Este deja ceva comun sa faci dupa niste alegeri, o analiza a rezultatelor acelor alegeri : nu am cum sa fiu original. Am preferat sa nu ma arunc intr-un sir de consideratii bazate pe rezultatele partiale, asa cum au fost obligati sa o faca analistii profesionisti, care traiesc din interactiunea permanenta cu media. Am privit mai intii in jurul meu si am observat multe partide si politicieni frustrati si analisti strimbi, luind false repere pentru a-si face analizele, de exemplu sondajele din ultimul an, care sunt nenumarate si declarind cu de la ei putere invingatori si invinsi. M-am intrebat : eu cum sa judec lucrurile ? si mi-am adus aminte ceea ce mi-a spus cu mai bine de zece ani in urma un om in virsta, politician si inainte de comunism si dupa 1989, atunci cind si eu, inca tinar militant liberal, imi exprimam nemultumiri si frustrari asupra rezultatelor votului popular : tine minte Instalatorule, poporul nu greseste niciodata. Nu am inteles imediat profunzimea frazei, nu intelegeam cum nu poate gresi un popor care se lasa mintit si influentat atit de o propaganda alba cit si de una neagra, un popor care uneori parea ca isi da votul pentru cite un mic si o bere. Apoi am inceput sa inteleg. Poate ca nici astazi nu am ajuns inca la o intelegere totala a ideii respective, dar in orice caz o inteleg mult mai bine decit in trecut. Prin vot, poporul isi exprima nu doar preferintele – in parte si ca rezultat al actiunilor de campanie electorala – ci si interesele. Se pare ca presedintele Basescu inca nu a ajuns la intelegerea mea, din moment ce a navalit peste pedisti pentru a le face reprosuri. Ce as putea zice global despre rezultatul electoral prezent, ca un fel de concluzie avant la lettre ? Ca poporul roman a intrat intr-o noua stare de cautare, suprapusa peste o intelegere a realitatilor europene mai adinca decit isi imagineaza politicienii.
Referendum : un mic succes prezidential intr-un mare esec tot prezidential, ceea ce inseamna ca romanii inca il sprijina pe actualul presedinte in majoritatea lor, dar ca nu vad nici un sens ca presedintele sa ii tot tina in referendumuri. Romanii considera deci ca l-au ales presedinte pe dl Basescu pentru ca acesta sa-i ajute si sa realizeze el pentru ei si nu pentru ca ei sa-l ajute tot timpul. Imaginea lui Voda belindu-i pe boieri nu mai prinde. Un semnal pe care daca presedintele nu-l intelege, atunci nu va mai obtine al doilea mandat, chiar in fata unui contracandidat care ar porni ca outsider. PD, 28 de procente. O dublare a procentelor fata de alegerile din 2004, deci o victorie, dar nu pe masura ambitiilor prezidentiale. Si o sanctiune pentru comportamentul in criza italiana. O incredere dublata de un avertisment, deci, o ezitare de a da guvernarea tarii exclusiv pe mina PD, o oarecare indoiala ca PD ar detine raspunsurile. PSD, 23 de procente : nu doar o recunostinta de 4-5 procente pentru pensii, dar si o exprimare a faptului ca existenta unui partid puternic de stinga prevaleaza asupra calitatii liderului acestui partid. Rebelii Iliescu si Nastase sunt sacrificati pentru ca PSD sa ramina suficient de puternic. O mica gura de oxigen pentru dl Geoana, dar acesta s-ar insela crezind ca are increderea electorilor. PNL, 13 procente. Si aici 2-3 procente pentru pensii, dar putin pentru un partid care pretinde a avea cel mai bun guvern din istorie si o scadere certa fata de cele 20 de procente avute in 2004. Romanii nu confirma pretentiile dlui Tariceanu. PLD spre 8 procente si PRM sub 5 procente : cele doua rezultate exprima cel mai vizibil starea de cautare a romanilor. Pe de o parte, romanii incep sa priveasca pozitiv o alternativa liberala la PNL, ceea ce au refuzat sa faca pina acum. Suma procentelor celor doua partide liberale comparata cu procentele liberale din 2004 arata ca votantii PLD sunt simpatizanti liberali si nu translatati din alte zone politice. PRM in 4 procente, arata ca romanii au remarcat lipsa de eficienta si dezorganizarea PRM – dincolo de discursurile dlui CVT – si ca vor mai putine vorbe si mai multe fapte. Mai arata ca romanii considera ca au probleme mai importante decit pericolul suprareprezentarii cetatenilor de origine maghiara in parlamentul european, iar identificarea acestor probleme trebuie sa devina prioritara pentru politicienii romani. Per ansamblu, romanii dau semne ca incep sa caute alte formatiuni politice serioase care sa ii ajute sa-si rezolve problemele. UDMR 5,5 procente : de la agonie la extaz, vizibil si in discursurile dlui Bela ; de la soricelul caruia i se astupa gaura cu ciment in 24 noiembrie, la regasitul usor arogant din 26 noiembrie. Totusi, pe fondul absenteismului la vot, UDMR putea lua chiar si un sfert din cele treizeci si cinci de fotolii europene. Dl Tokes : o viitoare problema pentru romani, dar si cetatenii de origine maghiara fac parte din poporul roman.
