O MUTARE DEOCAMDATA PALEATIVA.

          Astazi, dl Liviu Negoita a fost ales ca si noua noastra capetenie, a pedelistilor bucuresteni. Din aceasta pozitie, dl Negoita are toate sansele sa atace cu succes primaria generala in 2012 si presedintia Romaniei in 2019. Fara indoiala ca dl Negoita este o buna nominare pentru pedeleul bucurestean, in incercarea de a transfera un plus de popularitate organizatiei, desi nu as avea de facut reprosuri dlui Blaga – decit faptul ca nu am primit nici un raspuns propunerii de program trimise, ceea ce totusi nu e un gest frumos - sub conducerea caruia, ce-i drept, am fost doar citeva luni. Ceea ce ar fi de discutat ar fi daca dl Negoita vine exact la momentul potrivit. Pe de o parte, miscarea vine cam tirziu: din punct de vedere strict al unui membru simplu, important nu a fost pina la urma ca dl Blaga nu a reusit sa devina primar general, ci ca in anii sai de presedintie la Bucuresti dl Blaga nu a reusit sa devina prea popular printre bucuresteni: fiind evident ca dl Blaga, neavind charisma, se descurca greu in a culege voturi pentru el insusi – dar poate ca experienta ii va fi utila la parlamentare - el plateste acum un pret pe care nu trebuia sa ajunga sa il plateasca. Pe de alta parte, acceptul dlui Negoita de a prelua sefia pedelistilor din Capitala vine dupa refuzul sau de a candida la primaria generala – ceea ce s-a soldat cu pierderea ei – adica este un accept care nu mai poate indrepta lucrurile. De aceea, solutia pare cam tirzie. Pe de alta parte, dl Negoita isi mai asuma o functie deloc usoara: pe linga cea de vicepresedinte al PDL si primar de sector, el preia acum o a treia indatorire care cere si efort si responsabilitate. In plus, el se inscrie pe o traiectorie politica devenita clara, ceea ce il face inca de pe acum o tinta a adversarilor politici. Aditional, asteptarile foarte mari pentru toate aceste functii il pot eroda inainte de vreme. Din acest motiv, alegerea dlui Negoita pare un pic prematura. Oricum ar fi intirziata, la timp ori prematura, alegerea dlui Negoita este deocamdata un paleativ, ea urmind sa capete consistenta in timp, pe masura ce solida reputatie a noului presedinte bucurestean – bazata pe realizari practice recunoscute si apreciate - se va transfera dinspre persoana proprie catre organizatie, catre ceilalti fruntasi. Si pentru ca am pomenit despre ceilalti fruntasi, trebuie sa scriu ca acestia nu au activat prea consistent spre a se mentine in atentia si in simpatia publica, astfel incit acum si PDL Bucuresti incepe sa se confrunte, dupa instalarea dlui Negoita ca presedinte, cu o criza de voci apreciate popular: o serie de fosti ministri se cam mentin in anonimat, iar alte voci inca nu au aparut. Recentele locale arata ca PDL are nevoie in Bucuresti de cel putin 7 politicieni cunoscuti si apreciati public pe plan local - pentru locale – si de alti citiva pentru generale. Din diferite motive, acestia nu sunt ori nu mai sunt. Urmarea, ar trebui ca PDL Bucuresti sa inceapa sa incurajeze exprimarea publica a fruntasilor sai si sa inceapa sa se preocupe serios de evaluarea sanselor lor. Iar asta din timp si ca activitate curenta, fiindca practica acestor locale a aratat ca electoratul poate fi decis in majoritatea sa chiar din momentul depunerii candidaturilor  – ca urmare a imaginilor publice preexistente campaniilor electorale. Asa cum am constatat in teren, dl Oprescu era ales primar din prima zi de campanie in fata dlui Blaga si acest lucru nu a putut fi intors – cu exceptia sectorului 3, unde dl Blaga l-a invins pe dl Oprescu in turul II – in ciuda unei munci asidue; tot asa, dl Negoita ar fi fost ales primar in fata dlui Oprescu tot din prima zi de campanie, orice ar fi facut dl Oprescu. De acest tip de situatie trebuie sa se tina cont in viitor.

CE IL MAI PASTE PE DL DINCU.

