Atunci cind dl Basescu l-a facut pe dl Zara gaozar, m-am grabit sa-l bruftuluiesc pe presedinte pe forumurile pe care comentam la acea vreme, pentru ca astazi sa vad ca dl Zara, departe de a fi un inocent ziarist, era un fruntas al partidului dlui Voiculescu, candidind acum ca si consilier. Gestul de solidarizare mediatica al grupului Sinteza zilei nu imi mai apare ca un gest de solidaritate de breasla, ci ca unul de solidaritate politica si ma intreb astazi daca dl Basescu nu stia cumva mai multe atunci cind a adresat epitetul respectiv, iar eu poate m-am pripit. Astazi de dimineata, pe cind mergeam la usoare cumparaturi, l-am vazut pe dl Zara, in fata unui sediu al partidului voiculescian, sorbind din cafeluta, instruind o echipa de 10-12 persoane care pareau a fi membri ori voluntari ai PCR. Sa nu stie oare dl Zara ca s-a incheiat campania electorala? Ori asta o stie doar ziaristul Zara, iar politicianul Zara ignora legea? Sa ne asteptam in viitor la bombe de presa ale ziaristului Zara depre afaceri necurate ale consilierului Zara? La alte personaje schizoide? Sa ne pregatim sufleteste pentru noi ziaristi multimilionari.
SFIRSIT DE CAMPANIE.
Campania electorala s-a incheiat. Pentru activisti, urmeaza 48 de ore de asteptare mai mult ori mai putin incordata. Ce va fi la alegerile din Bucuresti? Nu este simplu de raspuns dinainte. Daca sondajele nu mint, dnii Blaga si Oprescu ar trebui sa fie foarte aproape unul de celalalt. Cine va fi primul dupa acest tur? E foarte important. Eu cred ca acela care va cistiga primul tur il va cistiga si pe al doilea si sunt sanse destul de mari ca diferenta la al doilea tur sa fie mai mare decit la primul. Daca dl Blaga va cistiga acest tur, atunci oamenii il vor judeca pe dl Oprescu mai putin emotional, iar prestatiile mai slabe ale acestuia vor deveni mai vizibile pentru votantii turului al doilea. Daca dl Oprescu va invinge in primul tur, atunci pesedistii, simtind prada aproape si singerinda, se vor mobiliza la vot ca niciodata, calcind in picioare conducerea de acum a partidului lor; sondajele, daca nu mint, pun in evidenta o concentrare a electorilor pesedisti pentru candidatul cel mai bine plasat pe care il percep ca al lor. Asta s-ar putea traduce si prin faptul ca aprecierea mea ca PSD-ul oficial ar putea iesi pe al patrulea loc s-ar putea sa fie chiar una optimista pentru dl Geoana si, pe o astfel de miscare, dl Diaconescu sa se trezeasca pe un – intr-un fel nemeritat pentru el, este totusi un om de calitate – loc cinci. Daca la un loc patru pieirea politica a dlui Geoana este probabila si posibila, la locul cinci este sigura, indiferent daca dl Oprescu va ocupa primul ori al doilea loc. Dincolo de procentele mai mult ori mai putin credibile, sondajele pun in evidenta, calitativ, ca in general, candidatii care in trecut au fost mai mult mediatizati stau mai bine in intentiile de vot. Dl Dan Cezar Ionescu, candidat al PDL la sectorul doi, este un om incomparabil ca si calitate cu celebrul domn Bodu, care pare o gluma nu doar a politicii dar si a naturii intelectuale, candidat la sectorul 5. Totusi, in sondaje dl Bodu sta mult mai bine ca dl Ionescu, desi dl Bodu va fi doar un sandvis la micul dejun pentru dl Vanghelie. Urmarea va fi aceea ca, probabil, sectoarele 2 si 4 il vor trage in jos si pe dl Blaga, desi sunt convins ca pedelistii din sectoarele respective au muncit pe brinci.
Nu imi doresc o victorie a dlui Oprescu. Nu atit din considerente de militantism, cit pentru ca l-am vazut in prestatiile sale electorale. Cu dl Oprescu primar va fi balamuc in primarie si, ca si bucurestean, nu-mi doresc asta. De aceea sper ca si in alte sectoare, simpatizantii PDL sa voteze toti cu dl Blaga si asta s-ar putea sa fie suficient.
