UN AN NOU 2008 FERICIT! LA MULTI ANI!

Plugusor potrivit pentru a fi rostit de guvernantii Romaniei:

 

PLUGUSOR DIN TARA DE SUS

Aho, aho, de Anul nou,

Ca gaina n-are ou!

Nici cocosul n-are gusa.

Da-mi un leusor, matusa,

Ca de nu te string in usa!

Ada, baba, ici colacul,

Ca de nu iti ar si pragul!

Cata bani, matusa,-n grinda,

Ca de nu iti ar si-n tinda!

Cauta colaci frumosi,

Ca ni-s boii cam nervosi

Si de-oi da in ei cu biciul

Iti darim si prichiciul!

Ada niste sorcoveti,

Ca-ti aram pe sub pareti!

Ada niste irmilici,

Ca suntem si noi calici!

Frunzulita de trifoi,

Ia mai dati cu biciu-n boi!

Hai, hai!!

Iara voi, mai flacaoani,

Derebedei si mocofani,

Dati in cap la boi sa steie,

Ca mi-au rupt sapte resteie

Si m-au calcat pe calciie,

C-am trecut o vale-adinca

Si-am uitat sa pun cioflinca!

Frunzulita de trifoi,

Opriti boii, mai flacai!

Aho! Aho! Ahoo!!!

  

Si un descintec, cadou pentru bloggeritele care vor sa devina si mai frumoase:

 

DESCINTEC CA SA FIE FATA FRUMOASA

(in noaptea de Sfintul Gheorghe, fata sta goala, cu grija sa n-o vada cineva, sub un zarzar tinar, proaspat inflorit. Il scutura peste ea si spune.)

 

Pomule,

Sfintule,

Frumosule,

Curatule,

Induratule,

Scutura-te peste mine,

Lasa-te peste mine,

Culca-te peste mine,

Leapada-ti peste mine florile tale,

Lumina ta,

Bucuria ta,

Mirosul tau,

Curatenia ta!

 

( apoi il scutura tare de trei ori peste dinsa, spunind.)

 

Sfinte Gheorghe, scutura-te peste mine!

Sfinte Gheorghe, scutura-te peste mine!

Sfinte Gheorghe, scutura-te peste mine!

 

( dupa acest ritual, se imbraca cu camasa de in sau de cinepa pregatita in mod special si fuge in casa tot cu grija mare ca sa n-o vada nimeni. Daca o vede cineva vraja isi pierde puterea.)

   

UN ACCIDENT PE OTOPENI SI O INGRIJORARE

            In penuria de stiri din preajma sarbatorilor, accidentul aviatic de pe Otopeni a fost pe larg si in detaliu mediatizat. Pe scurt, un avion Tarom B-737 intilneste pe pista, la decolare, o masina cu un echipaj de intretinere a balizelor luminoase. Totul pe ceata, la o vizibilitate redusa. Informatiile de pina acum arata ca prezenta operatorilor de intretinere pe pista este permisa in conditii de comunicare cu turnul de control. Adica, cei din turnul de control ar fi trebuit sa anunte membrii echipei de intretinere ca un avion urma sa decoleze si sa le ceara sa paraseasca pista. Fie ca aceasta comunicare nu s-a produs, fie ca ea a fost ignorata. Comunicarea putea sa nu se produca din motive tehnice – o proasta functionare a telecomunicatiilor – ori umane: un moment de uitare, poate unul de delasare, poate un paharel baut de sarbatori. Ignorarea comunicarii se putea face din aceleasi motive umane. Maiestria echipajului, dar si norocul, au salvat situatia – si au evitat producerea a 117 noi oportunitati de a se elibera locuri bine platite, prin decesul pasagerilor – desi cred ca discrepanta dintre datele oficiale de vizibilitate – 250m – si distanta la care capitanul avionului declara ca a vazut masina pe pista – 100m – ar putea pune in evidenta o stare de superficialitate in ceea ce priveste observarea exteriorului pe parcursul decolarii. Dar aici intervin destui factori subiectivi, printre care si culoarea masinii de interventie.