          Dincolo de miezul noptii, ce stiri citesc eu? Ca dl Dincu refuza sa accepte decizia sefilor pesedisti de dizolvare a conducerii, considerind-o o actiune a Sudului – evindent primitiv si salbatic – impotriva Nordului – modern si civilizat - si zice ca va lupta impotriva ei. Al naibii sa fiu, dl Dincu se crede Abrahamul Lincoln din Cluj! Pai, dle Dincu, acolo pe post de Lincoln local e dl Boc. Si sa-i spun dlui Dincu ce il asteapta: placinta de partid cu carne tocata, reteta clasica, cu foietaj, cunoscuta de 15 ani: se iau membrii si se dau prin sita deasa, care membri isi aleg ori primesc o noua conducere. Dupa ce dl Dincu se toaca si se da in clocot 10 minute, va numi aceasta noua aparitie organizatie paralela, ilegala. Care noua organizatie, data la cuptor pina se rumeneste si prinde coaja, este recunoscuta de sefii de la Bucuresti. Dupa care dl Dincu, dat la foc mic cu slanina, se trezeste sef fara organizatie si in afara pesedeului. Se poate expune in vitrina si nu cred ca il va cumpara nici un client serios, nici macar pedelistii, care nu au nevoie de un asa barbat de stat care obtine cinci procente la apogeul carierei, mult mai putine procente pe centimetru decit la dl Boc. Dupa care peste dl Dincu vor veni mustele.

 

DL DINCU, PRIMUL IN AFARA URMATORULUI PARLAMENT. OMAGIU LUI ERIC SATIE.

        In timp ce dl Oprescu face vizite de lucru cu presa dupa el – de am ajuns sa cred ca s-a dus in inspectie la strand pur si simplu ca sa apuce sa faca si el o baie in atitea zile de munca mediatica intensa – iata ca pesedistii i-au luat maul dlui Dincu, marele strateg politic din dealul Clujului si, din cite imi amintesc, un remarcabil betiv de cuvinte. Ca o versiune masculina a Mitei Baston, el se poate lauda acum doar cu statutul sau de republican din Cluj. Dupa ce dl Orban mi s-a aratat ca primul politician care va fi in urmatorul parlament, dl Dincu mi se arata ca primul politician care va fi in afara lui. Pina la urma brinciul l-a luat chiar de la dl Boc, cu ale sale 85 de procente, pesedistii nefacind apoi decit o formalitate dorita de multi dintre ei.

         Pe bloguri, saptamina trecuta mi-a fost una de groaza. Pe blogul dnei Corina Cretu, am reusit sa includ Turcia in UE. Dna Roxana Iordache mi-a scris sa fac bine sa merg acolo unde ma trage inima, la stinga corupta si penibila, ca iubirea dumneanoastra, PSD. La stinga corupta si penibila, ca iubirea dumneanoastra PSD, dna Maria Barbu mi-a ras o tentativa de poezie pusa pe blogul ei – asa ca neputindu-se dovedi in cazul meu ca tot românul e nascut poet, am inceput sa ma intreb ce ciorba o fi si cu ADN-ul meu. A, in nici un caz nu cred ca sunt cu ADN de african, precum stim noi cine. Pe un alt blog am fost in stare numai de glume proaste. Si tocmai cind incepusem sa-mi zic ca, blogeristic, sunt bun sa ma spinzur, a venit simbata si am plecat la tara. Acolo m-a intimpinat Vera – puiul ei, Miki, a murit saracul – dind bucuroasa din coada si am vorbit cu ea si am mingiiat-o si Vera a ris cind am scarpinat-o pe burta, am mincat o mina de coacaze negre din tufele puse de mine linga gard, am mincat si o mina de zmeura din marele zmeuris de linga cocazaris – printre avertismentele mamei mele sa fiu atent sa nu vina sarpele, atit i-ar trebui sarpelui fiindca in apropiere se afla prietenul Verei, ariciul - am inspectat cu prefacut ochi de cunoscator vita de vie – muribunda vita Nero se pare ca a gasit o portita de hranire prin altoi si a dat un mugurel timid, Doamne ajuta, am udat citeva vite de vie in ciuda evidentelor semne ca va ploua, am inceput sa ma gindesc  cum sa fac cu vreo patru meri tineri si prea incarcati de fructe, m-am bucurat ca totusi o sa am vreun kilogram de piersici de la piersicul care a rodit in acest an prima oara, m-am minunat de trandafirii care au prins un an bun si au inflorit superb, unul pur si simplu a ajuns cu niste crengi si niste flori printre crengile unui copac, i-am predat mamei mele proviziile pe saptamina viitoare, am discutat nitel cu ea despre cum om scoate-o la capat cu costul mare al instalarii gazului si depre amenajarile pe care trebuie sa mi le fac in pod, in ceea ce va deveni camera pisicilor si am plecat apoi spre casa, cu ploaia pe urme. Am ajuns in Bucuresti obosit, dar descarcat de rautatile mele omenesti; ma voi incarca insa la loc in scurt timp. Vad ca acum citeva minute spaniolii au cistigat titul european la fotbal, bravo lor.