Se vede inca odata eroarea grozava care a fost fortarea fuziunii dintre PD si PLD; daca ar mai fi existat peledeaua, cum spun colegii mei liberali, astazi primele doua locuri la Bucuresti ar fi fost ocupate de candidatii PD si PLD, iar dl Oprescu ar fi fost al treilea. O perspectiva politica frumoasa mincata de niste interese personale ale unor fruntasi – la PLD – si de frica – la PD.
Eu unul sunt multumit; la nivelul meu de membru simplu mi-am facut datoria din plin. Voi termina aceasta postare si apoi voi bea un sprit cu un vin italian mediocru, dar pe asta il am, l-am cumparat de fapt pentru pus in mincare. Il voi bea in sanatatea dumneavoastra, a celor care consumati un timp pretios spre a veni pe blogul meu; indiferent de preferintele dumneavoastra politice si felul dumneavoastra de a fi, sunteti prietenii mei. Apoi ma voi ocupa cu treburile restante, ramase de caruta in campanie: in primul rind trebuie sa-mi refac site-ul firmei si sa scriu un newsletter. Mie nu-mi da nici un partid sa maninc, trebuie sa-mi agonisesc singur hrana si asta intotdeauna impotriva intereselor gastilor din partide. Eu nu sunt altul decit Domnul Nimeni.
DESPRE O PREDICTIE A MEA.
Dupa alegerile din anul 2000, directorul unei micute, dar apreciate – la acea vreme – reviste de dreapta m-a rugat sa scriu un articol de analiza a alegerilor din acel an. Nu pentru ca mi s-ar fi recunoscut cine stie ce valoare, ci fiindca revista era saraca si orice om care nu era un prost si care putea scrie gratuit era binevenit. Articolul nu a mai aparut, probabil fiindca unele concluzii ale mele erau destul de tari – nu in sensul exprimarii – si ar fi suparat prin mediul politic mai mult decit dorea seful revistei. Oricum, a ramas un material scris continind citeva predictii. Una dintre ele – pe termenul cel mai lung – era aceea ca PRM are mari sanse de a iesi din parlament pina cel mult in urmatoarele trei alegeri cu referire la anul 2000, adica pina in anul 2012. Aceasta predictie este pe cale sa mi se indeplineasca inainte de termen.
DL OPRESCU SE VICTIMIZEAZA SINGUR?
Asadar, ceea ce presupuneam cu niste postari in urma este adevarat: doamna pensionara cu avocat permanent nu este deloc o pensionara normala din Romania, ci o doamna bine situata cindva si care, prin natura fostului ei loc de munca, trebuia sa se aiba bine cu securistii de atunci. Un ziar i-a smuls un fel de declaratie, sa zicem scapata, daca nu facuta intentionat si de aceasta data, cum ca regreta reclamarea dlui Oprescu in legatura cu semnaturile.
Poate intentionata, fiindca si acum se intimpla o ciudatenie: dezvelirea dnei respective – ca a unui bust omagial – are loc taman cind dl Oprescu a inceput sa scada in sondaje. In plus, daca in chestiunea semnaturilor dl Oprescu a tras o sageata direct in marul de pe capul pleasuv al dlui Gusa, indicind mediei o directie Gusa-Hrebenciuc, de aceasta data trimiterea este mai confuza, catre niste forte care dupa dl Oprescu ar mai exista si astazi si care ar urmari sa-l fure in alegeri. Momentul nu se poate sa nu fie remarcat, tot asa cum nu poate se nu fie remarcata insistenta cu care dl Cristoiu tot afirma ca dl Oprescu ar fi singur, lucru contrazis de chiar faptul ca in chestiunea Oprescu dl Cristoiu are in spate tot trustul media al dlui Voiculescu. Si daca realizam un enumerator si incepem sa numaram, ce numaram noi? O pensionara: securista. Un avocat instigator din umbra: securist. Dl Oprescu: fiu de securist. Dl Geoana: fiu de securist si, urmare a unei fraze proprii, suspectat ca ar fi si el. Dl Voiculescu: suspectat a fi fost securist. Cam multi pe milimetrul patrat, baieti , mai imprastiat, mai imprastiat.
