OPRESCU A INVIAT? ADEVARAT A INVIAT?

            Recentele patanii ale dlui Oprescu mi-au tulburat adinca meditatie asupra unui subiect important si anume daca este cazul sa urez Paste fericit ori poate ar fi mai bine Pasti fericiti ori poate, aliniindu-ma gindurilor guvernamentale, sa urez sa Pasteti fericiti, ca iarba a iesit: imi trece prin cap ca guvernele Romaniei ne-au considerat nu atit un popor vegetal – cum afirma dna Blandiana cindva – cit un popor ierbivor, asa incit s-au straduit sa nu ne mai lase decit iarba ca sa o pastem. Daca as avea un strop de spirit poetic, m-as gindi sa compar pe romani cu oitele din Miorita, doar ca in acest caz dnii Basescu, Geoana si Tariceanu ar deveni cei trei proprietari de turme. Ar vrea ei. In plus, in contra criticilor literari, mie versurile finale imi sugereaza mai degraba punerea la cale a unui omor la nunta, asa cum se practica in Evul Mediu pe meleagurile noastre, decit un abandon al propriei vieti, asa incit as avea impresia ca indemn la spintecarea adversarilor politici, cu sprijinul serviciilor – miorita sefa..

            Asadar, biroul electoral a respins candidatura dlui Oprescu pe motivul invaliditatii a citeva mii de semnaturi, ceea ce ar fi coborit numarul semnaturilor valide pentru candidatura cu vreo trei sute sub necesarul stabilit atunci la 35000. Existenta unui numar atit de mare de erori foarte vizibile, afectind forma si nu fondul – in locul celor tipice pentru listele de semnaturi, adica persoane inexistente, semnaturi multiple, etc., mult mai greu de depistat in 2-3 zile intr-un teanc de citeva mii de file – m-a facut sa ma duc imediat cu gindul la o lucratura, mai ales ca semnatarii dlui Oprescu nu par a fi dintre aceia pentru care seria si numarul buletinului de identitate sunt tot una cu codul numeric personal. Am banuit o lucratura pornita din PSD, fie prin trimiterea de semnatari care sa semneze eronat, fie prin substituirea unui numar de semnaturi valide cu unele invalide, urmata de sesizarea biroului electoral. In opinia mea, lucratura a fost mult usurata de neglijente in managementul procesului de stringere si depunere a semnaturilor pentru dl Oprescu: o stire falsa – cu siguranta pornita din echipa candidatului cum ca s-ar fi strins 100000 de semnaturi – neglijente pe care le-am vazut personal in timp ce am semnat si eu – corect – pentru dl Oprescu, depunerea dosarului candidaturii in ultimele minute, iata doar trei dintre ele. Cu exceptia PSD, contracandidati si fruntasi politici ai partidelor mari si-au exprimat regretul pentru patania dlui Oprescu (spre stiinta dlui Ion Cristoiu, din partea PDL s-a exprimat dl Stolojan). Doar PSD nu si-a putut ascunde bucuria nemasurata, alimentindu-mi astfel banuielile. Esecul initial al dlui Oprescu a prilejuit unor emitenti mediatici sa afirme teza unui domn Oprescu inlaturat pentru ca ar fi fost preferatul bucurestenilor si cistigatorul sigur al fotoliului de primar, lucruri infirmate de numarul mic de semnaturi pe care l-a agonisit dl Oprescu, iar cu siguranta printre cei care au semnat pentru dl Oprescu s-au aflat si oameni care nu vor si vota pentru el, facind diferenta intre a incuraja o candidatura si a vota un candidat; eu sunt unul dintre acestia.