Partidele sub pragul electoral : un semn ca simpatia si ratingul la emisiunile televizate nu inseamna totusi voturi, un semn ca totusi romanii considera votul ca pe un act responsabil. Chiar si decizia de neprezentare la vot trebuie privita tot ca un act responsabil, ca o decizie constienta si nu ca expresie a unei nepasari.
Per total, romanii refuza sa dea puterea unui partid sau unui bloc : s-ar contura doua blocuri, aproape la egalitate : PSD + PNL si PD + PLD, ambele pe la 37 de procente. Indicatia de guvernare a romanilor pare sa fie aceea de dreapta temperata, ceea ce devine vizibil prin faptul ca nu se poate face un guvern cit de cit serios fara participarea PSD. Lupta politica se va da deci pentru captarea PSD, cu PSD pe post de arbitru. Ori pentru divizarea PSD, caz in care stinga va trebui sa-si aleaga drapelul. Rezultatul electoral este si o invitatie nedeclarata, poate chiar subconstienta, la anticipate : doua partide care totalizau in 2004 aproape 20 de procente din fotoliile parlamentare, PRM si PC, sunt astazi sub pragul electoral ; evolutia procentelor partidelor parlamentare este mai mare de 7 procente si, la unele, mai mare de 10 procente. Structura prezenta a parlamentului nu mai este aprobata de popor. Iar poporul nu greseste niciodata.
POPORUL NU GRESESTE NICIODATA
LEUL SI CIRNATUL
Ingrijoratoarea depreciere a monedei nationale din ultimele zile pun la indoiala nu doar vorbele optimiste ale dlui Tariceanu si activitatea guvernamentala, dar si activitatea corecta a BNR, totodata strategia monetara a Romaniei. Pe de o parte, iese in mod dureros din nou la iveala faptul ca stabilitatea economica a Romaniei se bazeaza in majoritate pe speculatiuni, ca avem de-a face cu o falsa crestere a prosperitatii romanilor bazata pe indatorare si pe activitati speculative si nu pe o adaugare de valoare reala. Economia care duduie, dupa dl premier, se dovedeste a nu fi in continuare decit un cazan spart. Nici o prosperitate economica reala nu va putea fi in Romania fara productie, fara servicii si, mai ales, fara vinzarea produselor si serviciilor pe bani corespunzatori.
Pe de alta parte, argumentele invocate de BNR si de media nu
prea tin: se stie de mult ca o usoara presiune asupra monedei
nationale apare anual in lunile noiembrie si decembrie ca efect al
cresterii importului de fructe si de bunuri destinate sarbatorilor de iarna.