Treaba asta cu reluarea tezei victimizarii ma face sa ma intreb daca nu cumva avem de-a face nu cu o victimizare sistematica ori intimplatoare a dlui Oprescu, ci cu cu o autovictimizare, cu o victimizare ca tema electorala emotiva, mai ales ca dl Oprescu pare a avea destul de putin de prezentat in ce vor consta viitoarele sale fapte de primar. Imi aduc aminte ca un punct important in ascensiunea lui Boris Eltin a fost asa-zisa lui reclamatie asupra unei tentative de asasinat: intr-o noapte, Eltin s-a prezentat ud leoarca la o sectie de militie din Moscova, reclamind ca s-a incercat asasinarea lui prin aruncarea sa in riul Moscova si cerind o ancheta severa. Emotia a fost mare si cresterea sa importanta, Gorbaciov pierzind puncte importante. Ancheta militiei a stabilit lipsa de credibilitate a declaratiei lui Eltin, inclusiv faptul ca in locul in care Eltin pretindea ca a fost aruncat ca sa se innece apa avea mai putin de o jumatate de metru adincime, dar nu a mai putut opri cresterea de popularitate a noului erou national pe care fortele raului incercau sa-l impiedice sa aduca binele natiunii. Incep sa ma intreb daca nu avem de-a face cu ceva similar si in cazul bunului doctor Oprescu.
Iar dl Oprescu nu e deloc singur, asa cum repeta mult prea insistent dl Cristoiu.
UN MESAJ PENTRU LIBERALI AL DLUI GHEORGHE PANA.
Dragi colegi liberali,
Ma numesc Gheorghe Pana si sunt unul dintre cei care, ca si dumneavoastra, impartasesc valorile adevaratului liberalism romanesc si nu pseudoliberalismul dlui Tariceanu si al ciracilor sai.
Pentru a contribui ca adevaratii liberali romani sa fie cit mai bine reprezentati in consiliile locale, candidez ca independent pentru pozitia de consilier in cadrul consiliului local al sectorului 3 al Capitalei, mai ales ca prelungirea la nivel local a perioadei de fuziune dintre PLD si PD nu a permis o reprezentare corespunzatoare a liberalilor proveniti din PLD pe listele oficiale de candidati ale partidului rezultat din fuziune.
In calitate de consilier local imi propun nu doar sa sustin activitatea consilierilor oficiali ai PDL si a actualului si viitor primar Liviu Negoita, dar sa si sprijin – in special – initiativele locale ale colegilor care simt cu adevarat liberal, ca si mine, colegi printre care va numarati si dumneavoastra. Tinind cont ca in particular in sectorul trei situatia electorala este foarte favorabila PDL in ceea ce priveste prognoza voturilor la nivel de sector, am la dumneavoastra rugamintea sa ma votati ca si consilier independent, impreuna cu familia si cu prietenii si apropiatii dumneavoastra. Destui dintre dumneavoastra ma cunoasteti personal si stiti ca puteti oricind conta pe mine. Fiti alaturi de mine la votul de la 1 iunie si nu veti regreta.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Cu stima,
Gheorghe Pana,
Candidat independent la consiliul local al sectorului 3
BINE PSD, TINE-O TOT ASA!
Inteleg din media ca, dupa ce dl Oprescu va aduce pentru PSD mai multe locuri de consilieri decit pesedistii oficiali isi pot aduce singuri, pesedistii isi pun problema daca sa-l sustina ori ba pe dl Oprescu in al doilea tur. Bine PSD, tine-o tot asa!
PSD, MINCINOS SI DEZORGANIZAT.