           Pe 1 iulie, lumea muzicala comemoreaza 83 de ani de la moartea lui Eric Satie. Eu nu fac parte din lumea muzicala, dar compozitiile lui Satie au deschis si pentru mine un nou portal in intelegerea muzicii. Ca un modest act omagial din partea mea, gasiti in fisierul atasat citeva lucrari muzicale ale lui Satie: Gnossiennes, inspirate din muzica populara româneasca – splendida distilare – si valsul Je te veux.

satie

DL ORBAN, PRIMUL IN URMATORUL PARLAMENT.

Reusind sa fie redesemnat in conducerea PNL Bucuresti, chiar si ca vicepresedinte, dl Orban practic si-a rezolvat problema unui colegiu bun pentru el in perspectiva viitoarelor alegeri generale. Il pot deci considera pe dl Orban ca pe primul parlamentar sigur in urmatorul parlament. In acest moment dl Orban este vicepresedinte al PNL, vicepresedinte la Bucuresti, ministru si sef al comunicarii PNL. Cum se vede, un om foarte functional.

CARUSELUL DEMISIILOR.

          Desi toate marile partide si-au clamat victoria dupa locale, toate cele trei – PNL, PDL si PSD – se intrec in demiteri si demisii zonale, acolo unde rezultatul electoral a fost mai slab. Nu se mai tine cont de specificul si de traditia politico-electorala a fiecarui judet ori sector, cum a iesit cineva sub media partidului cum pleaca de la conducere. Incepem sa nu mai putem discuta de politica in politica electorala, ci de managementul primitiv in care prorietarul firmei, cu parale dar fara studii si cunostinte de management, isi cheama directorii si le zice: ‘bai, daca nu-mi aduceti atita profit, afara cu voi! Ce pielea mea ii dati cu mediul de piata si cel concurential, cu trendul, dorintele si sensibilitatile clientilor, banii sau afara!’  Prilejul mai este folosit si pentru plata unor polite personale, cumva dupa batrinul exemplu al revolutiei franceze, cind unii isi trimiteau dusmanii personali ori creditorii la ghilotina denuntindu-i ca ar fi contrarevolutionari.

          Prima demitere a fost cea a dlui Orban. La inceput, incercind sa o inteleg, am pus-o pe seama unor relatii personale mai proaste: fie ca dl Orban s-o fi certat cu dl Patriciu, fie ca dl Tariceanu ar fi gindit ca dl Orban o fi cutezat a privi spre tronul penelistilor. Mai apoi am inceput sa ma gindesc si ca procentele obtinute de dl Orban ar avea rolul lor, prin prisma socotelilor electorale pentru generale, fiindca partea a doua a pedepsirii dlui Orban de-abia urmeaza: odata cu functia, dl Orban isi pierde privilegiul de a-si alege aproape discretionar colegiul din Bucuresti in care va candida la generale. Mai precis, o serie de grei ai partidului care doresc sa candideze in Bucuresti si-or fi spus ca nu are nici un sens sa-l tina pe dl Orban pe post de pampon pe bereta, din moment ce dl Orban nu s-a dovedit la locale o locomotiva a PNL in Bucuresti - ca sa existe premisa ca la generale va aduce voturi si pentru ei – iesind procentual sub partid. Batalia pe care o va duce dl Orban pentru a fi totusi acceptat in conducerea interimara a penelistilor bucuresteni isi are rostul ei, adica aceea de a prinde totusi un colegiu mai bun: altfel, daca va fi expediat sa candideze pe undeva prin sectorul 3 – unde e seceta de voturi pentru penelisti – ori daca va fi trimis undeva in provincie unde, din punct de vedere electoral, a intarcat mutul iapa – si daca va da si peste niste contracandidati nedusi pe la biserica, ei bine, atunci s-ar putea sa-l vedem pe dl Orban neintrind in parlament nici dupa etapa a doua a generalelor si atunci dl Orban se poate duce linistit acasa, urmind a vizita peneleul de doua ori pe an spre a-si plati cotizatia. Ori poate in alt partid. Promovarea presedintilor sectoarelor 1 si 6 in conducerea interimara isi are schepsisul ei, fiind cu dus si intors, acestor presedinti urmind a le fi servita cite o pilula a naibii de amara: aceste sectoare au fost cele mai manoase in voturi la locale, asa incit la colegiile din ele se vor inghesui boierii penelisti; consecinta va fi aceea ca bastinasii penelisti din aceste sectoare vor ramine pe dinafara, cu sanse reduse de a-si vedea rasplatita activitatea printr-un statut de parlamentar. Asa ca la cele doua sectoare vor fi miriieli si scandaluri pe care cei doi presedinti vor trebui sa le potolesca; acesta va fi pretul promovarii lor prezente in acesta noua conducere interimara. Ramine sa vedem ce va izbindi dl Orban miine sau poimiine.