            Judecarea contestatiei candidatului la Curtea de Apel a adus bucurie atit dlui Oprescu cit si simpatizantilor sai, dar si o mare incurcatura juridica si electorala. Mai precis, luind ca referinta nu listele electorale, ci anuarul statistic, Curtea de Apel a coborit minimul necesar de semnaturi valide (toate acestea conform relatarilor mediatice) de la 35000 la 30000. Cu aceasta, Curtea de Apel a comis trei lucruri importante:

-          prin reducerea baremului de semnaturi, a confirmat decizia biroului electoral, in sensul ca semnaturile declarate initial ca invalide au ramas invalide; asadar, biroul electoral nu a comis ilegalitati in analiza semnaturilor de sustinere.

-          a reusit sa produca o confuzie juridico – administrativa, dind intiietate anuarului statistic in fata listelor electorale. Este adevarat ca ambele sunt in responsabilitate guvernamentala, diferenta dintre ele discreditind – daca mai era ceva de discreditat – guvernul taricenist.

-          a reusit sa produca o confuzie electorala, intrucit diferenta, dupa datele oferite de media, intre totalul electorilor din listele electorale bucurestene si totalul oferit de anuarul statistic ar fi de aproximativ 250000. Birourile electorale sunt insa nevoite sa lucreze cu listele electorale si implicit cu totalul oferit de acestea. In acest fel apar doua baze diferite, dar echivalente juridic, pentru calculul procentajului obtinut de un candidat in alegerile locale bucurestene. Astfel, un candidat care ar obtine in primul tur un procentaj mai mare de aproximativ 42,86 la suta – adica ar trebui, conform listelor electorale – sa intre in al doilea tur de scrutin, ar avea simultan, conform referintei din anuarul statistic, peste 50 la suta din voturi si s-ar putea pretinde, inclusiv prin apelul la justitie – poate catre aceeasi Curte de Apel – invingator final din primul tur.

Cele de mai sus ma fac sa cred ca, in cazul hotaririi Curtii de Apel, avem de-a face cu o decizie politica si nu cu o decizie pur juridica. Asta fiindca numai in cazul hotaririlor judecatoresti de tip politic sunt neglijate consecintele respectivei hotariri, Asadar, cineva ori ceva cu influenta in justitie pare sa fi intervenit in favoarea dlui Oprescu. Va fi oare dl Oprescu dator pentru asta?

            Cu toate ca majoritatea partidelor exprimasera pareri de rau la adresa dlui Oprescu, reintrarea acestuia in cursa a produs deranj: un candidat mai putin era totusi un candidat mai putin. Din nou excesiv si la suparare, ca si la bucurie, a fost pesedeul, dl Diaconescu cerind chiar discutarea renuntarii sale la candidatura – neinspirat gest politic, in opinia mea.

            Odata infiltrata concluzia ca hotarirea Curtii de Apel a fost una politica, imi este clar ca orice alta contestatie la adresa dlui Oprescu nu are si nu va avea nici o sansa de reusita. A fost si cazul contestatiei cu ochi si cu sprincene a sarmanei pensionare care isi permite un avocat personal chiar cind depune o contestatie in  nume propriu si care si-a explicat public contestatia prin curiozitatea de a-si vedea confirmate ori nu acuzele, dar care nu a ezitat sa faca recurs, probabil fiindca prima instanta nu i-a satisfacut curiozitatea pe deplin. Contestatia a prilejuit insa dlui Oprescu ocazia de a trage un stol de sageti politice dintr-un arc cu coarda incropita nu din parul sotiei, ca Njal in saga lui, ci din putinul par al dlui Gusa. Cu asa o coarda la arc sagetile au cazut prea aproape, dar presa a avut grija sa extrapoleze traiectoriile pe directia Gusa-Hrebenciuc. Din acelasi motiv de mai sus, relatarile presei despre asa zise falsuri in listele de semnaturi ale dlui Oprescu vor fi ignorate – ei, nu cred ca forever, ci pina la un moment oportun, daca un astfel de moment se va ivi in viitor.

