ESECUL MEU CU VITA DE VIE

            Am vazut in statisticile blogului ca un numar destul de mare de cititori mi-au parcurs postarea despre vita de vie, in cautarea unor detalii despre unele soiuri. Oameni la fel de dornici ca si mine sa manince o farfurie de struguri crescuti pe linga casa. Lor trebuie sa le spun ca am ratat total in acest an cumpararea de material saditor si iata cum:

            - www.rosafruct.ro: o afacere familiala a sotilor Szepessy de pe linga Aiud. Un material saditor care arata foarte bine, din pepiniera proprie, iar familia Szepessy se poarta frumos cu clientii, desi, la volume ceva mai mari de cumparari, preturile apar un pic cam mari. In aceasta primavara insa, au terminat foarte repede tot ceea ce ma interesa pe mine: efect cumva normal in cazul unei firme care se vede ca se straduieste sa functioneze bine si sa faca o afacere de buna calitate.

            - www.yurta.ro: probabil unul dintre cei mai mari furnizori de material saditor din Romania, daca nu chiar cel mai mare, firma din Sacele, probabil atit cu pepiniera proprie cit si revinzator. Vinzarile catre hipermarketuri au condus insa la alterarea relatiilor cu clientii mai mici, care sunt desconsiderati. Situatia este la fel si daca incerci sa cumperi prin magazinele lor, acolo gasesti doar ceea ce nu ajunge la hipermarketuri, adica mai nimic. Culmea este ca, macar in materie de vita de vie, nici in hipermarketuri nu au livrat cine stie ce interesant. Mi s-a parut o discrepanta intre ceea ce este afisat pe site ca portofoliu de vinzari si ceea ce vind de fapt, listele de produse de pe site aparind ca un portofoliu ideal. Ostilitate in privinta livrarilor prin curier, au pretentia sa te duci pina la ei ori le hipermarketuri. Cumparatorii mai mici ii pot ignora in viitor fara nici o paguba.

            - www.sem-luca.ro: un vinzator interesant din Timisoara, destul de politicos cu clientii mai mici, cu un site dinamic in care se precizeaza repede ce s-a adus si ce s-a epuizat, dar refuzind cu obstinatie livrarile prin curier si cerindu-ti sa te duci personal la ei – si e cam greu sa cheltuiesti cu un drum la Timisoara, transport, hotel, masa, cam tot atit cit cheltuiesti pe materialul saditor cumparat; chiar daca ai banii necesari, te cam blochezi psihologic la costuri auxiliare comparabile cu costul marfii si la ideea de a pierde trei zile pentru o cumparatura. Au fost necesare doua saptamini de discutii ca sa-i conving sa-mi faca o livrare prin curier, dar, dupa inca cinci zile, vazind ca nu se intimpla nimic altceva decit ca din ce in ce mai multe pozitii comandate de mine erau date pe site ca epuizate, le-am scris ca anulez comanda, nu faceam decit sa ne chinuim reciproc.

            Raul  nu a fost totusi total. Intimplarea si cautarile mele au facut sa cunosc doua persoane cu totul deosebite, iar una dintre ele mi-a promis 50 de coarde de Muscat de Poloske. Voi merge saptamina viitoare sa le iau si oi vedea cite se vr prinde.

            Din cele de mai sus, se vede ca, dincolo de faptul ca nu prea stiu ce vind, una dintre marile probleme ale furnizorilor nostri de material saditor cel putin in comertul prin internet este relatia cu clientul mai mic.

            Tot ceea ce am patimit in aceasta primavara m-a facut sa-mi propun sa ma gindesc in vara sa initiez – din toamna- un mic comert prin internet cu material saditor de vita de vie, destinat numai viilor familiale, deci numai clientilor mici, in care sa tin cont de tot ceea ce am constatat pina acum la vinzatori. Ma gindesc ca ar putea fi o chestiune placuta, ca o mica afacere secundara. Ce ziceti, daca voi face asta, atunci veti cumpara de la mine?