            Dincolo de concluziile care vor fi trase si de masurile care vor fi luate pentru viitor, poate chiar in procedurile internationale, este de remarcat ca o supraveghere a pistelor aeroportului ar fi oferit mari sanse ca accidentul sa fie evitat. De regula, supravegherea pistei se face fie de catre aeroport, fie prin contractul de securitate pe care orice aeroport il incheie fie cu guvernul fie cu o societate specializata. Se pare ca la Otopeni aceasta practica nu a functionat, desi un echipament care sa supravegheze pistele zi/noapte in orice conditii meteo, inclusiv ceata, ploaie, ninsoare, nu depaseste in cost 2 miimi din pretul unui avion B-737. In plus, un astfel de echipament ajuta la prevenirea patrunderii pe pista a diversilor intrusi care pot plasa acolo diverse obiecte care pot fi absorbite in motor, ori, antrenate de curentii de aer de la decolare, pot lovi fatal avionul – sa ne amintim de motivul destul de recent al accidentului Concorde, o lovitura produsa de o piesa caziuta de la un avion decolat anterior. Indiferent ce va constata comisia de ancheta, una dintre concluzii este menita sa ne dea fiori: aeroportul Otopeni este insuficient protejat de atacurile teroriste realizate prin intruziuni pe piste. In imaginile atasate puteti vedea un echipament de supraveghere zi/noapte – camera TV jumelata cu camera de imagine termala – in orice conditii meteo, si imagini termale vazute cu aceasta camera.

            Dl Orban, dupa accidentele de pe autostrazile nedezapezite din vina lui si dupa propriul accident, infrunta acum o noua criza, fiindca acest accident nu are cum sa nu fie tratat si din punct de vedere politic, invocindu-se o indolenta in transporturi care ar putea pleca de la insusi ministrul. Dl Orban se va salva probabil taind citeva capete, totusi imaginea ca el este un ministru sub care se pot pierde vieti in mod gratuit ramine, fiindca aceasta imagine pare a fi una reala si exacta.

BENAZIR BHUTTO

            Benazir Bhutto: din familie buna, fara griji materiale. Studii la Oxford. Tatal, fost prim-ministru, executat. Doi frati asasinati. Trei copii. Sotul, incarcerat pentru 8 ani. De doua ori prim-ministru in Pakistan. Sefa de partid membru al Internationalei Socialiste, dar premiata de Internationala Liberala. A scris carti si s-au scris desprea ea carti. Acuzatii de coruptie din patru tari: Elvetia, Polonia, Franta si Spania. Exil. Glorie si dezastru. Destul cit sa-ti iei lumea in cap si sa renunti la politica. Nu. Intoarcere in Pakistan. Participare in alegeri. Asasinata.

            De la o asemenea distanta si printre secretele mondiale, nu vom afla niciodata cu adevarat de ce a fost asasinata Benazir Bhutto. Nici de ce i-a fost masacrata, in timp, familia. Ne vom da cu greu seama si de ce pakistanezii au ridicat-o de atitea ori cu entuziasm din prabusiri care pareau definitive.

            Ne dam insa seama ce inseamna adevaratul om politic: orgoliu, viziune si tel, curaj, pe care doar moartea le poate opri. Evoluind intr-o tara in care politica inseamna singe, Benazir Bhutto a sfirsit prin a-si plati politica, cu singele. Sa o omagiem pentru asta. Sa ne mai intrebam ce ar fi facut, in aceleasi situatii din viata ei, un politician roman?

DL BASESCU, IMPREVIZIBILUL PREVIZIBIL

            Credeam ca sfirsitul de an va fi unul linistit in Romania in ceea ce priveste evenimentele politice, dar nu a fost chiar asa: presedintele Basescu a anuntat ca va condamna pactul Ribentropp – Molotov in 2008. De regula, aceasta maniera de comportament, care in aparenta inseamna enuntarea unor promisiuni si apoi respectarea – ori nerespectarea – lor, stirneste confuzie, fiindca presedintele nu prea ofera de la bun inceput ratiuni ori obiective si, in timp ce lumea noastra politica isi bate capul spre a le determina, presedintele mai da o lovitura politica profitind de starea de confuzie creata mai degraba cu voia lui decit fara voie.
            De aceasta data insa, lumea politica romaneasca nu a mai reactionat asa cum ne obisnuisem: poate din motive de mate pline de sarbatori, poate pentru ca a inceput sa cunoasca felul de a fi al presedintelui si a inceput sa nu se mai arunce la toate cirligele sale. Nici autointitulata societate civila nu a mai lansat strigatele de odinioara: ‘Mi se pare firesc!’, ‘Asa e!’, ‘Bravo!’,‘Basescu are dreptate!’. Poate tot din motive de digestie dupa consum de caltabosi, poate din motive de dl Pirvulescu, poate neavind chef sa sprinteze pe o cale la capatul careia s-ar putea afla o putere mai mare decit cea prezidentiala.