“PSD a constatat cu surprindere că la corturile electorale ale PDL şi cu ocazia înmânării cadourilor electorale ale acestui partid se strâng, în mod inexplicabil, alături de semnături, şi datele de identificare (CNP, nr. şi serie buletin, adresă) ale cetăţenilor. Există temeiuri serioase să credem că aceste date de identitate sunt colectate pentru a fi folosite apoi în secţiile de votare pentru a fi introduse în numele acestor persoane, cu ajutorul listelor suplimentare, voturi false în urne”. Un fragment dintr-un comunicat al, desigur, PSD. Cum eu, conform fisei postului de simplu membru al PDL, activez in teritoriu, iar comunicatul PSD pune si activitatea mea in discutie, sa scriu care este adevarul. Asa este, cel putin in Bucuresti, PDL a decis stringerea unor semnaturi de sustinere a candidatilor sai si nu doar atit, ci si stringerea sugestiilor si comentariilor cetatenilor, iar aceste lucruri s-au facut in prima jumatate a campaniei: din cite cunosc, ideea a pornit din sectorul 3 si s-a extins apoi si in alte sectoare. Este aproape sigur ca ideea a pornit ca un fel de replica la campania de stringere de semnaturi a dlui Oprescu, dar respectivele idee si actiune au cel putin doua efecte bune: primul este acela ca permit microsondaje mai obiective chiar decit cele realizate de firme specializate, putind considera ca un om care se osteneste sa dea benevol o semnatura pentru candidatii tai reprezinta aproape un vot cert. Al doilea este acela ca permite o verificare obiectiva a activitatii echipelor de militanti din teritoriu: un numar de semnaturi si de sugestii colectate de la cetateni confera siguranta ca nu ai baut bere la umbra cortului – dupa ce ai aruncat materialele de propaganda la cos si ai zis ca le-ai distribuit – si ca ai comunicat cu un minim numar de persoane. Nu am facut colectarea de semnaturi si sugestii contra cadouri electorale, cum insinueaza PSD: materialele promotionale – care sunt cam aceleasi pentru toate partidele, inclusiv PSD, doar ca sunt altfel colorate – ne-au cam lipsit in prima parte a campaniei; am distribuit cu predilectie brosuri si este onoranta pentru PDL ideea ca eu unul as fi putut determina pe cineva sa dea o semnatura ca sa capete o brosura cu scrierile de campanie ale dlui Blaga, ori pentru o fotografie a lui. Cum oamenii vorbesc intre ei, vestea despre semnaturi s-a dus printre electori asa incit am avut destule situatii in care electorii ne-au cautat special pentru a semna. Nici un semnatar nu a fost rugat sa-si scrie seria si numarul cartii de identitate ori codul numeric personal: a fost rugat sa-si scrie doar numele si adresa iar cei care au dorit si-au scris si numerele de telefon; cei care nu au dorit, nu. Pentru sugestiile si observatiile cetatenilor a fost deschis un caiet special, iar la citeva corturi ale PDL am vazut o chestie draguta si anume faptul ca sugestiile si observatiile cetatenilor au fost scrise pe coli mari de hirtie, devenind practic publice si putind fi citite la rindul lor de oricare alt cetatean. Daca PSD nu si-a gasit un alt sistem, propriu, pentru a-si verifica popularitatea si activitatea membrilor din teritoriu, atunci asta este problema lui si este lipsit de sens sa-si transforme propria dezorganizare ori lipsa de imaginatie, prin minciuna, pe spinarea concurentilor sai politici. In legatura cu estimatul furt la urne, PSD se face ca uita ca va avea reprezentanti in fiecare sectie de votare, iar unul dintre lucrurile pe care le vor face acesti reprezentanti va fi exact sa verifice ca fiecare elector sa primeasca un singur buletin de vot la fiecare categorie de votare si sa puna in urna respectiv cite un singur buletin de vot. Ori PSD a ajuns asa de rau incit nu are incredere in proprii reprezentanti? Oricum, imi amintesc ca PSD a incercat sa lege si aparitia unor buletine de vot suplimentare tot de PDL, facindu-se ca uita ca alegerile sunt organizate de guvern, adica de prietenii lor penelisti; buletinele de vot sunt tiparite la comanda si sub supravegherea guvernului iar aparitia unui supliment de buletine de vot este un semn ca guvernul, adica PNL, intentioneaza fraudarea alegerilor. In ceea ce priveste acuzatiile aduse dlui Flutur privind mita electorala, trebuie sa spun ca eu unul nu am nici un fel de simpatie pentru dl Flutur, acesta fiind unul dintre liderii fostului PLD care au provocat mari convulsii la fuziunea cu PD – in scopul de a fi numiti niste preferati ai sai in unele pozitii in noul partid, pozitii la care preferatii sai nu aveau dreptul, prin protocolul de fuziune. Urmarile au fost rele si multiple pentru peledisti: unii dintre fostii peledisti nu au putut ocupa pozitii la care erau indreptatiti si avem de-a face si cu o subreprezentare a fostilor peledisti pe listele candidatilor la locale – fiindca pedistii s-au purtat corect, ce-i drept, dar nu puteau sa nu profite de tulburarile provocate de dl Flutur, astfel ca acum un numar de fosti peledisti sunt nevoiti sa candideze ca independenti pentru consiliile locale, cu sanse foarte mici de a fi alesi. De aceea eu unul nu m-as supara deloc daca dl Flutur ar pati ceva rau. Totusi, pe materialul filmat de care o parte a media face mult caz, nu vad nici un semn ca dl Flutur ar cere voturi contra bani; pare mai degraba ca dl Flutur se inscrie in obiceiurile practicate, iar participarea la tot soiul de evenimente in campania electorala este o practica curenta in mai multe partide. Ceea ce ma amuza este ca acuzatorul dlui Flutur pare a fi dl Mitrea, asupra integritatii caruia planeaza mari suspiciuni, adica am avea de-a face cu hotul care striga “prindeti hotul”. Ce sa-i faci dlui Geoana? Incearca si el cu minciuna, cu altceva nu mai poate.