UN PROGRAM NUMIT DORINTA

           Proiectul de program in vederea localelor pe care l-am scris – si l-am inaintat conducerii bucurestene a PDL, cu 10 zile in urma - nu a generat nici o reactie.  Probabil ca a fost gasit mult prea prost. Consider ca - facind ceea ce trebuie fata de partidul al carui membru sunt, adica manifestind initiativa si creativitate – este firesc ca, in lipsa oricarei reactii, sa-mi supun singur munca judecatii publice, prin afisarea documentului si punerea continutului sau la dispozitie oricarui partid ori persoane care l-ar putea gasi interesant. Este un document inca in forma primara, care desigur ca este criticabil. Cred insa ca il veti gasi ca fiind un document de buna calitate.

opbuc.doc

SUMMITUL NATO, TICHIA NOASTRA DE MARGARITAR

            Motto: Noi traim numai din simulari! (Adrian Boeru) 

            In principiu, adunarea NATO de la Bucuresti nu ar fi mare scofala: de obicei, la toate marile intruniri lucrurile sunt puse la punct dinainte, iar liderii vin ca sa dea greutate, sa mai discute niste detalii, ori sa se salute, sa dea anumite sensuri, sa se pozeze, sa tina discursuri, sa semneze niste hirtii, sa netezeasca eventuale dezacorduri punctuale si sa chefuiasca impreuna. Principala problema a unui summit este deci sa fie gasiti fraierii care sa dea banii si sa-si faca deranj prin casa pentru organizare, pentru ca invitatii sa bea si sa manince si sa se simta bine, iar totul sa fie cu antren. Ca la orice chef, gazda osteneste pina nu mai poate, ca sa-i serveasca pe toti, apoi se apuca de strins gunoaiele si de evaluat pagubele – covorul patat, vasele sparte – juruindu-se ca nu va mai face niciodata prostia de a repeta gestul, mai ales ca se vor gasi intotdeauna si niste musafiri care sa se apuce sa propage cirteli.

            Cam asa si cu Romania si summitul: Romania va plati din greu pentru un filmulet de 5 minute cu zeci de capi ai unor state straine – care va aparea pe Youtube inca inainte de a apuca sa-l dea televiziunile – pentru ca acesti capi sa zimbeasca cu toleranta la gafele prezidentiale care fara indoiala ca nu vor lipsi, pentru ca premierul roman sa-si scoata iar din garderoba aerele boieresti si sa-si dea la gioale pe sub masa cu seful statului, pentru ca ministrul nostru de externe sa poata rosti good point intr-un environment extins si sa-si poata examina unghiile in vazul a mai mult decit un rege.

            Va plati 25 de milioane de euro costuri directe si inca vreo 100 de milioane de euro costuri indirecte – fiindca zilele de lucru pierdute vor fi recuperate romaneste, adica vor fi semnate condicile si atit. Iar presa straina ne numara deja weceurile, de mult ce este interesata de partea politica a evenimentului.

            Pentru lumea politica romaneasca, summitul pare a fi insa o piatra de hotar: decizii politice interne, cum ar fi candidaturi la locale, dar si altele sunt aminate pina dupa summit. Ciinii sunt scosi din Capitala si bine ca macar raminem noi, oamenii, pina nu ii vine cuiva ideea sa lase orasul cu totul pustiu, pentru ca nimic sa nu perturbe meetingul fruntasilor globali. Au fost aduse atitea forte in Bucuresti incit inevitabil vor ajunge sa se incurce unele pe altele, fara a mai fi nevoie de vreo contributie a cetatenilor.

            La Neptun se mai pune la cale o trilaterala, daca nu trei bilaterale. Dnii Bush si Putin vor incerca sa se puna de acord inaintea marii adunari din Bucuresti pentru ca nimic sa nu intunece evenimentul si sarmalele sa nu se opreasca in gitlejuri la auzul unor vorbe nepotrivite. Sa vedem daca dnii Bush si Putin il vor primi si pe dl Basescu pentru a tacea in timp ce ei vor vorbi, ori daca dl Basescu va trebui sa stea ascuns dupa tufis. Dl Bush va face o vizita absolut surprinzatoare – nimeni nu se va astepta la asta, va fi ceva absolut spontan si imprevizibil – la baza americana din apropiere, mai ales daca dl Putin nu va veni la Neptun ori la Bucuresti, fiindca timpul trebuie umplut cu ceva, iar sfaturile catre presedintele nostru nu vor lua mai mult de cinci minute, asta acceptind ideea ca dl Bush ar putea vorbi cinci minute coerent, iar dl Basescu ar putea asculta cinci minute fara sa faca vreo gafa. Marele Licurici la Neptun si inca in extrasezon este totusi o chestie, bine macar ca tarifele sunt mai mici. Poate ca, daca va veni dl Putin, atunci dl presedinte va incerca sa dreaga busuiocul in relatiile cu rusii: nu de alta, dar dl Putin va continua sa conduca, in timp ce dl Bush se va cufunda in adincurile faptului divers. Cu dl Obama nu se stie, iar de dna Clinton s-ar putea sa auzim ca si ei ii place sa fumeze trabuce si ma tem ca nici un trabuc nu va fi al dlui Basescu.