          La PDL, ratiunea demisiei dlui Blaga pare a fi exact inversa; sa ne amintim succesiunea evenimentelor: dl Blaga isi anunta demisia imediat dupa locale, partidul zice ca nici vorba, dl Blaga revine dupa citeva zile si partidul zice de data asta ca va discuta. Pe de o parte PDL incearca refacerea unei formule cistigatoare la trecutele generale, cu dl Blaga sef national de campanie si mai incearca solutia cu aducerea dlui Negoita in capul trebii la Bucuresti, adica dl Blaga evadeaza spectaculos si cu sanse de happy end dintr-un loc in care, electoral vorbind, statea cu apa la gura si a fost tras la mal de munca activistilor teritoriali – si mai reuseste ceva, invers decit la dl Orban: posibilitatea de a evita colegiile din Bucuresti, cu exceptia celor din sectorul 3, singura zona din Capitala in care dl Blaga a reusit sa-l invinga pe dl Oprescu. Ca sef de campanie, dl Blaga isi va putea alege aproape liber colegiul unde va candida – in orice zona a tarii – si acest lucru este un avantaj personal. De cistigat cistiga si pedelistii bucuresteni care, prin dl Negoita, vor avea un lider cu mai mult lipici la public, ceea ce este totusi o alta baza de plecare in campaniile electorale. In tara, dl Boureanu a reusit sa-si scape scafirlia, probabil sub influenta din ce in ce mai crescinda a dlui Stolojan. La Constanta se arata a fi probleme mai mari, din moment ce au trebuit sa plece acolo si dna Udrea – probabil pe partea fostilor pedisti – si dl Stoica – pe partea peledistilor, care il au ca lider pe dl Iustian; ceva imi spune ca fostii peledisti sunt furiosi pe fostii pedisti si cam banuiesc si de ce.

          PSD a fost ceva mai blind, a inteles parca mai bine ca nu iti poti totusi sarbatori o victorie pretinsa prin sacrificii rituale; totusi, la Cluj, acolo unde dl Boc i-a facut scrum, n-au avut incotro si au venit cu farasul, spre a arunca resturile. In alte organizatii lucrurile s-au desfasurat mai decent, in formula demisiilor de onoare. Cu mai putin scandal e mai bine.

          Organizatia de sector ne-a anuntat ca suntem in vacanta politica pina in septembrie. Frumoasa rasplata, ne putem odihni politic doua luni si jumatate. In acest timp nu ne vom agita din cauza miscarilor de la etajele superioare, iar unii isi vor primi pe tacute adevarata rasplata, sub umbra desei iedere, ca sa nu se prinda ailalti. Dupa care, la toamna, vom trai din nou fericirea de a fi pedelisti, tropaind prin sector pentru candidatii nostri. Ei, nu-i chiar asa, cu colegiile se mai schimba treaba.

LA MULTI ANI, DOAMNA CORINA CRETU!

          Omagiez astazi o adevarata doamna din politica romaneasca, dna Corina Cretu, care implineste una dintre virstele maturitatii umane si politice.