MUNCIM CU FOLOS, LA CORT.
Am constatat astazi, la cort, ca tendinta unei parti a simpatizantilor PDL de a vota o combinatie intre PDL la consilieri generali si dl Oprescu la primaria generala a disparut aproape cu desavirsire. Este o confirmare a faptului ca toti militantii de la cortul respectiv nu am pierdut vremea si muncim bine si cu folos. Nu stiu ce va fi la 1 iunie in alte zone ori la nivel municipal dar astazi am capatat siguranta ca in zona noastra de activitate teritoriala dl Blaga va cistiga. Toata echipa care munceste la cort este alcatuita doar din liberali adevarati, proveniti din PLD.
PRIMA NOCTURNA.
De obicei, cine spune nocturna spune Chopin – si cine spune Chopin spune nocturna. Dintre neprofesionistii in muzica, mai putini stiu ca datoram nocturnele compozitorului irlandez John Field (1782 – 1837), care a compus prima nocturna in 1812. John Field si-a trait o buna parte din viata muzicala in Rusia, unde a si murit. Cred ca nu ar strica daca si niste politicieni romani de acum ar pleca sa traiasca in Rusia si ar muri acolo. Pentru placerea dumneavoastra, ascultati Nocturna nr.1 de John Field, prima nocturna compusa vreodata.
F-16 AND THE NEW WOODEN LANGUAGE.
In timp ce romanii, deveniti pentru o luna de zile dragi alegatori, sunt bombardati si mitraliati zilnic cu munitie electorala de toate calibrele in scopul de a se preda cu voturi cu tot fericitilor primari si consilieri, guvernantii, in linistea capitonata, pun la cale finalizarea afacerii viitoarelor avioane de lupta ale armatei romane. Stirea a sosit tocmai din America, acolo unde a au inceput demersurile necesare exportului unui lot de F-16, fiindca, desigur, guvernul nostru nu mai poate de transparent ce este.
Dl Radu Tudor, bun si inca tinar analist militar, a prins musca din zbor si i-a tras un editorial in Jurnalul National, dar de aceasta data nu cu acuratetea si precizia cu care ne obisnuise, ci mai degraba cu un soi de molfaiala: el pare a polemiza cu cineva necunoscut cititorilor si care nu ar dori ca Romania sa aiba avioane de lupta, plaseaza in treacat un soi de responsabilitate vinovata asupra presedintelui – desi pina la sedinta CSAT mai era – probabil pentru a fi in consonanta cu politica grupului editorial si incheie cu doua, trei fraze care, cu toata distilarea lor la cursuri in strainatate, au stramoseasca semnificatie ‘cine nu e cu noi, ma-sa e curva’, intr-un limbaj pe care l-am putea numi the new wooden language; din articol nu se intelege prea clar ce pozitie are dl Tudor relativ la panamaua in pregatire – cu o jumatate dintre avioane second hand – si nici ce avion ar considera el mai potrivit, in calitate de analist militar. Dl Tudor ar face bine sa-si reia stilul care l-a consacrat, fiindca nu-i sta bine jucind ca popindaul pe cimp, nu de alta, dar s-ar putea alege cu porecla de Radu Tudor-Popindau.
Mai inainte de a reaborda subiectele spinoase legate de cele 48 de avioane, e cazul sa spun ca nu fac parte dintre cei care considera ca Romania nu are nevoie de noi avioane de lupta, ba chiar cred ca 48 de bucati e doar o jumatate din ceea ce am avea noi nevoie. Si sa fac o scurta recapitulare, fara sa ma bag in specificatiile tehnice.