            Se pare ca si dl Voronin ar dori sa vina la summit, pentru a ne spune in moldoveneasca sa care pe plan international este rusa, ca a venit sa anunte NATO ca pe el sa nu conteze – si desigur sa ne amintesca cum ca stramosul sau Stefan cel Mare a cucerit de doua ori Bucurestii. In mod normal, la porcariile debitate si instigate de dl Voronin la adresa Romaniei, ar trebui ca el sa nu fie primit, dar venind el in trena dlui Putin, cine mai stie, s-ar putea sa inghitim hapul, spre satisfactia fostului militian sovietic.

            Spre scandalizarea mediei, citiva activisti anti-NATO nu au fost primiti in Romania spre a milita contra summitului. Au dreptate organele noastre: ce ne trebuie noua activisti straini, cind putem imbraca in blue jeans si camasi cirpite doua-trei sute de baieti de-ai nostri care sa simuleze o demonstratie si o incaierare cu politia, pentru a creste in mod controlat ratingul si audienta evenimentului? Voi incerca sa privesc cu atentie scrierile anarhiste aparute pe peretii imobilelor: nu cumva si acum scrie Ciausescu in loc de Ceausescu? Vorba aia, am simulat noi o revolutie si nu ne-om pricepe sa simulam o amarita de demonstratie? Ca noi romanii traim numai din simulari!

VANGHELE, VANGHELE, FRUMOASELE NOSTRU VANGHELE

            O chemare noua PSD strabate / Sa ia Vanghelie o jumatate (plus unu-  din voturi)! Mai intii nu mi-a venit sa cred, cind am auzit stirea. Uite ca pesedistii o facura si pe asta. M-am uitat pe diverse site-uri de ziare, incercind sa gasesc nuante ale stirii. Am mai dat si de o declaratie ca dl Oprescu ar face bine sa se abtina de la a candida ca independent, pentru a nu canibaliza voturile dlui Vanghelie. Aoleu! Primul gind a fost sa merg pina la magazin sa-mi iau o sticla de Muscat de Cricova si sa o beau toata: astea sunt stiri pe care sa le citesti la betie. Atunci ele ar putea avea logica lor, logica omului beat.

            Dupa aceea, in timp ce dreapta politica dadea usoare semna de jubilatie, am inceput sa ma gindesc un pic. Mai intii, oricit ar fi fost dat de sigur evenimentul, el nu avea girul biroului executiv al pesedistilor. Mai al doilea, era rodul unor cuvinte ale dlui Geoana, care ii aprobase verbal dlui Vanghelie o intentie marturisita a acestuia. Mai al treilea, sa ma uit nitel dintr-un oarecare trecut incoace, sub aspectul mediatic al dlui Vanghelie: o intreaga media se intrece a comenta stilul de exprimare al dlui Vanghelie; care este, almanahe, tind sa devina expresii uzuale in limba romana mediatica, egalate numai de proaspatul plural succesuri. Totusi, dincolo de aceste gazoase bule mediatice, media tace asupra unui aspect si anume afacerile dlui Vanghelie. Cu niste ani in urma afacerile dlui Vanghelie erau sub lupa mediatica: magazinul Bucuresti, etc. De la un moment incolo, media a tacut brusc asupra acestui aspect: ceva-ceva cu nu multe saptamini in urma despre niste firme neplatite de primarul Vanghelie si cam atit. In rest, spuma de sampanie despre exprimarile pitoresti vangheliene, declaratii ale acestuia despre cum se urca el cu genunchii pe beregatile colegilor de partid si ceva relatari mai serioase despre puciurile prin care dl Vanghelie s-a inscaunat in fruntea pesedistilor bucuresteni; spargerea si invadarea biroului lui DIP si o tentativa – cit pe aici sa reuseasca si chiar reusita intr-un anume fel – de a-l matrasi pe dl Oprescu in lipsa acestuia. Din cind in cind aprecieri dispretuitoare asupra stiintei de a fura a guvernelor aliat si penelist si amenintari la adresa unor colegi de partid specifice unui gide politic. Ce pact o fi incheiat dl Vanghelie cu media de s-a instaurat o liniste aproape totala asupra activitatilor sale economice? Sa nu mai intreprinda dl Vanghelie nimic pe acest plan? Greu de crezut. Si o fi oare un pact cu media ori cu cineva mai presus de media?

