca iata a trebuit sa vina dl Oprescu spre a da cu bromocet. Daca nu ar fi fost orbiti de ideea ca si-ar putea pastra avantajele, indivizii respectivi ar fi trebuit sa deduca faptul ca au locurile vinate de persoane care l-au ajutat pe dl Oprescu in campanie, ori de apropiati ale acestora si ca pierderea pozitiilor este iminenta. O demisie imediata dupa victoria dlui Oprescu ar fi fost salutara pentru pastrarea obrazului si pentru contracararea jocului domnului doctor. Pina la urma, ar fi fost un act de demnitate: a parasi o pozitie ocupata in primarie datorita unui partid in momentul in care respectivul partid pierde primaria. Jocul personal in acest caz nu foloseste decit adversarilor politici. Este si o eroare a PDL, care ar fi trebuit sa urmareasca situatia si sa fi cerut public persoanelor respective sa se retraga, imediat dupa rezultatul electoral. Intre timp incepe sa se afle si ca dl Oprescu este si nitel certat cu adevarul, ceea ce am presupus ceva mai din timp: iata ca a aparut si vestea ca dl Oprescu a fost ajutat de o agentie de reclama, suma data publicitatii fiind de 10000 de euro, asta ca sa nu se incalce acea suma declarata ca si cheltuita de o suta si ceva de mii de lei, insa in cazul medicilor stim ca mai exista si metoda plicului. Cu siguranta ca dl Oprescu nu a cheltuit in campanie suma cheltuita de PDL, da cu aceeasi siguranta a cheltuit substantial mai mult decit suma declarata, altfel unele lucruri si persoane din trupa respectabilului doctor nu s-ar lega si si-ar pierde sensul.
Cele 46 de semnaturi pentru un creion sunt tot o minciunica medicala din seria autostrazilor suspendate si dealtfel unul dintre coautorii legii pentru achizitiile publice este chiar un genial sustinator al sau cu blog si emisiune TV, asa ca dl Oprescu i-ar putea face un repros personal la o cafea, in locul unui repros public cu destinatie gresita. Oricum ar fi, fraza dlui Oprescu ma face sa-l suspectez ca ar avea ceva probleme in trecut ori in viitor privind achizitiile. Starea de igiena a primariei generale este de fapt o stare constatata de dl Oprescu dupa ce si-a intrat in functie si dupa citeva zile de tranzitie la primarie, nu stim de fapt care era starea de igiena in timpul fostului primar, dar banuiesc ca nu foarte rea, altfel am fi asistat la atacuri de presa pe un subiect atit de vizibil. Pot crede deci ca dl Oprescu incearca sa translateze o situatie intilnita in primele sale zile de primariat pe socoteala fostului primar. Departe de mine a sustine fostul primar, insa fortarea partii de raport cu lectura televizata este vizibila. Nenominalizarea publica a unor persoane insotita insa de cererea noului primar ca ele sa demisioneze pare si ea o manevra in scop de a elibera locuri repede pentru oamenii proprii. Cu siguranta ca persoanele respective au fost gasite cu cite ceva, dar probabil nu cu lucruri suficient de grave inca pentru ca numele sa le fie facute publice - ceea ce ar atrage posibile procese contra primariei – si atunci le este propus un troc, demisia contra pastrarii imaginii.
In cazul directorilor, noul primar general a procedat tot cu subtilitate politica, lasind poporul sa se bucure de alungarea directorilor si trecind in schimb sub absoluta tacere numele inlocuitorilor acestora.