           Unicele reactii mai importante au fost mai intii o postare pe blog si apoi un articol, ambele ale dlui Nastase, in care fostul premier al tarii si presedinte al pesedistilor face doar doua lucruri: ii aminteste presedintelui ca Romania a mai condamnat pactul Ribentropp-Molotov in 1991, deci acum ceva mai bine de 16 ani si il ironizeaza puternic pe presedinte pentru intentia de condamnare anuntata. Cel mai important, nici dl Nastase nu se arunca in speculatii ori consideratii privind ratiunile si scopurile. O replica foarte corecta politic.

            Desi au trecut citeva zile, nici o pozitionare notabila pe subiect din partea fortelor politice sustinatoare ale presedintelui, forte care probabil prefera sa considere faptul ca rod al unui apanaj strict prezidential. O formula de a-l lasa pe presedinte singur in aceasta intreprindere.

            Toate cele de mai sus infiripeaza ideea ca s-ar putea ca imprevizibilul presedinte Basescu sa fi devenit previzibil: departe de a intra in agitatie, lumea politica romaneasca intra in asteptare, aratind un alt tip de reactie la vorbele si faptele prezidentiale.

            Eu nu fac insa parte nici din lumea buna politica, nici nu sunt de calibrul dlui Nastase si – desi nu sunt militar ori preot – nu ma pot considera membru al asa-zisei societati civile care s-a autouns la noi. Asa incit nu evit sa ma agat in cirligul prezidential si sa speculez nitel asupra gestului dlui Basescu. In primul rind, la chestiuni teritoriale nu ne putem gindi: Romania nu are nici pe departe forta de a revendica teritorii; pe de alta parte, apartenenta la UE si la NATO ne-ar impiedica sa facem asta chiar daca am avea forta necesara, fiindca nu putem angrena in stari conflictuale aceste organisme; nici cetatenii din Republica Moldova nu mai doresc reunirea cu Romania, dovada ca specificatia respectiva a cam disparut din programele partidelor unioniste de acolo, formula de dorinta a apartenentei comune la UE si NATO, inlocuitoare programatica a unui act unionist, fiind mai degraba o formula de ‘ajutati-ne voi acum, ca ne vedem noi de treaba dupa’; firesc intr-un fel, deoarece UE si NATO au o alta capacitate de protectie si o alta oferta de oportunitati, iar Chisinaul, in perspectiva ca actualele tari sa devina un fel de districte statale ale Europei, nu are motive de a dori o subordonare fata de Bucuresti. Pe un alt plan, Ucraina nu-si face nici un scrupul pentru a pastra teritoriile primite cadou din partea Moscovei. Pe un astfel de drum, dl Basescu nici nu prea s-ar simti in largul sau, fiind membru al guvernului in timpul caruia presedintele Constantinescu a semnat pentru prima oara in istoria statului roman o cedare de teritoriu istoric romanesc, ma refer nu doar la Insula Serpilor; eu unul nu am auzit nici un protest de la nici un ministru de atunci.

            Ar mai putea fi vorba de un fel de raspuns la atacurile devenite zilnice de la Chisinau si de atitudinea inflexibila a Kievului. Presedintele ucrainean a venit la Bucuresti ca sa spuna ca ii doare in cot de Romania. Cu Ucraina, Romania are un proces. Cu Republica Moldova, proiectatul tratat este in impas, iar dl Basescu are de-a face cu un domn Voronin pe de o parte calcat pe coada fiindca Romania contribuie din plin la europenizarea locuitorilor din Basarabia prin programul de vize – ceea ce pune sub un mare semn de intrebare viitorul pro rusesc al teritoriului respectiv – pe de alta parte fericit ca nu si-a mai impartit vinul din recolta 2007 cu presedintele Romaniei. Ar mai putea fi vorba de o incercare de a reintra in carti in chestiunea transnistreana. Totusi amenintarea cu condamnarea pactului este una subtirica, din moment ce tarile de la est de Prut prefera sa ia in seama realitatile de acum decit pe cele din tragicii ani 1939-1945.

            Sa nu uit sa ma gindesc si la faptul ca am putea avea de-a face cu o noua actiune de genul celei a condamnarii comunismului, adica un grup de asa-zisi cercetatori condusi neaparat de urmasul unui stalinist care a aplaudat si inaltat pactul in slavi, sa ne demonstreze noua stiintific – prin scrierea unui asa zis studiu pentru citit in parlament – ca acest pact a fost pentru romani cih, nasol, caca, eventual sa-i condamne din nou pe comunistii de sub Ceausescu si pentru pact si poate sa-si si scuipe parintii stalinisti, totul pentru lei noi.