            In alta ordine de idei, dl Geoana, oricit i-ar fi dezamagit el pe pesedisti ca presedinte al partidului, a fost totusi in diplomatie; cite ceva trebuie sa fi invatat el pe acolo, fie si lautareste. Urmare, il poate aproba in particular pe dl Vanghelie – ori Vanghele, daca ar fi sa respectam pronuntia dlui Oprescu – lasind eventual ca biroul permanent sa-l contrazica. In acest caz, supararea dlui Vanghelie se va revarsa pe biroul permanent si nu pe presedintele pesedistilor.

            O intrebare pe care mi-o pun este cum l-ar afecta pe dl Vanghelie un esec la locale. Pe de o parte, un esec al dlui Vanghelie ar trebui sa-i provoace alungarea din fruntea pesedistilor bucuresteni. Pe de alta, dl Vanghelie pare a controla cu destula fermitate particulara organizatie bucuresteana. Lucrurile ar putea depinde si de valoarea concreta a procentelor obtinute, fiindca procentele respective influenteaza si numarul consilierilor municipali. In mod normal si dl Vanghelie ar trebui sa-si puna aceeasi intrebare.

            In ciuda electoratului bucurestean care l-a votat in doua rinduri pe dl Basescu pe post de primar, ca expresie a unui om in care se regaseste cu bune si cu mai multe rele, nu cred ca bucurestenii ar rezona chiar la persoana dlui Vanghelie. De aceea cred ca mai degraba dl Vanghelie ar canibaliza voturile dlui Oprescu decit invers.

            Ramine sa vedem ce va decide conclavul pesedist de virf, intrunirea se anunta interesanta si cu suspans. Este totusi un moment delicat, pesedistii par a nu avea totusi un om pregatit pentru Bucuresti. Dl Vanghelie este cum este, dl Oprescu pare a se gindi sa candideze mai degraba pentru altii decit pentru el insusi, dl Ponta pare a fi inca in stadiul de gluma politica.           

MI-A TRECUT BRATUL, SA MOARA DUSMANII MEI!

            Cu toate ca am mai intervenit cind si cind pe cite un blog in perioada in care am avut dureri de brat si in care cu mare greu puteam rezista citeva minute la masa ori la tastatura, aceasta perioada necesara vindecarii a avut un efect destul de putin asteptat: m-a facut sa-mi dispara aplecarea catre politica. Va fi o chestiune pasagera, o stiu bine, totusi daca nu era tulburatoarea descoperire printre casetele mele a uneia – cum o fi ajuns la mine? – cu o inregistrare de la o sedinta a consiliului de onoare al PNL, care punea in discutie sub sefia lui Quintus - dumnezeule, un nenorocit de Coifan – onoarea inimosului liberal roman Ionescu-Calinesti, probabil ca as fi binecuvintat cele trei saptamini de dureri, care m-au facut ca aproape sa nu mai imi pese. Mi-am adus din nou aminte cu involburare si furie de razboiul interliberal.

            Din motive destul de ciudate, am ajuns ca in aceasta perioada, in afara timpului necesar cistigarii chiflei zilnice, sa arunc o privire peste muzica veche. Ca meloman, chestiunea a ajuns sa ma atraga si mai ales ideea ca in muzica nu exista de fapt un trecut, un prezent si un viitor foarte clar definite: trecutul se poate strecura oricind in viitor, sub scriitura unor compozitori cu suficient talent si stiinta de carte.