            Daca lovitura primita initial de catre dl Oprescu avea semnificatia ca pentru el nu mai exista loc in schema, ori in aceasta schema, sa insemne oare reintrarea in cursa faptul ca dl Oprescu a inceput sa fie luat in considerare in calculele si schemele politice? Ori ca este privit ca un tovaras de drum pe perioada electorala? Sa fi fost acceptata consecinta aparitiei unui al doilea partid de stinga, in calculul politic? Fiindca, dupa respingerea candidaturii sale, dl Oprescu era in urmatoarea situatie: iesit din partid, in imposibilitate de a lupta pentru o demnitate publica, cu viitorul loc de senator ca si pierdut si in imposibilitate de a se intoarce in PSD prin poarta Vanghelie. Adica dl Oprescu devenise – politic – mort de-a binelea. Dl Oprescu pare sa fi inviat acum, cu ajutorul Curtii de Apel. Oprescu a inviat? Adevarat a inviat? Cumva ca Lazar?

 

HRISTOS A INVIAT! – ADEVARAT A INVIAT!

           Am speranta ca toti cei cu care am dialogat pe bloguri ori pe blogurile carora am poposit, uneori necajindu-i, se bucura de un Paste fericit. Cu multumiri speciale dnei Corina Cretu si dlui Babiciu care au poposit pe blogul meu pentru a-mi adresa urari.

TREI PE UN BALANSOAR. SE VA RUPE PSD? SA RIDEM CU GEOAN SI MAREAN.

 

         Dupa un titlu asa de lung, mai ca nu mai este nevoie si de postare.

            Asadar, partidele si-au cam aruncat zarurile pentru locale. La prima vedere, cele mai mari sanse le-ar avea dnii Blaga si Diaconescu, ambii cam cu aceeasi problema si cam cu aceleasi puncte pozitive. Problema amindurora este aceea ca sunt lipsiti de charisma. Deasemeni, ambii se afla in fata unei premiere electorale, in sensul ca nici unul dintre ei nu a luptat pina acum pentru votul popular, traiectoria publica a fiecaruia bazindu-se pina acum pe numiri. In timp ce dl Diaconescu trece drept un om cinstit, dl Blaga trece drept un bun administrator. In aceste conditii, dl Blaga porneste cu avantajul dat de popularitatea electorala mai mare a PDL in Bucuresti, estimata cam pe la 40% si vom vedea daca si-l va putea fructifica.