BNR ar fi trebuit sa stie si de activitatile de specula monetara de
pe piata financiara romaneasca. Pe de alta parte, intirzierea inlocuirii
leului cu euro de de banuit, mai ales in conditiile in care s-a demonstrat ca la multe produse preturile din Romania au devenit mai
mari decit in tari avansate ale Uniunii Europene, adica teama de o
crestere artificiala a preturilor ca urmare a schimbarii monedei este
una iluzorie. Ca urmare, prin intirzierea adoptarii euro, BNR nu face
decit sa asigure inca niste ani prosperi pentru speculantii monetari,
ceea ce ma face sa banuiesc implicarea unor personaje din BNR in aceste
speculatii, mai ales dupa dezvaluirile privind activitatea tenebroasa a unor
personaje inalte din BNR in cazul falimentarii Bancii Religiilor. Media,
poate naiva, poate cu intentie, ca si premierul, ne vorbesc depre temperarea
importurilor si despre incurajarea exporturilor, cind este vorba
despre mult mai mult: sute de mii de mici firme au muncit intregul
an pentru a obtine un mic profit din care sa traiasca si sa se dezvolte
si isi vad, in doar citeva zile, acest profit erodat cu mai bine de zece
procente: o bataie de joc la adresa celor mici si multi, pe care, de fapt,
se tin bugetul national si tara. Sute de mii de firme care nu se vor mai dezvolta, salariati si mici patroni care isi vor hrani copiii mai prost, o intreaga natiune care va suporta majorari gratuite de preturi, o majorare de salarii si pensii compromisa chiar inainte de a fi macar finalizata. Solutii nu pot fi decit doua: construirea unei economii sanatoase, bazate pe realizari adevarate si nu pe speculatii si adoptarea urgenta a euro, chiar in cursul acestui an.
salariati ca
DIN NOU LA VOT…
Un vot dublu duminica, dupa o campanie electorala de mina a doua. La europarlamentare, listele, discursurile si campania insasi ne arata ca politicienii nostri inca nu pricep ce este cu Eruropa si ca nu vad dincolo de cornul abundentei oferit de guvernarea locala, pe baza bugetului national. Din Europa, ei nu vad decit niste salarii excelente pentru noi, dar pe care ei le considera prea mici fata de veniturile pe care le-ar putea obtine in tara. Mai vad niste fonduri europene, dar numai daca ele sunt cerute pe anumite trasee, prin anumite firme de consultanta, care percep comisioane oribile. Ei gresesc flagrant: viitorul Romaniei si al romanilor se construieste in egala masura la Bruxelles ca si la Bucuresti, printr-o munca zilnica, de o tenacitate asemanatoare aceleia a unei cirtite. Si le Bruxelles si la Bucuresti, politicienii nostri
trebuie sa lucreze pentru ca in Romania si in Europa sa le fie bine
romanilor: de alte natii se ingrijesc altii, chiar daca asta va fi in
dauna noastra. Vom referi si un alt sistem de vot. Aici lucrurile sunt
controversate, fiecare sistem cu avantajele si dezavantajele lui.
M- am straduit sa expun si eu ceea ce am crezut ca ar fi avantaj
si dezavantaj pentru fiecare sistem. Acum nu mai ramine decit votul. Ceea ce ma ingrijoreaza este o expresie pe care am citit-o pe un site: sa-i radem pe listaci! O expresie care trece mult dincolo de ideea ca una dintre
parti s-ar considera detinatoarea adevarului, care arata ca adevarul, opinia,
discutiile ori munca de convingere nici nu mai conteaza: sa-i radem pe cei care au alte idei decit noi si banuiesc ca nu este vorba de ras
in sens de barbierit. Pare ca taberele politice vor ajunge curind precum gastile de ultrasi din fotbal: analfabeti, dar experti in urlete guturale si minuirea
bitelor, lanturilor si cutitelor. Pina la urma, in chestiunea referendumului, dl Basescu i-a pacalit din nou pe pesedisti, mergind pe o propunere mai veche a PSD si punind astfel pesedistii intr-o situatie imposibila: a merge pe vechea lor idee ar insemna alierea cu PD, a merge impotriva PD ar insemna sa-si condamne si sa-si nege propria idee. Rezultatul? O posibila confuzie printre votantii pesedisti, iar dl Geoana pare ca joaca ciudat tocmai pentru ca, in consecinta, nu are ce juca. Ma mai deranjeaza si ca editorul de texte al acestui blog nu merge prea grozav si unele rinduri sunt editate aiurea, dar asa este cind e pe gratis, trebuie sa te multumesti cu ce primesti. Luni vom sti cum se vor fi distribuit voturile, dar la ce ne va folosi?