           Se pare ca primul compozitor inregistrat oficial (in sensul ca a ramas dupa el numele si o scriitura, nu putem vorbi de partituri in sensul de azi la vremea respectiva) a fost, pe la anul 995, Wipo de Burgundia. Acest nume nu ar da rau nici astazi, dar ca nume de DJ ori ca nume de cintaret de R&B. Piesa care a ramas dupa el, Victimae Paschali Laudes, nu suna nemaipomenit astazi, totusi am ramas cu senzatia ca o parte din materialul sonor a fost folosit, un pic prelucrat, de Orff intr-unul dintre cintecele din Carmina Burana. Pentru Hildegard von Birgen, compozitoare de pe la anul 1098, am facut o adevarata pasiune: mai ca-mi venea sa fac un fan-club; am descoperit o linie de un mileniu, care duce de la Hildegard von Birgen direct la Irina Odagescu-Tutuianu; melodii cuceritor de frumoase, clar si bine scrise, cu o usoara disperare simtita in ele, ca si la excelenta noastra muziciana. Am parcurs apoi cite ceva din cintecele gregoriene, incercind totodata sa gasesc citeva cintece vechi din crestinismul rasaritean. In ceea ce a devenit ortodoxie se pare ca se mai pastreaza si se cinta ceva de pe la anii 700 (am gasit un superb Aleluia care cred ca e de pe atunci) insa m-am confruntat si cu imprecizia discografica: este o adevarata crima sa atasezi unui grup de 15 cintece expresia “din secolele VIII-XII” ori ” din secolele XV-XVII” si in loc de o datare pe piese si sa mai incluzi si un cintec religios in care textul se refera la patrie, adica e clar din anii nostri. Cu mare surprindere am descoperit ciudate asemanari melodice intre un cintec din vestul Europei de pe la 1200 si un colind maramuresan care este astazi destul de prezent pe CD-urile care se pun la noi de Craciun. Cred ca ar fi cazul sa reconsideram raportul dintre cultura populara si cultura culta la romani. Si din motive politice, in Romania s-a batut prea mult ideea pe cultura populara si folclor si a fost minimizata cultura culta care fara indoiala a existat si la noi in aceeasi masura ca si in vestul european. Din acest punct de vedere, merita citita si cartea dlui Sorin Th. Botnaru “Toma Alimos – Un cintec aristocratic din secolul al XVI-lea”. Am trimis un mesaj e-mail catre Abatia din Solesmes, cei mai buni din lume in cintul gregorian si i-am rugat sa-mi trimita 2-3 cintece interpretate de ei, pina cind voi gasi resurse pentru a le cumpara discurile. Inca nu mi-au trimis cintecele, dar mi-au trimis un raspuns incurajator, in care mi-au spus sa astept nitel. In sfirsit, m-am delectat cu reflexe gregoriene in cintece moderne si am facut o adevarata pasiune pentru piesa Join Me, interpretata de Masters of Gregorian Chant: ca incercat meloman, gasesc citeva cusururi sopranei, dar piesa este realmente una foarte frumoasa si bine scrisa. Imi voi edita citeva CD-uri cu ceea ce am gasit pina acum, cu regretul ca acest format de blog nu-mi permite sa atasez MP3-uri. Dupa care voi trece mai departe, la secolele urmatoare. Ah, a propos de secolele urmatoare: am gasit pe undeva un cintec compus de Henric al VIII-lea Tudor: se pare ca intre doua taieri de neveste omul se ocupa si cu creatia muzicala.

            Imi va reveni si gustul pentru politica. Dar pina atunci, dnii Basescu si Tariceanu nu au decit sa se spurce cit or vrea, iar PDL sa se uite cum o vrea la documentul scris de mine pentru ei. Pina una – alta, nici unul dintre ei nu valoreaza pentru mine cit valoreaza Hildegard von Birgen. Desi, daca Henric al VIII-lea compunea printre executii, cine stie intre ce activitati compunea superba Hilde?

M-AU AJUNS BLESTEMELE CITITORILOR!

            M-au ajuns blestemele cititorilor! M-am ales cu o problema reumatica ori cu o nevralgie la incheieturile bratului sting, incit mai bine de o saptamina practic nu am reusit sa tin mina pe masa ori pe tastatura ca sa scriu. Acum am inceput sa ma mai descurc cit de cit, desi – in sensul propriu – scriu cu durere si nu o data ma doare in cot. Asta e: mai iau pilule, mai stau la caldura. Ma tratez si eu cum pot ca unul care a fost tot timpul pe post de guvernat.