            Ar putea fi si o simpla actiune de imagine prezidentiala, ori de o lipsa de profesionalism a unor consilieri prezidentiali, care fie ca au uitat de intimplarea din 1991, fie considera ca si dreapta politica are dreptul si datoria de a initia o condamnare a pactului. Nici o simpla tema electorala propusa pentru 2008 nu e de exlus.
            Oricare ar fi ratiunile si scopul, avem de-a face cu o incercare de umflare a muschilor unei Romanii careia tocmai muschii ii lipsesc. Dar politicienii nu se pot plinge: au Romania pe care ei au creat-o si sa nu se mire ca Romania este tratata ca un nimic in afacerile internationale serioase, adica asa cum este, fiindca ei au facut din Romania un nimic.
            In orice caz, sper ca anuntata actiune prezidentiala sa aiba alte ratiuni si scopuri decit cele pe care mi le-as putea imagina eu, fiindca dl Basescu ar putea demonstra ca merita sa fie presedinte mai mult decit oricare simplu cetatean. Iar presedintele si-ar pastra aura de imprevizibilitate.

UNDE SUNT BLOGURILE POLITICIENILOR DE DREAPTA?

            Am vazut ca nu e foarte usor sa-ti intocmesti un blogroll mai ales pe domeniul politic. Una este sa intri pe blogul unui politician si sa-l aprobi ori sa-l dezaprobi, sa-l lauzi ori sa-l injuri si alta este gestul, care pare mai simplu, de a sintetiza intreg blogul respectiv printr-un link spre acesta. Fara a fi coplesitor, apare un sentiment de responsabilitate : fac bine ceea ce fac ? Nu gresesc oare facind o trimitere spre un anumit blog ?

            Am incercat sa intocmesc un blogroll echilibrat, in care - alaturi de citeva trimiteri catre bloguri care, fara a fi neaparat politice, mi s-au parut a fi bune - sa se afle linkuri catre blogurile unor politicieni importanti atit din zona stingii cit si din zona dreptei. Spre surpriza mea neplacuta – eu fiind un om de dreapta si sustin ca asta in mod natural, prin felul meu de a fi – am vazut ca tocmai politicieni marcanti ai dreptei nu au bloguri, in timp ce politicienii stingii sunt incomparabil mai prezenti si mai activi in aceasta formula mediatica. Lucru cu atit mai surprinzator cu cit blogul este un spatiu al dialogului personal, iar dreapta pune un declarat accent pe pretuirea individului.

             Ceea ce m-a amuzat in acest proces de cautare si listare a blogurilor politicienilor marcanti in blogroll a fost ca am constatat cit de bine se transfera personalitatea dinspre politician spre blogul sau. In ordine alfabetica, blogul dlui Nastase este cel mai flexibil : deschis spre dialog, dl Nastase ne prezinta o mare putere de a indura criticile – si laudele – dar contraataca din cind in cind intepator. Si pe blog, dl Iliescu este mai greu de apucat ; formulari mai putin sclipitoare ca ale dlui Nastase, dar in care valentele limbajului mai simplu si mai sablon – in ciuda criticilor legate de limbajul de lemn, politicienii cunosc valoarea limbajului sablon, dealtfel fiecare profesie isi are limbajul sau standard, de lemn – sunt ridicate foarte sus. Blogul dlui Geoana este mai teapan, mai oficial, ca un semn ca dl Geoana ar dori sa ne arate ca el este presedintele pesedistilor chiar si cind e in pijama. De regula, astfel de insistente subintelese tradeaza o stare de nesiguranta. In sfirsit, blogul dlui Basescu – care este prezentat ca blog prin numele fisierului dar care este in fapt un forum – il reflecta din plin pe presedinte : in capul paginii, presedintele inca mai este reprezentat cu matura rosie in mina – oare de ce rosie – nu da nici unui corespondent vreun raspuns, iar exprimarile participantilor de acolo sunt foarte directe. Cam putin pentru dreapta : dl Stolojan ? dl Boc ? dl Blaga ? dl Stoica ? Dumneavoastra nimic?

CU CINE COMUNICAM PE BLOGURILE POLITICIENILOR?

            M-am decis sa profit de zilele ceva mai libere de Sarbatori ca sa schimb infatisarea blogului. Iata, o puteti vedea pe cea noua : este aceeasi Marie, dar purtind o cu totul alta palarie. Am speranta ca va place mai mult asa si ii multumesc anonimului cu nickul Quentin pentru thema propusa public si pe care am preluat-o si am si speranta ca va place muzica lui Satie care a devenit marca sonora a blogului meu.