CE I SE VA CERE ROMANIEI ? (II)
O ciudatenie in ceea ce priveste acest ba capitan -ba amiral este si atribuirea unei locuinte foarte departe de locul de munca. Puteti vedea mai sus o harta a Romei, unde sunt marcate zona crimei - considerata si zona domiciu a victimei – si Plazza della Marina, zona statului major al marinei militare italiene. Distanta in linie dreapta masurata de EarthGoogle este de 7 Km, care, in circulatie, se poate majora si cu 50 la suta, dar dincolo de imagine mai sugestiva este harta, pe care se vede ca un fruntas al marinei italiene, care a detinut se pare, indiferent gradul, o functie de amiral, este aruncat cu locuinta tocmai in suburbii, departe de locul de munca. Ceva trebuie sa se fi intimplat cu acest ofiter de marina, scos de pe o functie de amiral dar se pare neavansat in grad, scos din baza navala intr-un fel de promovare in statul major al armei, dar care, din punct de vedere al locuintei pare prost tratat. Poate cei care au fost ori sunt militari isi pot explica mai bine astfel de situatii, dar eu nu-mi pot imagina decit un fel de punere in stand by mascata intr-o promovare din punct de vedere al locului de munca.
Prima nepotrivire, in istoria oficiala a asasinatului ajunsa in Romania, remarcata a fost chestiunea
violului, dar aceasta nu este prima nepotrivire. Daca luam, cum se zice, stirea la cald, adica acea stire care – desi poate fi supusa unor erori de moment, contine si cele mai multe lucruri nepreparate ori interpretate – putem observa mai multe inadvertente in marile ziare italiene; presa italiana pare a relata intr-un stil care mi se pare cel mai apropiat de cel al unei stafete. Tocmai de aceea mi se pare stranie atitudinea insarcinatului nostru cu afaceri la Roma, care a invocat presa italiana ca pe o naratoare a unui adevar absolut. Sinteza de presa care ar trebui sa se faca zilnic la o ambasada ar fi pus in evidenta indvertentele. Cronologic fata de firul presupuselor fapte, prima inadvertenta apare in anuntarea crimei: unul dintre marile ziare afirma ca o persoana a sunat la numarul de urgenta semnalind ca in mijlocul strazii Tor di Quinto o femeie gesticula si striga. Apare deci inca o persoana in aceasta poveste, in afara de suspect, martora, victima si presupusul complice si anume cel care a sunat la telefon. In mod ciudat, acest personaj suplimentar nu mai apare de-a lungul anchetei si nu pare sa se fi incercat identificarea lui. Sa privim un pic harta zonei crimei, de la postarea trecuta. Nu prea pare a fi vorba de un calator sunind din gara, acesta, trecind pe strada, ar fi ajuns la locul crimei odata cu politia si, ca si cetatean, ar fi fost curios sa vada despre ce este vorba si s-ar fi identificat politistilor ca martor si ca om care a chemat politia. Pare a fi vorba mai degraba de un cetatean situat pe la rondou, in celalalt capat al strazii, care a sunat la numarul de urgenta si a plecat in treaba lui. Dar de ce atita dorinta de anonimat, dupa o astfel de crima devenita celebra, care ar fi putut transforma un anonim intr-un personaj national? Si ce femeie a vazut el? Martora sau victima? Mai degraba martora, daca a putut identifica o femeie, dat fiind ca victima avea pantaloni. Toata presa italiana se pune de acord ca politia a sosit la fata locului in doua minute, dar doua ziare afirma ca politia a gasit victima si nu ca martora ar fi indrumat politia, ceea ce inseamna ca victima se afla intr-un loc relativ vizibil. Presa sustine ca martora striga numele asasinului; sa retinem formularea, presa nu zice ca martora striga ca suspectul e asasinul, e o diferenta de nuanta. Pe linga labilitatea psihica, martora nu avea cum sa stie bine italiana; nu cumva martora il striga pe suspect ca fiind singurul barbat din apropiere, adica din baraca tiganilor? Ce ar face o femeie care ar da, noaptea, de un cadavru, stiind ca este un barbat in apropiere? Nu l-ar striga? Si faptul ca martora ar fi vazut crima este discutabil: vedem imaginea strazii din satelit: o strada destul de dreapta, marginita de pomi; dincolo de un anumit unghi, pomii mascheaza imaginea strazii, mai ales ca strada apare ca una ingusta. Pe de alta parte si un atacator, inainte de a da lovitura, priveste in jur ca sa fie sigur ca nu este vazut de cineva. Cum s-ar fi putut situa martora fata de