Deci, pe fondul pe care armata romana doreste inzestrarea cu 48 de avioane de lupta multirol si capabile sa joace si rolul de aviatie de front – adica nu este vorba de un succesor pentru MIG21, acesta tot interceptor ramine oricum l-ai deghiza, ci este vorba de un succesor pentru MIG29 – patru tipuri de avioane s-au aliniat la startul licitatiei.
Gripen, avionul suedez, are avantajul de a avea costuri mai mici de exploatare si de a putea decola si ateriza utilizind piste amenajate sumar si aliniamente de sosele: bine pentru o tara de frontiera a NATO si UE, care atacata prin surprindere, ar fi macar in primele ore in haos si ar avea cu siguranta aeroporturile bombardate. In plus, nu are sens sa comentam seriozitatea suedezilor in materie de armament. Pacatul pe care se pare ca il are avionul suedez ar fi faptul ca ar fi un avion mai mic, imbarcind deci mai putina munitie la bord: ar fi deci un soi de navetist in goana dupa reaprovizionare. Rafale, avionul francezilor, pare a fi un cosmar comercial pentru fosta noastra sora mai mare – fosta, de cind fiecare sora s-a maritat altfel: desi un avion care sta bine in parametri si care are costuri de exploatare, zic francezii, de trei ori mai mici decit cele uzuale, a pierdut toate licitatiile de export la care a participat. Nemeritat, as zice eu, fiindca francezii nu au folosit niciodata avioane proaste in aviatia lor militara. In plus, versiunea Rafale mai recenta pare a fi un semi-stealth, ceea ce nu ar fi un lucru de lepadat. Tot in plus, probabil ca francezii ar face aproape orice, importante concesii, cred ca ar fi in stare sa echipeze cabina pilotului si cu radio CD cu MP3 cu 12 difuzoare si subwoofer special pentru manele pentru a reusi un prim export al lui Rafale. ‘ Luptatorul european’ face si el cu ochiul si, desigur, nu putem trece cu vederea peste un avion care intereseaza atit Luftwaffe cit si RAF, aviatii cu traditie in performanta si calitate. Lui i se reproseaza insa costuri ridicate de exploatare. In sfirsit, F16 vine cu avantajul faptului ca este incercat in razboaie dar si cu dezavantajul ca este cel mai batrin tip de avion dintre toate cele patru, aproape de incetarea fabricatiei.
Cum se vede, greu de ales: un avion dovedit ca excelent in razboaie, dar aflat la sfirsit de viata, un avion aproape european si doua avioane cu costuri reduse de exploatare, unul dintre ele semi-stealth. Urmarea este aceea ca nu ma mira ezitarile analistilor militari in a-si expune propriile optiuni. O alta urmare, mult mai importanta decit aceea a ezitarii analistilor, este aceea ca devin importante conditiile anexe, in sensul facilitatilor oferite de fiecare producator ori de statul caruia ii apartine: ritmuri de livrare, conditii si echipamente pentru antrenament, offset, investitii, conditii de plata, etc. Din ce se cunoaste public, suedezii promit o serie de investitii auxiliare, inclusiv la fabrica de avioane de la Craiova, nu stiu ce promit francezii si italienii cu avionul european, iar americanii promit accesul, peste 15 ani, la ultimul racnet in materie de avioane de lupta si anume la F35, care, culmea, nu costa foarte mult, ci tot cam ca avioanele oferite catre Romania; in orice caz americanii nu promit offset. Acest din urma punct merita o mica discutie. Ma surprinde, in primul rind, termenul de 15 ani, exact perioada de timp dupa care, pe vremuri, rusii permiteau exportul de armament. Doar ca acesti 15 ani nu se leaga de vreo conceptie moscovita adoptata de americani ci, mult mai probabil, de un lucru pe care primul harleist al tarii si melescanul sau – dar si media si analistii tac in mod suspect – nu doresc sa ni-l spuna si anume ca SUA si Turcia sunt pe cale de a incheia un acord privind fabricarea lui F35A in licenta in Turcia, 100 de bucati pentru armata turca, preliminariile acordului fiind deja semnate. Care este clenciul? Cu costurile de transfer de tehnologie, turcilor le ies cam scump F35-urile – daca le fabrica doar pe acelea 100 pentru ei – cam 