In concluzie, dl Oprescu iese bine din primele saptamini. A declarat ca nu va schimba pe nimeni competent si ii schimba pe toti, ceea ce era si de asteptat. In locul unui sincer si firesc ‘domnilor, am propria echipa, eliberati locurile’, dl Oprescu reuseste o manevra prin care arunca indoiala asupra cinstei si corectitudinii predecesorilor. Deasemeni, dl Oprescu trece in spinarea predecesorului citeva lucruri care tin de parlament si guvern (achizitiile publice) ori pe care si le-ar putea reprosa propriilor prime zile de mandat. Nimic nou principial, la noi si nu numai este obiceiul de a arata poporului cit de proasta a fost vechea administratie ori guvernare si ca administratia ori guvernarea noua este pusa pe fapte. Iar in 20 de zile nu se putea mai mult, importanta fiind mentinerea si intarirea imaginii personale schitate in campanie. Directorii au iesit prost: incercind sa incalce regulile jocului care cer sa te retragi la sosirea unui stapin nou, ei au furat-o de la dl Oprescu, cum se zice – si l-au si ajutat sa-si lucreze imaginea pe spatele lor. Astept mai mult de atit de la dl Oprescu pentru ca el – cu tot respectul, ca sa-l citez – sa devina credibil in ochii mei. Pina acum, tot ceea ce am putut vedea au fost manevre politice si jocuri de imagine.
Singurul lucru mai palpabil din acest inceput de domnie la primarie pare a fi ceea ce probabil vom putea numi ’ afacerea Ciclop’ ; aici am avea de-a face cu o situatie in care dl Basescu a contrat o hotarire judecatoreasca. Prefer sa nu abordez acest subiect acum, deocamdata informatia oferita de media nu cred ca este suficienta si pare unilaterala, bazindu-se pe implicarea in subiect a dlui Costanda, personaj cu proasta reputatie mediatica. Dincolo de asta, citeva aspecte sunt neclare si trebuie sa-mi formez o opinie, deoarece nu mai doresc sa patesc ca in cazul ‘gaozarului’ atunci cind m-am grabit sa-l blamez pe presedinte pentru ca ulterior sa descopar ca dl Zara era bine-merci in trupa dlui Voiculescu, candidat de consilier la sectorul 4 in echipa cu Piedone – si actual consilier de sector – si pe care l-am vazut instruind militanti conservatori intr-o zi in care campania electorala era interzisa, ceea ce mi-a adus ideea ca este posibil ca respectivul ziarist sa fi cautat un conflict public cu presedintele in scop de a-si spori propria notorietate, esentiala in atragerea voturilor. Lucrurile care mi se par inca de discutat sunt: daca decizia judecatoreasca a fost corecta – fiindca nu doar ca toata lumea se plinge la noi de justitie, dar si deciziile tribunalelor sunt prezentate mediatic ca fiind ori ba corecte in functie de interesele de moment – si daca a existat ori nu o plingere ori proces la Uniunea Europeana. Inexistenta unui proces ori plingeri – ca si lipsa unei executari silite – profitind de posibilitatile UE ar semnifica pentru mine existenta unei intelegeri financiare intre parti si faptul ca una dintre parti ar putea incerca sa profite de vintul schimbarii la primarie spre a obtine si imobilul, dar a si pastra banii rezultati dintr-o intelegere financiara. Deasemeni, posibile situatii in care primarul general se poate opune deciziilor judecatoresti. Altfel, nu vad de ce nu as crede ca dl Basescu a dat o hotarire de primar contrara unei decizii judecatoresti si ca aparitia dlui Costanda confera tenebre chestiunii, dar as vrea sa stiu mai mult inainte de a judeca si eu si de a ma pronunta.
Astazi, dl Oprescu a anuntat rezilierea unilaterala a contractului cu Dalli. Anuntul a fost facut in plina vacanta, prinzind seful respectivei firme in concediu, semn ca in spatele dlui Oprescu sunt nerabdare si foame mare. Inutil sa mai presupun ca inlocuitoarea lui Dalli este deja in mintea noului primar, chiar daca va fi o licitatie, am trait si eu in Romania si din 1990 incoace.