suspect astfel incit ea sa-l vada si sa-l recunoasca, iar ea sa nu fie vazuta, in scena crimei pe care o putem vedea din satelit? Si comportamentul suspectului este ciudat: aceeasi presa italiana il descrie ca pe un om linistit, care nu a creat necazuri nimanui, dealtfel tiganii din baraca probabil ca nu au deranjat pe cei din apropiere. Persoane contactate de presa l-au descris ca bind bere cu un tigan din Moldova, rom in ziua crimei, dar suspectul nu este descris ca un betiv, ori care in ziua crimei ar fi plecat beat din circiuma, probabil bufetul garii. Ca sa comiti o fapta penala linga domiciliul tau, adica sa risti sa fii arestat cu usurinta, trebuie sa fii fie beat, fie disperat sa zicem dupa bani de droguri – dar suspectul nu e descris ca drogat – fie, ei, uite ceva interesant, fie platit ca sa faci asta. Daca este sa mergem pe o teorie a conspiratiei, putem presupune ca suspectul a fost platit ca sa comita un furt – furt la comanda – care sa-l implice in poveste. Stirile difuzate in Romania afirmau ca au fost gasite corpurile delicte in baraca suspectului. Totusi, un ziar italian afirma la cald ca aceste corpuri delicte au fost gasite linga baraca suspectului. Incerc sa ma opresc putin aici: care asasin, nebeat, nedrogat si sanatos mintal s-ar fi dus sa stea in baraca, cu corpurile delicte linga el, asteptind sa vina politia sa-l ia, mai ales pe fondul sonor creat de martora care, poate la 100 de metri, striga, nu-i asa, numele asasinului? Stirile afirma ca suspectul s-ar fi schimbat – e dealtfel un mod dirijant de a spune ca nu avea singe pe haine in momentul arestarii – si atunci cit timp i-ar fi trebuit suspectului sa ia corpurile delicte si sa dispara cu ele in noapte, de unele dintre ele sa scape, mai ales ca Tibrul este, pe harta, destul de aproape? Sigur ca am auzit de cazuri de spargatori adormiti in casele pe care le spargeau si de hoti care s-au incuiat singuri, totusi e greu de spus ca suspectul ar fi comis un asasinat cu atita nepasare incit sa nu-si ia nici o masura de precautie. Sa nu uitam ca suspectul a avut o tinerete dura: scoala de corectie, furt, arestare in Romania, condamnare, nitica puscarie, gratiere. E trecut prin forme primare de educatie infractionala si are ceva experienta in compartamentul cu politia. Pina si lombrozianul de la noi care a comis doua crime in citeva zile a inteles ca trebuie sa dispara de acolo, iar suspectul nostru omoara o femeie si apoi se duce la culcare si inca in preajma locului crimei? Din anchetarea suspectului ies catre noi doua informatii importante: sa retinem ca e la fel ca la noi, unde ies catre presa asa numite informatii din surse, numai in unele momente si de regula numai despre persoane care nu pot fi dovedite in instanta, e un fel de condmnare morala apriorica. Cele doua declaratii se refera la recunoasterea furtului si la dorinta de a efectua pedeapsa in Romania. Sa retinem ca nu avem certitudinea ca declaratiile vin intr-adevar de la suspect si ca emiterea lor catre public este dirijata; nu au venit pesurse alte informatii provenite dinspre suspect. Prima declaratie poate fi si o expresie a solutiei de aparare conceputa de suspect, fie prin recunoasterea doar a ceea ce a facut, fie asumindu-si, din teama unui tratament dur in arest- de pilda incarcerarea alaturi de niste infractori
italieni patrioti - fie, daca el este criminalul, asumarea doar a ceea ce este evident, dar ar putea fi si o declaratie doar atribuita suspectului, in scopul de a fixa logic in mintea italienilor si imaginea unei victorii rapide a politiei si ideea ca intr-adevar suspectul este si criminalul. Pentru ca vedem ca, in ceea ce priveste crima, ancheta se prelungeste mult dincolo de logica pe care ar afirma-o probele zdrobitoare pe care media sustine ca politia le-ar avea. A doua declaratie ar putea fi o tatonare a autoritatilor romane, adica, sunteti de acord sa-l luati pe suspect la voi si sa va spalati pe cap cu el? Semn ca o parte a povestii s-ar putea incheia odata cu transferul suspectului in Romania iar daca romanii ar constata ca s-a comis o eroare judiciara si l-ar elibera, atunci, ei bine, italienii ar putea protesta cu indignare. Adica, declaratia ar putea fi un semn ca italienii intentioneaza sa plaseze o eventuala eroare judiciara in spinarea statului roman.