            Surpriza vine dinspre partea dlui Oprescu, decis sa candideze ca independent. Dl Oprescu este departe de a fi un trubadur electoral precum dl Orban. Un veteran al luptelor pentru primaria capitalei – una dintre ele pierduta in conditii dubioase – un bun cunoscator atit al limbajului elevat cit si al celui de mahala – capabil deci sa atraga electori din medii din cele mai diferite – cu o recunoscuta reputatie de manager, dar lipsit de aceasta data de vesmintul pesedist. De acord ca dinafara, din relatarile mediatice, eu unul am constatat ca principalii leaderi pesedisti s-au purtat mizerabil cu dl Oprescu – scotindu-l la incalzire si apoi trimitindu-l inapoi pe banca fara cea mai mica explicatie – ceea ce ar stirni orgoliul oricarui individ cu vlaga in el si ar justifica palma peste falci pe care dl Oprescu doreste sa le-o dea respectivilor leaderi, numai ca este bine, cred eu sa zabovesc un pic asupra acestui subiect: o candidatura la o functie eligibila popular presupune nu doar tarie personala, ci si program, echipa de campanie, fonduri, logistica. Leaderii pesedisti presupun implicit – declarind ca sa-l vedem pe dl Oprescu fara vesmintul pesedist – ca dl Oprescu nu are aceste lucruri necesare. Dar – zic eu – si daca le are? Daca participarea sa ca independent nu este doar rezultatul orgoliului, ci al faptului ca el era deja pregatit pentru aceasta campanie si nu mai avea cum sa se intoarca? Daca reactia la ignorarea persoanei sale nu a fost doar o chestiune de orgoliu si avem de-a face cu un plan B? Si daca da, atunci care este acesta? Ei bine, daca aceasta candidatura independenta este rezultatul unui plan secundar, aunci incepe sa ma ia cu ameteli: inseamna ca  - departe de zvonurile intretinute de pesedisti cum ca am avea de-a face cu o manevra electorala de divizare/alipire – avem in fapt de-a face cu un test electoral care poate conduce, in functie de rezultat, la ruperea PSD si la aparitia unui al doilea partid al stingii: mai precis, cred ca daca dl Oprescu va lua cel putin 10% din voturi – mai degraba cel putin 15% – si daca va fi in apropierea candidatului oficial al PSD, atunci la alegerile generale vom mai avea candidati ai unui partid de stinga avindu-l ca presedinte pe dl Oprescu. Se poate face o similitudine cu cazul PLD: infiintarea PLD a condus la constatarea ca exista foarte multi liberali care nu se considera reprezentati de PNL – pardid pseudoliberal de altfel. Electoral vorbind, PLD a explodat, adunind 8 procente in mai putin de un an de existenta, crescind practic cu un procent pe luna. Speriat de crestere, PD a fortat fuziunea cu PLD stopind ascensiunea acestui partid. Lucrurile sunt la fel si in zona stingii: un consistent numar de simpatizanti de stinga nu se simt reprezentati de PSD, iar aparitia unei alternative, chiar in formula unui candidat independent, ar putea mobiliza un numar surprinzator de mare de voturi, inclusiv in dauna PSD. O alternativa oficiala de stinga la PSD ar putea aduna la parlamentare un procent de 10-12%, suficiente nu doar pentru o intrare in parlament, ci si pentru un cuvint de spus in treburile politicesti nationale. Cred in ceea ce am afirmat mai sus despre zona stingii si ramine ca simpatizantii stingii sa aiba sau sa nu aiba curaj ori ezitari in a-mi confirma electoral afirmatiile.

            Spectacolul lansarii candidatilor pesedisti mai avea putin si se transforma in circ. Probabil pentru a capta bunavointa pesedistilor in timpul negocierilor, Antena 3 a dlui Voiculescu a transmis aceasta lansare cu mai multa osirdie decit o facea pe vremuri televiziunea unica de stat in transmiterea congreselor comuniste. Poate din cauza volumului prea mare al muzicii mobilizatoare si chiar agresive de fundal, fruntasii pesedisti au trebuit sa vorbeasca prea tare, parind astfel cam isterici si tragind in microfoane un soi de cucurigu-uri. Cel putin dnii Diaconescu – cunoscut ca un om blajin dealtfel – si Geoana parca nu au fost ei. Mai moderati in voci au fost dnii Nastase si Iliescu, primul vorbin la obiect despre nevoia de a abandona macar temporar conflictele interne, iar dl Iliescu facind o critica pertinenta a modului in care a fost conceputa campania si selectati candidatii. Dl Vanghelie a fost in tonul sau obisnuit, neputindu-se abtine sa nu zica el o magarie – cea cu ghearele buldogului; oricum jocul sau a fost la doua capete: anuntindu-si un rol major in campanie, isi asigura o baza de pretentii in caz de victorie; tinindu-se totusi in plan secund, se fereste de necazuri in caz de infringere. Oricum, dnii Geoana si Vanghelie au fost sarea si piperul lansarii: daca pesedistii m-ar fi lasat sa vind bilete la acest show, atunci fara indoiala ca as fi strins o avere frumusica, cei doi vestiti comici politici fiind in mare forma.

 

 

 

 

UN PAS INAINTE SPRE VIA PROPRIE.