100-110 milioane de taleri bucatica, in loc de sa zicem un 45 de milioane de taleri pret oficial public – probabil neinarmat. In aceste conditii, nu ar fi rau deloc pentru ei sa mai livreze niste F35 si la romani, ca sa mai scoata si ei din paralele cheltuite, desigur dupa niste ani in care se vor dota ei. Cum ar veni, noi am urma sa platim parale grele ca sa ajutam la dezvoltarea aeronauticii…turcesti. Asta in conditiile in care ne-am straduit sa o terminam pe a noastra de tot, facind praf si pulbere orice fabrica romaneasca din aeronautica intilnita in cale. Pe de alta parte, ar trebui sa privim putin in perspectiva acestor 15 ani. Ce va fi atunci? Nu stiu cit va progresa F35, dar cu siguranta ca va progresa si apararea antiaeriana: s-ar putea ca, peste 15 ani, antiaeriana sa poata vedea si ce mincare are pilotul in stomac, cu tot stealth-ul lui. A doua stire greu de digerat in legatura cu F16 este aceea ca ni se ofera jumatate din cantitate…second hand. Iar treaba asta cu second hand-ul e de-a dreptul indigesta, daca ne amintim pataniile cu modernizarea lui MIG21, cu avioanele Hercules, cu fregatele. Modernizarea lui MIG21 a adus foarte putina valoare adaugata pentru romani: nici o componenta electronica nu a fost cumparata de la vreun vinzator roman; nici o realizare de placi electronice nu s-a facut in tara; s-a facut o societate mixta care, dind niste salarii si la niste romani, a facut asamblarea; in plus, mi-a trecut pe la ureche zvonul ca flacaii din societatea mixta au incercat sa viruseze reteaua de calcul a Aerostar. Cu Hercules, am luat trei si zboara unul. Fregatele, ce sa mai vorbesc? Ne vor costa in final mai mult ca unele noi, ca sa nu mai adaug ca de cind le-am primit nu stie nimeni sa se fi facut ceva la ele. Ce va fi si cu cele 24 de F16 second hand? La fel: nu doar ca vor nadusi pufarinii curatind cu periutele de dinti nisipul adunat in turbine de pe deasupra desertului israelian ori depus acolo prin depozitele de vechituri in aer liber de prin nu stiu care Dakota, dar aducerea lor la actualitate tehnica va costa cit nu face; la final, din 24 de avioane vor zbura vreo 8-9, restul urmind a astepta la nesfirsit fonduri de modernizare. Eu inteleg ca Marele Tata Alb de la Washington are multi tovarasi de hranit, inclusiv de prin Orientul Apropiat, dar sa faca bine sa le puna pe masa cornul si laptele din banii sai si nu din ai nostri. Ori cu perspectiva sa ghiortaim de foame platind 48 de avioane noi ca sa avem la zbor vreo 32 – iar restul sa le ascundem de dusmani in Muzeul Tehnic din Parcul Carol – ca sa avem perspectiva de a fi inscrisi pe culoarul de a cumpara, daca o sa avem bani, F35…turcesti si asta hat-incolo, cind nu se stie cit de invizibile vor mai fi ele, ei bine, cu toate aceste roze perspective – si cu offset ciuciu, sa ma ierte doamnele – oferta americana se fisiie de tot. Asa incit opinia mea este urmatoarea: 1. 48 bucati Gripen, in prima linie; 2. 6 bucati Rafale + 12 la 24 bucati Soim intr-o structura de rezerva la o treime ore de zbor, fiindca nu trebuie sa uitam ca mai bine de 50 de piloti de supersonic vor fi trimisi in strada sa se faca tambalagii, in urma acestei actiuni – si este infinit mai bine sa ne gindim si la o formula de a-i tine cuplati la sistemul de aparare, cu plata partiala si mentinere de antrenament decit sa-i scapam pe cimpurile cu capsuni. De Luptatorul European ma lipsesc atit timp cit avem de-a face la negocieri cu Alenia – daca va mai amintiti de licitatia pentru avioane de transport – nu de alta, dar ca sa nu trebuiasca sa cumparam si umbrele supersonice pentru piloti. Iar de oferta facuta de Marele Tata Alb ma lipsesc la fel; nu stiu daca Marele Tata Chel de la Bucuresti va trage de ea, dar sper sa nu o faca. Oricum, noroc ca nu fabrica avioane si Citroen.
As mai avea de zis, dar s-au terminat si cafeaua si apa minerala; sa platesc deci nota si sa plec. Si lasati-o mai usor cu noul limbaj de lemn, dragi analisti, altfel in hangarele istoriei veti ajunge voi.