            Si daca tot pornisem sa acumulez cunostinte primare despre tehnica blogurilor, am parcurs si vreo citeva blogrolluri ale unor bloggeri consacrati. O prima si neplacuta surpriza : o parte din linkuri nu mai duc nicaieri, un semn ca bloggerii consacrati nu prea folosesc linkurile recomandate chiar de ei. In trecere, am aflat ca o doamna blogger afirma ca a facut icre de stiuca, ceea ce suna destul de curios, dar citi dintre noi nu scapa cite o fraza dubioasa sub presiunea timpului ? Si eu am reusit recent o fraza, la adresa unui remarcabil politician roman, fraza pe care am dorit-o  laudativa dar care mi-a iesit de-a dreptul sinistra.

            Intrebarile cele mai mari mi le-am pus insa dupa ce am vizitat blogul unei alte doamne, fruntasa a PSD. Acolo, cea mai recenta postare informa despre inchiderea blogului din motive financiare si era semnata : Autorul. Mai intii m-am luminat la fata, constatind ca gindesc corect : secretul bunastarii in Romania este guvernarea, cum nu mai esti la guvernare cum incepi sa chitai dupa bani. Nici o treaba ca unii ar fi mai dotati ca altii in privinta realizarii bunastarii, totul este sa ajungi la cascaval si sa rontai acolo cit mai mult. Cu ocazia asta m-am lamurit ca sunt si eu un om normal, daca n-am fost niciodata printre guvernanti este firesc sa fiu un om cu banii numarati. Apoi m-am intrebat : dar de ce se invoca jena financiara pe un blog gratuit ? Si de ce anuntul e semnat autorul, daca blogul e al unei doamne ? Sa fie oare ca intr-un vechi banc cu Harap Alb si Spinul ? Si mi-am oferit un raspuns : blogul da, dar scrierea si intretinerea lui poate ca nu. Si asa mi s-a destramat ideea in care credeam, aceea ca politicienii nostri se preocupa ei insisi de calculator si de comunicarea cu lumea, macar in ceea ce se refera la scrierea proprilor postari si la raspunsurile catre comentatori. Ca or fi invatat si ei sa faca un click pe butonul Publica. Si dintr-o data imaginea frumoasa a unor politicieni progresisti si preocupati sa discute ei insisi cu publicul cititor si comentator mi s-a destramat, lasind loc uneia hide : in timp ce noi credem ca dialogam in spatiul virtual cu politicienii preferati si ca ei cerceteza ecranele spre a ne afla ei insisi gindurile, de fapt acesti politicieni isi vad de treaba lor, se distreaza ori alearga dupa parale, in timp ce oameni platiti se ocupa spre a crea senzatia unui contact direct cu publicul din lumea virtuala, spre a crea holograme reprezentind politicieni umani si caldurosi, consumind din timpul lor pretios pentru a comunica direct cu vulgul. Oare postarile lor or fi scrise de ei insisi ? Oare raspunsurile pe care le primim la comentarii sunt ale lor ori ale echipelor de asistenti ?

CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI!

            Le sunt adinc recunoscator celor care au vizitat modestul meu blog si mi-au citit textele pe care le-am produs, consumind un timp pe care l-ar fi putut folosi altfel.. Le urez din inima Craciun Fericit si La Multi Ani, le urez un an 2008 fericit si cu realizari importante.