Nici in Romania lucrurile nu par foarte in ordine si nu s-au desfasurat foarte firesc: media prea a livrat romanilor o istorie mult mai incriminanta
pentru suspect decit insasi presa italiana in relatarile de la cald, diverse persoane s-au pus pe oferit tot soiul de scuze in numele poporului roman - dar ce, noi suntem
popor de asasini? - si pe cerut iertare in numele unei opinii publice care nu avea inca
nici o opinie formata atunci, iar reprezentantii nostri la Roma stateau intr-o stranie expectativa, ascunsa dupa afirmatiile presei italiene. De aceea ma intreb: daca
cumva vreun serviciu secret italian este amestecat in poveste, atunci nu cumva…. Si in
loc sa se inceapa sa se agite serviciile noastre de informatii, nu cumva ar trebui sa se agite
serviciile noastre de contrainformatii?
Sunt in curs de mutare cu biroul de lucru si imi merge cam greu cu timpul pentru blog. Voi continua cit de curind voi putea.
CRIZA ITALIANA: CE I SE VA CERE ROMANIEI? (I)
Daca la inceput asasinarea Giovannei Reggiani a stirnit repede si in Romania un val de consternare, evenimentele din Italia – si nu numai – care i-au succedat, au facut ca un numar considerabil de romani – printre care ma numar si eu – sa devina adepti ai unei teorii a conspiratiei, incepind sa observe si sa incerce sa-si explice o serie de relatari si de pozitionari ale mediei si institutiilor italiene. Pentru toti cei care nu au EarthGoogle, redau aici o imagine a zonei in care a fost comis asasinatul, zona garii Tor di Quinto. Nu stiu cum se va pozitiona imaginea fata de textul meu, inca nu am experienta in scrierea pe blog, dar sper ca o veti vedea bine. Ca distante, victima avea de parcurs cam 300 m pina la rondoul din stinga imaginii si cam inca 100 m pina in strada principala. In partea de jos se observa ceva care ar putea fi un hipodrom (un perimetru cam de 1800-2000 m), dar si un teren de instructie, obstacolele care apar pe el sunt destul de ciudate. Gara Tor di Quinto nu este cap de linie. Zona la care ne referim este ceva mai la nord de Foro Italico, cunoscutul complex sportiv. Nu reusesc sa vad baraca tiganilor romani, dar poate ca daca am norocul ca aceasta postare sa fie citita si de un om mai cunoscator in interpretarea imaginilor aeriene, atunci poate voi primi lamuriri, dar mie mi se pare ca baracile ar putea fi undeva pe terenul viran de la nord de strada garii, dincolo de copaci. Zona este una de suburbie, la vest de ea fiind un cartier tipic de suburbie de metropola, cu casute situate pe mici parcele de teren, ceva de genul curte de 1 m pe linga casa, la est dincolo de riu aflindu – se un aeroport care pare de talia aeroportului Baneasa, la nord se afla o impletitura de case si terenuri virane, iar lipit de acel teren cu utilizare incerta pentru mine fiind un complex de cladiri care contine si piscine, dar si rezervoare, terenuri de fotbal dar si portiuni virane, cladiri si care, daca nu este un teritoriu al unei firme, ar putea fi o cazarma moderna. Sa vedem acum personajele principale: despre victima, Giovanna Reggiani nu stim prea multe, nici presa italiana nu ne ofera cine stie ce detalii: 47 de ani, calatorea cu trenul, si doar o mica parte a presei italiene afirma ca se ducea acasa. Mailat, roman – tigan -baies – german dupa tata, apare ca fiind candidatul tipic pentru o fapta antisociala: crescut la scoala de corectie, condamnat pentru furt si gratiat. Pasajele “de atmosfera” ale presei italiene afirma insa ca Mailat era cunoscut in