           Dna Corina Cretu este o doamna harnica, muncitoare, rabdatoare si toleranta, asta lasind la o parte frumusetea daruita de Dumnezeu. Cumpanita in vorbe si in fapte. Dornica sa ajute. O politiciana ale carei taceri sunt la fel de semnificative ca si vorbele. O politiciana care stie sa incaseze, dar care raspunde intotdeauna elegant, o politiciana cu care nu te poti purta ca in lumea normala a politicii romanesti, o politiciana cu care nu poti fi grosolan: ea va ridica intotdeauna nivelul dialogului. Cu dna Corina Cretu fie dialoghezi civilizat, fie nu dialoghezi deloc, altfel nu se poate. Lucrind alaturi de Ion Iliescu, dna Cretu si-a insusit in mod natural o parte din trasaturile politice ale acestuia, dintre care capacitatea de a-si ascunde enervarile este doar una. Dna Corina Cretu poate fi – in politica – si pisica blinda care zgirie rau. Are rara disponibilitate de a se devota, un devotament vizibil in activitatea sa de europarlamentar. Dincolo de culoarea ei politica, perla din noroiul politicii romanesti de azi. Speranta ca poate, intr-o zi, politicienii romani vor inceta sa mai fie o adunatura de esuati in profesie care si-au gasit norocul, cel putin cel financiar, inselindu-i pe romani prin trancaniturile lor goale mediatizate. O doamna pe care nu mi-ar parea rau sa o vad, cam peste un deceniu, atunci cind tara se va mai aseza, premier ori presedinta a Romaniei. Inca o data, La Multi Ani!

multi-ani-traiasca

VITA DE VIE – CAPITOL NOU.

Astazi am terminat de plantat vita de vie pe care am cumparat-o din Franta, la posibilitatile mele modeste. Francezii ne dau clasa in privinta calitatii materialului saditor si a modului in care isi fac treaba: in timp ce un butas de Nero – si el un hibrid – made in Romania, imi piere incet incet si inexplicabil, desi are toate conditiile pentru a trai si a creste, semn de probleme in altoire, in timp ce alte vite de vie cumparate de pe aici mi-au murit dupa ce evoluasera promitator o vreme, vitalitatea , capacitatea de supravietuire a acestul lot de vita de vie mi-a stirnit mirarea. Plecate dupa sezonul de plantare, datorita intimplarii cu trimiterea banilor, inchise doua saptamini intr-un colet fara rezerve de apa decit apa avuta la plecare, transportate pe caldura din iunie prin Europa, vitele acestea mi-au parvenit intr-o stare destul de proasta, de unele pur si simplu nu credeam ca vor mai trai si ca le platisem degeaba, unele nu mai aveau nici o frunza. Mirare: udate bine timp de doua zile, transportate din nou la 100Km de Bucuresti, plantate, aceste vite se comporta nemaipomenit; isi revin pe moment ce trece, cele care ajunsesera cu frunzele cazute au generat in doar o saptamina frunzulite si muguri noi. Cum m-am uitat eu la radacini, portaltoiul pare diferit de cel indeobste folosit la noi; altoirea pare si ea de calitate, nimic nu pare a suferi in procesul de hranire. Vad din nou ceea ce este de vazut: dorinta de a face o treba buna este decisiva. Noua ne place sa ne complacem in suficienta, ne este perfect perpendicular daca clientii vor avea un procent destul de ridicat de mortalitate a plantelor – fiindca vor trebui sa cumpere din nou pentru ceea ce a murit si asta inseamna alti bani incasati de vinzatori – iar altii insista pe calitate. Am deci motive sa fiu optimist: ceea ce am plantat saptamina trecuta e vioi, ceea ce am plantat astazi nu dadea nici un semn ca nu s-ar simti bine acolo, desi solul nu e deloc bogat. Cu asta am incheiat un capitol in vita mea de vie familiala, plantarile si deschid unul nou: ingrijirea si urmarirea evolutiei a ceea ce am plantat. Am facut o trecere in revista a soiurilor pe care le am, putine bucati din fiecare soi.

- pentru inceput, doua soiuri de vita nobila pe care nu le mai tin minte, supravietuitoare ale repetatelor esecuri din anii trecuti, in anul doi de crestere;

- Feteasca regala, tot in anul doi;

- Ceasla (Chasselas, pentru cei pretentiosi), Napoca si Chardonnay luate de la Rosafruct; exemplarul de Nero, luat tot de acolo, moare. Ceaslaua se dezvolta excelent.

- Muscat de Poloskey, coarde primite de la dl Tudor Grecu (cita dreptate a avut respectabilul om de stiinta! intr-adevar se prinde cam una din trei, desi initial procentul parea mai mare)

Soiuri plantate acum, lotul adus din Franta:

- Helena, un soi despre care stiu foarte putin; cu siguranta e un hibrid pe baza de Traminer Roz, dar nu stiu prea multe, o sa vad despre ce este vorba. Se zice ca ar fi cel mai aromat hibrid din cite se cunosc. Pare a fi soi cu ingrijire redusa;

- Sieger, hibrid de Gewurtztraminer;

- Regina Viilor;

- Perla de Zala, ingrijire redusa;