DUMNEZEUL SOFERILOR A FACUT DREPTATE

Ca sa nu acord accidentului provocat de dl Orban mai multa importanta decit o are: imaginile difuzate de televiziuni sugereaza destul de clar ca dl Orban, coborind pe sosea cu un Audi dinspre dealul Cotrocenilor, a incercat sa evite ceva pe o trecere de pietoni, pe ninsoare, drept care a intrat intr-un derapaj din care sistemul de stabilitate al masinii nu l-a putut scoate si s-a proptit intr-un Matiz, care parea sa fie chiar parcat pe trotuar. Ca pe trecerea de pietoni s-o fi aflat celebrul ciine atit de des invocat la politia rutiera ori domnisoara dibuita de presa si politie ca fiind victima, asta nu avem de unde s-o stim. Cel mai probabil tinara nu a fost lovita de masina, ci, ea aflindu-se totusi pe trecere, probabil ca s-a speriat si ea de bolidul cu patru cercuri si a cazut, rezultind un traumatism minor, ceea ce a si usurat elaborarea unei istorii la intelegere cum ca tinara respectiva ar fi alunecat si cazut intimplator pe trotuar. Aceasta versiune ar explica si apelarea unei ambulante – la repezeala iti dai greu seama daca tinara a fost lovita de masina ori a cazut linga ea – si chemarea unui echipaj de politie – cel putin pina ce s-a mai dezmeticit lumea tinara a fost considerata victima. Acestea toate inseamna ca dl Orban s-ar fi putut face vinovat de conducere cu viteza excesiva si neadecvata la conditiile meteorologice si la starea drumului si de neacordarea de prioritate la trecerea de pietoni, raminind de discutat avocateste daca un pieton care cade si sufera un traumatism fiindca nu i s-a acordat prioritate la trecerea de pietoni poate fi considerat victima a unui accident rutier, chiar fara a fi lovit de un vehicul, ori daca intimplarea respectiva a fost un accident cu victime ori ba.
Dl Orban conducea cu siguranta, pe ninsoare, cu o viteza considerabila, din moment ce atit de laudatele sisteme ale masinii nu au reusit sa o repuna pe traiectorie pe acei destui metri pina la impactul cu Matizul. Totusi nu cred ca am putea vorbi de o viteza ametitoare, daunele nu-mi sugereaza o viteza mai mare de 20-30 Km/ora la impact, ceea ce inseamna ca dl Orban avea cu siguranta mai mult de 50 la ora, dar nu cred ca mai mult de 60-70. O viteza oricum in exces fata de limita din orase si vizibil prea mare pentru ninsoarea deasa de afara si pentru starea drumului. Ca dl Orban o fi baut ori nu inainte de a se urca la volan, asta este greu de stiut, sa presupunem ca nu, din moment ce totusi a facut o manevra brusca de evitare, iar o vorbire alterata nu este una nefireasca dupa astfel de intimplari. Tacerea reprezentantei Audi ma nedumereste : in cazul mortii lui Dumitru Tinu, reprezentanta Volvo a aparat reputatia marcii si, totodata, ne-a ridicat un semn de intrebare privind versiunea oficiala, afirmind printr-un comunicat ca la viteza specificata in raportul oficial sistemele de siguranta – raspectiv airbagurile – se activau cu siguranta, in timp ce aici reprezentanta Audi tace in acest caz. Ori si aici este de aparat reputatia unei masini : daca se acrediteza ideea ca sistemul electronic de stabilitate al lui A6 nu face doua parale, atunci se pot astepta la o diminuare a vinzarilor.
Ceea ce ma intriga cel mai tare este insa atitudinea de extrema a media. Pe de o parte o trupa mediatica incercind sa scoata din dl Orban un mare ticalos. Pe de alta parte, o a doua trupa care il imbraca pe dl Orban in pampersi noi, vorba aia dl Orban nu bea, nu fumeaza, nu injura si nu umbla dupa femei – si atunci de ce sa traiasca 100 de ani, am zice noi. Sa recunoastem ca in aceasta disputa mediatica trioul Gidea-Cristoiu-Ciutacu apare din start mai credibil decit grupul Turcescu-Tatulici, despre cei doi din urma auzindu-se ca ar fi minjiti. Totusi, asta nu inseamna ca adevarul nu este distorsionat de ambele grupuri de oameni de media. Nici dl Orban nu ne ajuta cu nimic : daca te iei dupa el, el e un baiat sarac care sta la bloc si are si el o masina Clio Symbol, iar costumele luxoase de pe el le-a capatat probabil in curtea bisericii, la pomana, fiind prea scumpe pentru nivelul sau modest de trai. Are gura cusuta in privinta celor patru masini Audi de care dispune ca ministru – ii mai trebuie trei ca sa aiba cite una pentru fiecare zi a saptaminii – ca si in privinta faptului ca, fiind implicat in patru accidente rutiere in ultimii patru ani, dupa cum afirma presa, ar fi trebuit sa se comporte la volan altfel, ca un om care a invatat totusi ceva din asta.
In mod normal, dl Orban trebuie demis din minsteriat ori trebuie sa-si dea demisia, fiindca este un prost ministru, dovada ca a lasat autostrazile fara dezapezire, ceea ce s-a lasat cu zeci de accidente soldate cu pagube si raniti – iata ca uneori soarta te pedepseste pentru suferintele pe care le provoci altora – fiindca nu-i conveneau participantii la licitatie. Dumnezeul soferilor accidentati pe soselele si autostrazile ramase inghetate prin indolenta ministrului transporturilor l-a atins si pe acesta. Cred ca Dumnezeul soferilor a facut dreptate. Si trebuie sa plece din minister si datorita comportamentului ambiguu in cazul acestui eveniment personal. La bucurie, dl Orban este un zeu. La necaz, dl Orban este un simplu cetatean. Ca sa nu mai vorbim despre imaginea alterata pe care ne arata el ca o are despre simplii cetateni.