zona ca un tip linistit, care nu crea probleme nimanui; prieten cu un tigan din Moldova ( probabil in sens de Republica Moldova), bea deseori bere cu acesta, iar un ziar afirma ca in ziua asasinatului cei doi ar fi baut rom. Un personaj la fel de ciudat ca si Mailat pare a fi Givanni Gumiero, sotul victimei. De ce? In primul rind, presa italiana nu se poate pune de acord asupra gradului pe care acesta il are in marina militara italiana. O buna parte a presei italiene ii acorda gradul de amiral (probabil contraamiral), in timp ce o alta buna parte a aceleiasi prese ii acorda gradul de capitan de vas, corespunzator a ceea ce la noi insemna capitan de rangul intii. Daca printre cititorii acestui blog se vor gasi si cunoscatori in materie de marina, atunci poate voi avea parte de replici lamuritoare, din urmatoarele date: in anul 2002, dl Gumiero era comandantul crucisatorului Vittorio Veneto, o nava mai veche, dar din cite stiu eu multi ani una dintre cele mai importante nave de lupta italiene. O functie corespunzatoare gradului de capitan de vas. Apoi dl Gumiero a comandat dragoarele italiene, aici fiind eu in dubiu daca tot cu acelasi grad ori in calitate de contraamiral, in functie de cite dragoare are marina militara italiana. Un lucru important este acela ca dl Gumiero a participat la actiuni de cooperare militara internationala. De relativ putin timp, dl Gumiaro ar fi fost adus la Roma, in statul major al marinei militare italiene, iar presa italiana afirma ca locuia impreuna cu sotia intr-un bloc militar aflat in zona garii Tor di Quinto. Desi datele de biografie militara ale dlui Gumiaro pe care le-am dat mai sus sunt date publice, nici un ziar italian nu pomeneste de functia actuala a dlui Gumiaro, preferind sa-l numeasca ‘oficial al marinei militare’ ori prin formulari echivalente. Intr-o fraza devenita celebra prin citarea ei in presa, fraza asupra careia voi reveni, dl Gumiaro se defineste ‘uomo di Stato’; in traducerea mea mai libera, de necunoscator al limbii italiene, expresia ar insemna ‘om al statului’, ’slujbas al statului’, ceva de gen ‘om al Mariei sale’ daca ar fi sa privesc spre splendida litaratura sadoveniana. Presa romana, cu traducatori mai priceputi, o traduce insa ‘barbat de stat’. Stim ca expresia ‘barbat de stat’ este insa o expresie politica foarte pretentioasa, desemnind un om ajuns pe cele mai inalte culmi ale viziunii, experientei, gindirii si actiunii politice. Daca ar fi sa credem in traducerea presei romane, atunci ce ar putea face un ‘barbat de stat’ in statul major al marinei? In sfirsit, o nota de condoleante de pe site-ul ministerului italian al apararii ii acorda dlui Gumiaro gradul de capitan de vas, ceea ce totusi nu ma lamureste, prea multe ziare facindu-l amiral. A fost deocamdata, o prezentare subiectiva a locului si a oamenilor. Sper sa pot continua luni.
SA FIE INTR-UN CEAS BUN!
Dupa ce am postat o perioada de timp pe forumul de la JN al dlui Cristoiu, mai întâi sub pseudonimul de Alecu Porcu si apoi sub cel de Instalatorul, am decis ca este cazul sa nu-i mai deranjez pe dl Cristoiu si pe colegii forumisti cu opiniile mele si sa-mi caut un loc al meu în care sa-mi scriu opiniile politice si nu numai. Fiti bineveniti pe acest blog, daca doriti sa comentati pe marginea a ceea ce voi scrie, chiar daca veti avea opinii diferite. Cu scuze anticipate, dar replicile continând insulte si/sau injurii nu vor avea loc pe acest blog. Una peste alta, sa fie într-un ceas bun!