     Obiceiul meu este ca, daca pot, sa nu abandonez. Asa am facut si in acest an, cind am inregistrat un esec cu vinzatorii romani prin internet de material saditor de vita de vie. Pe de o parte, m-am agitat pina cind am cunoscut un domn de o exceptionala calitate, numit dr. Tudor Grecu. Pensionar acum, fost cercetator la Greaca si la Valea Calugareasca si – se pare – si scurt timp director pe la Dragasani, dr. Tudor Grecu m-a invitat acasa la dumnealui la Ploiesti pentru a-mi oferi citeva zeci de bucati de coarde de Muscat de Poloskey (R-10), impreuna cu citeva articole ale sale publicate in diferite reviste asupra acestui soi. Am avut cu dumnealui o discutie extrem de placuta si sper ca – in calitate de diletant in ale vitei de vie – nu m-am facut de ris. Dr. Tudor Grecu, un om cu totul deosebit, o bucurie sa il cunosti. In paralel, am contactat si un vinzator strain de material saditor vita de vie – cu preturi destul de decente pentru preturile de pe acolo – si din modesta mea punga i-am comandat o cantitate nu prea mare de material, din urmatoarele soiuri:

- Palatina, despre care am mai scris;

- Perla de Zala, la fel;

- Regina Viilor, se vinde si pe la noi, dar n-am apucat anul asta;

- Muscat de Birsthal, un hibrid mai nou, rezistent la boli, deci avind un parinte (ori genitor, cum zic specialistii)  un HPD iar celalalt, dupa nume, un soi nobil muscat.

- Phoenix, hibrid intre Bacchus si SV12375, Bacchus fiind la rindul lui o combinatie intre Sylvaner, Riesling si Muller-Thurgau. Da vinuri demiseci ori seci, usor aromate, cu aciditate cam de 7 mai la nord, deci astept o aciditate cam de 6 la noi. Vinul nu prea tare cam 9 grade. Pare o buna alternativa la Bianca, din care nu am mai prins anul asta.

- Helena, despre care stiu doar ca este un hibrid cu unul dintre parinti Traminerul roz. Rezistenta doar corecta la boli il indica a fi un hibrid nobil. Foarte aromat.

- Sieger, un hibrid nobil avind ca parinti Traminerul roz si Madeleine d’Angevine. Varietate foarte dulce si aromata, genereaza vinuri cu aciditate redusa (3-5), tarie 11 grade, se pare ca vinificatorii pretentiosi il utilizeaza in special in cupaje, pentru a aromatiza vinuri cu aciditate mai ridicata.

- Muscat Bleu, hibrid de origine elvetiana, cu parinti ale caror nume nu am reusit inca sa le dibuiesc, in orice caz macar unul dintre ei este un HPD, dat fiind ca soiul este rezistent la boli si cu intretinere redusa. Nume necomercial: Garnier 83/2. Vinzatorul sustine ca ar genera un vin cu miros de violete.

Despre Palatina stiu ca este numai de masa. Celelalte soiuri sunt vinificabile. Regina Viilor si Muscatul de Birsthal sunt doar vinificabile ( adica sa nu ma astept la mai mult de un vin de masa), ca si Muscatul Bleu (sunt curios sa vad cum o fi cu mirosul de violete), iar celelalte soiuri ar trebui sa genereze vinuri mai bune (cred si eu, daca ma uit la parintii lor).

Miine voi face plata externa si sper sa primesc materialul saditor intr-o saptamina-doua. Muscatul de Poloskey l-am si pus, sa vedem cit din el s-o prinde. Cu Dumnezeu, inainte!

 

SUMMIT, POST FESTUM

            Atit de aerisiti si curati au fost Bucurestii cu ocazia summit-ului NATO, incit mi-as fi dorit ca aceasta intilnire sa fi tinut macar 10 ani. Gind la gind cu o doamna functionara a BCR, careia i-am impartasit ideea. Ei, a trecut si asta, de astazi au inceput din nou balamucul, golania si mizeria in ceea ce denumim pompos inima tarii.