LUPTE LOCALE SI REPLIERI DE IARNA

La vreme de iarna, lincezeste si frontul politic: cu gindul la caltabosi – nici o aluzie – porc, sarmale, tuica, somon, whisky ori whiskey – pentru cunoscatorii cu dare de mina – la vinul de buturuga ori la aleasa sampanie frantuzeasca, politicienii nostri nu mai duc decit lupte locale, pentru optimizarea pozitiilor in vederea ofensivelor de primavara. Iata, dra Lia Olguta Vasilescu s-a inscris azi in PSD, parasind oastea tribunului care pare a nu mai fi capabil sa asigure suficienta reprezentativitate. Nationalism – nationalism, dar parlamentar, ce mama naibii, doar nu vreti sa fie combatut iredentismul maghiar din alte locuri decit Casa Poporului, altfel redescoperim drapelul rosu, inrosit de singele muncitorilor de la Ferrari, daca ar fi sa ne luam dupa tricoul si ecusonul dlui Corlateanu, drapel purtat de dl Geoana – Opere Complete, ca tot au inceput adolescentii sa strige, prin troleibuze, Traiasca Ceausescu. Totusi o despartire fara scandal, pe care se pare ca dl CVT o priveste ca pe un fel de transfer meritat al unui jucator care si-a facut datoria fata de club. Onorabil, intr-un fel si cu totul diferit de plecarea dnei Buruiana, care s-a lasat cu poale puse-n cap. Pozitia este ocupata imediat de compania Dolce, care a lansat instantaneu pachetul Hungarian, gratis pina la sfirsitul lui februarie.
Dl Ioan Rus pare a-si dori un Craciun frust, primar, in care sa redescopere micile bucurii ale vietii si placerile simple si sanatoase, cum ar fi aceea de a fi din nou membru de rind al PSD. In plus, va face si niste economii rezultate din diminuarea corespunzatoare a cotizatiei si isi va permite astfel citeva marunte cadouri de sarbatori pentru nepotei. Si mai bine ar fi pentru dumnealui sa se transfere intr-o organizatie de la tara, departe de poluare si aglomeratia urbana, acolo unde aerul e curat, apa cristalina si hrana ecologica, premise de viata lunga, lipsita de griji, cu obrajii rumeni si potenta revigorata – asa anunta o stire de ziar – daca desigur nu esti bagat la puscarie intre timp. Mi se pare mie insa ca dl Rus s-a asezat cu carnetul de partid la o intersectie de drumuri : ce o trece mai curind pe acolo, sareta dlui Geoana ori autobuzul PD-L ?
Dl Orban-Quattro a dus si el o lupta locala cu volanul, repliindu-se cu masina intr-un Matiz si se pare ca si intr-o tinara pieton. Acuma ca un Audi A6 e o masina dotata cu toate sistemele antiderapare si de mentinere a traiectoriei si ca nu se poate comporta zanatec decit daca ori esti prea beat ori faci o manevra brusca de evitare – a cui evitare oare ? – asta o stie toata lumea, dar te poti pune cu comportamentul de simplu cetatean al dlui Orban care – nu-i asa – ba sta trei ore asteptind politia, ba o tuleste de acolo asa cum crede el ca face orice roman ? Si vedem cam ce crede dl Orban despre noi, ca noi, romanii obisnuiti practicam cu placere sportul de a lovi masinile altora, dupa care ne ascundem de politie. Acuma nici noi nu il putem judeca pe dl Orban cu orice masura, el e un artist, un trubadur cu sufletul sensibil, un balerin pe mese si un chitarist. Ca urmare, trebuie sa-l intelegem ca ne-a lasat cu drumurile fara licitatii de dezapezire ca sa-si poata termina el turneul de concerte. Si nici pomeneala sa fie demis de dl Tariceanu care, ca vinzator de automobile, cred ca apreciaza in mod deosebit contributia dlui Orban la sporirea vinzarilor de masini noi : sa indoi patru masini in patru ani nu-i de colo, unde pune mina dl Orban prospera fabricantii de automobile. Ca si-o trag 25 de ciumeti zilnic pe Bucuresti-Pitesti ce conteaza ? Sa fie primit – si ei vor trebui sa-si cumpere alte masini si poate ca-si vor cumpara Citroen, mai stii ? Ei, doar lupte locale si replieri de iarna.

PDL, UN PARTID CU O NASTERE CONTROVERSATA.