Dincolo de aceste chestiuni care personal ma lasa rece, nu pot sa nu remarc faptul ca rezilierea Dalli este un atac la dl Basescu. Un post TV ca OTV ori ca B1 ori ca, in ultimul timp – cu exceptia splendidei Sinteze a zilei, de ieri – Antenele ar putea titra pe manseta ‘Doctorul Oprescu arunca manusa’. Ramine sa vedem daca o va ridica cineva. Ori daca o alta manusa va fi si ea aruncata spre dl Oprescu. Si daca da, atunci cine o va arunca, dl Basescu ori dl Negoita?
DOMNUL OPRESCU, DOUA CITATE.
‘Da, eu nu pun şi n-am pus niciodată pe primul loc, ca primă prioritate, traficul.’ -12.06.2008.
‘Discuţiile astea nu conturează altceva decât posibilitatea de a finaliza proiectele care au fost începute şi care sunt în continuare considerate bune pentru Bucureşti. Mă refer în primul rând la cele de trafic.’ – 08.07.2008.
ULTIMUL LIBERAL.
Am citit zilele trecute in presa despre intentia dlui Radu Cimpeanu de a nu mai candida pentru un nou parlament. Daca este o decizie definitiva, atunci ea este una inteleapta. Atit fiindca o campanie electorala conform noii legi electorale presupune un efort fizic pe care nu stiu daca dl Cimpeanu il mai poate depune, cit si pentru ca – datorita unei campanii mediatice de o salbaticie nemaiintilnita pina atunci si intinsa pe ani si ani de zile – imaginea populara a dlui Cimpeanu a fost facuta sa fie una cit se poate de proasta si fara nici o sansa de a mai putea fi corectata.
Unul dintre putinii oameni politici de la noi care stia sa ocupe o pozitie, dl Radu Cimpeanu, ca personaj politic, a fost total diferit de modul in care l-a prezentat – cu rea intentie – media. Departe de a fi satrapul de partid si omul capos si inflexibil pe care media l-a descris cu persuasiune, dl Radu Cimpeanu, ca personaj politic, a fost un om foarte receptiv la idei si un om influentabil mai ales de catre persoanele apropiate. A crezut poate prea mult in oameni, a avut ceea ce se chema mina proasta la oameni, cu consecinta ca practic toti cei pe care i-a promovat, ajutat, ori i-a ridicat l-au vindut cu prima ocazie. Un excelent om politic, din nefericire nedublat de un bun manager de partid si fara sansa de a fi avut un astfel de manager de partid prin preajma atunci cind a avut nevoie. Un om care si-a asumat responsabilitatea pentru lucruri care au fost in fond ale altora, acesti altora preferind sa taca si astazi cu lasitate. Omul politic de la care am invatat, cum si cit m-am priceput si am fost capabil sa o fac, ceea ce stiu despre politica. Ultimul liberal. Dupa el vin politicieni care se legitimeaza cu carnete de partid si nu cu fapte liberale.
PROSTIOARE LA UN SPRIT DE VARA. DL OPRESCU VA CONTINUA SA STEARGA STATUILE.