            Media din Romania si de aiurea au relatat suficient de detaliat intilnirea, desigur sub prea multe titluri telenovelistice, care in general l-au maximizat pe dl Putin si l-au minimizat pe dl Bush. In ceea ce priveste presedintii poate, in ceea ce priveste tarile lor nu stiu, e mai greu de afirmat. Cam mari procentele din articole ocupate de criticile jurnalistilor cum ca nu au primit ceai si cafea gratuit – sa inteleg ca mogulii de presa nu le dau bani de o cafea – si ca presedintele Senatului nu s-a dus sa prezideze petrecerea jurnalistilor. Scirt Marghioalo, cine o fi fost organizatorul petrecerii? Parlamentul Romaniei cumva? Unele exprimari mediatice romanesti s-au inscris chiar in gustul de mahala, mergind pina la a prezenta excesiv ciocanelele si capul de piept ale unei sotii de presedinte – ca sa ma exprim in termeni macelaresti, pe masura redactorilor care au difuzat imaginile si stirile respective.

            Ce ne ramine, dincolo de toate acestea? Ca de acum lui madam Orez ii putem spune Condoleanta, dat fiind ca marea adunare de la Bucuresti pare a fi cintecul de lebada al regimului Bush. Si ca aceasta intilnire ne-a lasat mai multe intrebari decit raspunsuri. Una dintre ele, mica-mititica, ar fi de ce au roit-o macedonenii atit de ofticati si de ce presedintele Ucrainei si-a mazilit ambasadorii la Berlin si Moscova de indata ce a pasit pe pamint kievean? Ce s-o fi intimplat? Sa fie si alte guverne la fel de fraiere ca si guvernele Romaniei? Angelika ( fetelor, ati vazut sacoul verde-brotacel in care s-a afisat draga de Angelika, amintind cumva de o uniforma de junker de prin 1890?) a zis cu vreo saptamina inainte ca ea si cu francezii nu vor fi cu Ucraina si Georgia acum, iar grecii se tin de mult de capul Macedoniei pe chestiunea denumirii tarii, pentru ca sefii acelor state sa nu-si dea seama cum va fi cu ei la Bucuresti. Or fi crezut acele tari in schimbari de pozitie de ultima clipa, ca la Ploiesti, ca tot e aproape de Bucuresti? Or fi crezut ei ca draga de Angelika este un soi de Tariceanu cu fusta? Ce promisiuni li s-or fi facut? Chestiunea scutului antiracheta a ramas ca acum doi ani, intre ape.

            Cred ca pina la urma nu pot vorbi nici de un succes si nici de un esec al acestei intilniri: fiindca, dincolo de admiterea a doua tari – ceea ce inseamna mai multa infanterie pe teren in contact cu adversarii – totul ramine de jucat, ca si pina acum. Am putea vorbi insa de un mic succes comercial: contracte fara licitatie  in scop organizatoric si, mai ales, o reclama gratuita facuta de dl Bush inghetatei romanesti – daca o fi fost in realitate romaneasca, avem o indelungata traditie in a minti sefii de stat. Sa ne pregatim, deci, sa exportam inghetata garantata de dl Bush.

ZIUA ADEVARURILOR IN LOC DE ZIUA PACALELILOR

            Ziua pacalelilor – 1 aprilie – ne face sa ne dam seama ca noi, romanii, suntem de fapt pacaliti in fiecare zi si asta de zeci de ani, ca fiecare zi este ziua pacalelilor, ca Romania se imparte in citeva mii de pacalitori si douazeci de milioane de pacaliti. Ca niste mici dumnezei ce ajung prin pacaleli, pacalitorii ne tot promit o viata mai buna intr-un apoi mai apropiat – fiindca nu au chiar puteri biblice – adica peste o generatie. Doar ca urmatoarea generatie nu mai este a noastra si cu toate acestea ea ne seamana, va fi si ea tot o generatie de sacrificiu, o generatie a pacalitilor. Poate ca ar trebui sa facem din ziua de 1 aprilie o zi a adevarurilor si macar o zi pe an, in Romania adevarurile sa fie rostite de toti.