Lumea politicienilor, analistilor si comentatorilor politici a fost destul de agitata zilele trecute, la aflarea vestii comasarii PD cu PLD, sub proiectatul nume de PDL. A fost acoperita mai toata gama de pareri, de la cea care prevede noului partid un viitor de succes si pina la aceea care prevede prabusirea noii constructii politice. S-a spus ca acest act politic este spre salvarea penelistilor, ori ca este o gura de aer pentru pesede. S-au spus si scris atitea lucruri incit, orice ar fi, cineva va avea dreptate. Cele trei Antene au reusit performanta de a invita la discutii si opinii mai toti adversarii celor doua partide implicate, dar i-au ignorat tocmai pe faptuitori. Media a reliefat nemultumirile unor fruntasi ai celor doua partide.
Cele aproape 8 procente si un profil destul de select al electorilor obtinute de PLD in alegeri au facut ca mai toata lumea politica sa-i priveasca pe peledisti chioris : pesedisti, penelisti si chiar fruntasi pedisti au cautat sa intunece acest rezultat cit au putut, teza favorita fiind ca PLD si-ar fi obtinut procentele de la PD. Convenabil pentru toata lumea : pentru pesedisti doar la modul general, deoarece 8 procente obtinute dupa 8 luni de existenta faceau sa paleasca cele 23 de procente ale PSD ; pentru penelisti, fiindca induceau ideea ce ei ar stapini in continuare intreaga zona liberala ; pentru pedisti fiindca astfel aveau o explicatie la indemina pentru un rezultat electoral foarte bun, dar sub asteptari ; pentru media, analisti si comentatori, fiindca astfel justificau succesul unui partid pe care il luasera usor inainte de 25 noiembrie si pentru care aproape ca nu creasera spatii mediatice. Au fost determinate si procentele ‘luate’ pedistilor : 5 la numar. Cum or fi fost determinate ? Prin sondajele a caror credibilitate este negata de toti ? Foarte putini au spus ori scris ca acest rezultat a avut la baza doua lucruri, in principal : munca si credinta peledistilor in ceea ce fac.
De aceea, actul politic al inceputului unificarii dreptei a fost privit cu oarecare usurare, dincolo de speculatiile facute publice, cine stie, poate ca acele aproape 8 procente se vor elibera si se vor duce la taticii politici consacrati. Aceste procente par a-si avea valoarea lor, din moment ce, pentru ele, peledistii par a fi obtinut, din afirmatiile presei, 40 de procente din reprezentarea in viitorul partid, statutarea curentului liberal in viitorul PDL, participarea la conducerile locale in functie de performanta, fuziunea prin comasare si nu prin absorbtie, precum si un interval de timp destul de lung pina la alegerile interne, timp in care se pot si ei face cunoscuti in noul partid.
Dincolo de cele doua minoritati din cele doua partide implicate, adica de peledistii nemultumiti care se vor intoarce catre penele si de pedistii care se agita criticind si incercind sa schimbe ceea ce se mai poate schimba din conditiile convenite pentru fuziune, ambele partide ar trebui sa fie multumite : prin natura lor, liberalii sunt creativi si dinamici, asa incit pedistii capata ceea ce a inceput sa le cam lipseasca, iar peledistii capata un front mai larg spre a-si exprima ideile. Ramin doua probleme si anume cit va influenta mediatic electoratul agitatia acelora care se simt in pericol sa-si piarda functiile si cum va primi electoratul celor doua partide aceasta miscare. In mod normal, ar trebui sa-i regasim pe peledisti in special pe partea programatica – nu in ultimul rind economica – a viitorului PDL, acolo unde pedistii inca nu au facut dovada insusirii doctrinei lor de dreapta. Este de asteptat deci ca peledistii sa fie cei care sa introduca in programe nu doar idei liberale referitoare la pretuirea individului, la incurajarea initiativelor si la simplificarea actiunii statului, dar si unele valori ale doctrinei populare, cum ar fi familia si religia, iar pedistii sa se impuna in partea programatica protectiva – protectie sociala, mediu, etc.
Desi pina la constituire mai este, viitorul PDL a si inceput sa fie numit partid prezidential si asta cu un soi de calculata revolta. Se poate, dar cam uitam ca si PSD, cu lungul sau sir de nume, a activat in trecut ca partid prezidential nedeclarat. Revoltati ori incintati, nu prea am avea de-a face cu un lucru nou.
Eu unul nu m-as grabi nici sa prevad un viitor stralucit viitorului partid si nici sa-i condamn acest viitor, o parte a electoratului celor doua partide de acum va fi incintata, o alta confuza si o a treia nemultumita. Cred ca evolutia sa va depinde mult de modul in care acest partid va activa, pe fondul unui electoral care a aratat la 25 noiembrie o doza de imprevizibilitate.