“Cel fel de model de femeie politician doriţi să vă reprezinte interesele in Parlamentul Romaniei? Doriţi femei serioase care să vă reprezinte interesele, să aducă soluţii şi să fie ingerii păzitori ai templului numit familie? Sau celălalt model, in care să le vedeţi in tabloide, cu decolteuri mari, cu fuste scurte şi cu creierul mic?”. Sunt cuvinte ale dlui Mircea Geoana, care uite ca ajunge sa fie citat ca un clasic in viata. Media le-a interpetat ca fiind o contrapunere intre doamnele si domnisoarele pesediste si doamnele si domnisoarele pedeliste. Asa le-a interpretat media. Dar, zic eu, daca nu e asa? Daca, de fapt, dl Geoana isi pune o intrebare retorica din postura sefului care va aproba listele de candidate ale partidului sau? Ce sa trimita el oare sa candideze in colegii? Asta ca sa nu mai vorbesc ca , referindu-se la stimabilele pesediste ca la niste amazoane, dl Geoana uita ca in antichitate amazoanele erau descrise si ca avind un singur sin, celalalt fiind amputat pentru a putea tine arcul cu sageti. Ori mie mi s-a parut in poze ca macar dna Plumb avea ambele balcoane la locul lor. Suplimentar, dl Geoana mai mai ca zice si solutii, nu discutii, sloganul electoral al dlui Blaga. Adaugind ca oamenii oricum au si creierul mare si creierul mic, nici fraza cu tabloidele nu prea le favorizeaza pe colegele dnei Plumb: in general, femeile care apar in tabloide cam au ce arata, fie ele cu mini fie ele fara nimic pe ele, asa ca dl Geoana pare a sugera ca doamnele si domnisoarele pesediste nu prea ar avea ce arata, la o adica. Eh, la dl Geoana laudele reusesc sa sune a jigniri, iar jignirile a laude. Poate ca el intr-adevar nu o avea creierul mic – o fi aparut dl Geoana in vreun tabloid? cu ce decolteu? – fiindca asta explica lipsa sa de echilibru. Banuiesc ca idealul sau de exprimare ramine fraza ‘intr-o parte sinele sunt mai lungi, iar in cealalta parte mai dese’ rostita de celebrul maior Chipar la o ora de educatie politica pentru teteristi. Dupa ce va atinge acest ideal, dl Geoana va trebui sa tinda catre un altul si anume catre fraza ‘ si imaginati-va ce-au simtit caprele de pe Himalaia cind au vazut pentru prima oara in viata lor oameni’ desigur apratinind aceluiasi genial cugetator cazon. Dar cine stie, poate ca dl Geoana o fi sorbit si el un sprit de cuvinte.
Credeti ca dl Tariceanu se lasa mai prejos? „PNL îşi deschide uşile pentru atragererea de noi membri, care cred în politică. Vrem să îi pregătim pe cei care vor să se adreseze electoratului larg întâi cu o competiţie internă”, a zis premierul, scaldat si el in spritul ideilor. Adica, vrea el sa sugereze, partidul sau, in crestere electorala, ar fi paradoxal in criza de mambri, drept care, dupa un obicei care fiind unul automobilistic ii este drag premierului, se organizeaza o zi a portilor deschise, peneleul devenind un fel de showroom in care curiosii pot intra, pot schimba vitezele, se pot trinti pe canapele si ar putea face un drive test intr-o competitie interna, ca si cum proaspetii veniti ar avea vreo sansa in fata veteranilor destepti si cu titluri universitare pe care premierul se face ca nu-i vede in curtea sa; ar avea, daca premierul doreste sa-si lase in continuare sclipitoarea zestre nefolosita si in schimb sa ne procopseasca in functii ministeriale cu insi care inca nu stiu ce-i cu ei.
Era sa il remarc si pe dl Blaga pentru o fraza nasparlie, doar ca o inregistrare sonora a emisiunii respective m-a convins ca respectiva fraza a fost o trunchiere de presa. Il avem in schimb pe dl Berceanu, care ne dovedeste ca poate fi revocat si reales de trei ori pe ora.
Pe la o serie de televiziuni, pesedisti si penelisti au inceput sa apara in perechi, ca la patinajul artistic: desigur, nici vorba de vreo intelegere ori intentie de alianta viitoare.
Dl Oprescu a tinut astazi o cuvintare televizata, in care a reusit sa vorbeasca fara a spune nimic. Desigur ca e nevoie de o transmisiune la o televiziune nationala de stiri spre a fi anuntate indatoririle viceprimarilor si asta la trei saptamini dupa ce dl Oprescu a devenit primar. Imi aduc aminte ca in campanie, dl Oprescu zicea ca atunci cind a fost viceprimar se ocupa cu stergerea statuilor din Bucuresti: cum treaba asta nu am vazut-o in atributiile nici unuia dintre viceprimari, inseamna ca dl Oprescu si-a rezervat-o doar pentru el.
Ciudat, criza energetica provoaca nu dispute intre putere si opozitie, ci intre opozitie si opozitie. Ce fac caldura si spritul de vara din politicieni!