- Phoenix, soi in special pentru vin, ingrijire redusa;

- Palatina, soi pentru masa, ingrijire redusa;

- Muscat Bleu, ingrijire redusa;

- Muscat de Birsthal, ingrijire redusa;

Va voi tine la curent cu evolutia lor. Peste doua sapamini voi incepe sa studiez posibilitatea de a deschide vinzari prin internet de material saditor de vita de vie, special pentru viile familiale, numai clienti mici deci, cu livrare prin curierat rapid in toata tara, ca un business de placere, dar cu seriozitatea lui, menit sa elimine lipsurile pe care le-am vazut si semnalat in activitatea marilor vinzatori de profil de la noi. Tineti aproape, s-ar putea sa iau o decizie pozitiva!

PNL, UN PARTID CINIC.

Astazi, intr-o emisiune la Realitatea TV, cei doi invitati, dnii Nastase si Orban, au vorbit despre suspendarea presedintelui Basescu in situatia in care va dori un guvern minoritar, adica daca se va opune unui guvern PSD+PNL. Normal din partea dlui Nastase, dat fiind ca PSD a fost exclus data trecuta de la guvernare datorita presedintelui Basescu. Anormal insa din partea dlui Orban, tinind cont ca in 2004 presedintele Basescu s-a zbuciumat tocmai pentru ca dl Tariceanu sa devina prim ministru si sa-i confectioneze o majoritate de guvernare lui ca premier si aliantei PD+PNL de atunci. Adica, daca dl Basescu a fortat nota in 2004 pentru ca penelistii sa guverneze, nu se pune; dar daca dl Basescu va activa impotriva atunci dam cu el de pamint. In concluzie, dupa ce in 2004 nu le-a pasat de principii si constitutie, acum s-au impacat cu victima lor – fiindca in fapt PSD a fost victima lor, ei guvernind adica profitind, dl Basescu era presedinte oricum si putea sta linistit – si tovarasii penelisti au devenit brusc oamenii principiilor si adorm acum stringind constitutia la piept. Sigur cinismul face parte din viata de penelist. Ei probabil numesc asta realism. Mai sa fie!

IN SFIRSIT, O POZITIONARE CORECTA.

In sfirsit, dar de-abia dupa terminarea alegerilor la Bucuresti, vad si eu o pozitionare corecta la PDL. Este vorba de declaratiile domnilor Negoita si Boc despre conditiile in care vor sustine activitatea primarului Oprescu. Sub rezerva stirilor deformate de diferite media, pozitionarea este aproape corecta la dl Boc si mai corecta la dl Negoita. Se putea face o pozitionare si mai buna, dar in fine, bine si asa. Ambele declaratii leaga un posibil ajutor de continuarea proiectelor existente. De acord, Bucurestii sunt un oras care financiar vorbind nu-si permite inca abandonarea proiectelor, abandonul fiind in acest caz mai costisitor decit finalizarea. Pe de alta parte, cred ca legatura in pozitionari ar fi trebuit facuta nu cu dl Videanu, ci cu dl Blaga; mai precis, ar fi trebuit mai bine valorificat faptul ca dl Oprescu nu a aratat un program coerent pentru Bucuresti, iar aici un interes este comun: si dl Oprescu si PDL trebuie sa arate ca vor sa faca pentru oras ceva cu cap si coada.

PUTINA ISTORIE.

La 13 Vendemiaire 1795, generalul Bonaparte trage cu tunurile in populatia civila rasculata in Paris, dupa care cavaleristii lui Murat sarjeaza masa singerinda a parizienilor revoltati. Au fost mii de morti si mii de raniti, niciodata numarati, mai bine zis numarul lor mare niciodata comunicat. In comunicatele oficiale, carnagiul din fata bisericii St. Roch si de pe strada St. Honore a fost denumit “masurile savante ale generalului Bonaparte”. Astazi l-ar fi asteptat fie o moarte subita in timpul unui proces al tribunalului international, fie presedintia unui stat nou infiintat. La 18 mai 1804, Napoleon Bonaparte este proclamat imparat, fiind investit de popor cu 3572329 de voturi pentru si doar 2579 de voturi contra. Asta inseamna 19 ani in istoria unui popor, la asa ceva trebuie sa se astepte cei care aduc in discutia populara electorala revolutii si mineriade dupa aproape doua decenii. Daca este ceva de spus, atunci sa-si spuna cuvintul justitia, cetatenii vor intotdeauna sa traiasca in prezent.